Restituirea pentru completarea urmăririi penale Aplicare greşită a art 333 C. proc. pen.
| Comentarii |
|
Trib. Maramureş, decizia nr. 217 din 12 septembrie 2002
Prin sentinţa penală nr. 1929 din 20.12.2002, Judecătoria Baia Mare a dispus, în baza art. 333 C. proc. pen.,restituirea cauzeila Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare pentrucompletarea urmării penale,în ce-i priveşte pe inculpaţii C.F., C.M. şi G.M.T.De asemenea, plângerea inculpatului – parte vătămată C.M., formulată împotriva părţii vătămate – inculpat G.M.V., a fost trimisă, potrivit art. 285 C. proc. pen., Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare, pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracţiunii de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.Pentru a pronunţa această hotărâre, judecătoria a reţinut că, prin rechizitoriu, au fost trimişi în judecată inculpaţii C.F., C.M. şi G.M.T., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 teza I C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a C. pen., câte două fapte fiecare, cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.În fapt, s-a arătat că, la data de 20.06.2000, împreună, au aplicat mai multe lovituri gardienilor publici G.M.V. şi N.P., aflaţi în exercitarea atribuţiilor de serviciu.La această cauză s-a conexat dosarul având ca obiect plângerea penală adresată instanţei de către inculpatul C.M., având ca obiect tragerea la răspundere penală a părţii vătămate – inculpat G.M.V., pentru infracţiunea de insultă şi lovire sau alte violenţe, comise la aceeaşi dată şi în acelaşi context cu incidentul descris în rechizitoriu.Instanţa a considerat că între obiectul celor două cauze există o strânsă legătură şi că se impune restituirea cauzei la procuror pentru ca acesta, ca organ de urmărire penală, să reaprecieze comportamentul celor 3 inculpaţi, în raport de atitudinea părţii vătămate – gardianul G.M.V.În această idee, s-a apreciat că fără o soluţie a Parchetului, în ce priveşte infracţiunea de purtare abuzivă nu se poate face o circumstanţiere corectă a faptelor pentru care au fost trimişi în judecată cei trei inculpaţi.Prin decizia penală nr. 217 din 12.09.2002, Tribunalul Maramureş a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia Mare, a casat în întregime sentinţa şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii, la aceeaşi instanţă.Potrivit art. 333 C. proc. pen., în tot cursul judecăţii, instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului când, din administrarea probelor sau din dezbateri, rezultă că urmărirea penală nu este completă şi că în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.Din textul citat rezultă cu claritate că măsura restituirii cauzei la procuror este condiţionată de necesitatea completării urmăririi penale, dar şi de imposibilitatea ca această completare să se facă în faţa instanţei în timp util. Restituirea cauzei la procuror pe acest temei poate fi dispusă numai pentru completarea actelor de urmărire penală cu privire la faptele şi persoanele cu a căror judecare instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu, iar pentru alte fapte sau persoane, numai în cazul extinderii procesului penal pentru alte fapte sau alte persoane, dar şi atunci numai în condiţiile expres prevăzute de dispoziţiile art. 336 şi art. 337 C. proc. pen.În speţa de faţă, aceasta nu înseamnă că, în cazul în care în urma administrării probelor, instanţa, reţinând că faptele reclamate prin plângerea prealabilă a inculpatului – parte vătămată C.M. sunt conturate dar, datorită calităţii de funcţionar public a părţii vătămate – inculpat G.M.V, se încadrează în dispoziţiile art. 250 alin. 1 şi 2 C. pen., trebuia să restituie întregul dosar procurorului.Soluţia ce se impunea în acest caz era disjungerea celor două cauze, soluţionarea pe fond a cauzei având ca obiect infracţiunile de ultraj comise de cei trei inculpaţi şi trimiterea la procuror a plângerii prealabile formulate de inculpatul – parte vătămată C.M., deoarece a fost greşit îndreptată.Aceasta deoarece, pe baza probelor administrate, instanţa poate face o apreciere completă cu privire la măsura în care atitudinea părţii vătămate – inculpat G.M.V., faţă de inculpatul – parte vătămată C.M., a determinat sau influenţat comportamentul infracţional al celor 3 inculpaţi, putând adopta orice soluţie în cauza cu judecarea căreia a fost sesizată prin rechizitoriu.
