Revizuire. Existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia pronunţate în recurs. Instanţa competentă.

Revizuire. Existenţa unor hotărâri care nu se pot conciliapronunţate în recurs. Instanţa competentă.Art. 401 Cod procedură penală

Din perspectiva articolului 401 Cod procedură penală,instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire esteprima instanţă, chiar dacă hotărârile pretins a nu se conciliaaparţin instanţei de recurs.( Sentinţa penală nr.70/F/07.07.2009)

Prin sentinţa penală nr.70/F/07.07.2009, pronunţată deCurtea de Apel Piteşti, în baza în baza art.401 combinat cu art.35 şi art.42Cod pr.penală, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Piteşti competenţa desoluţionare a cererii de revizuire formulată de condamnat, împotrivasentinţei penale nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova, deciziei penalenr.674/2004 a Tribunalului Dolj, deciziei penale nr.32/2005 a Curţii deApel Piteşti şi deciziei penale nr.210/2007 a Curţii de Apel Piteşti.

Investită cu judecarea cauzei această instanţă a analizat toatehotărârile amintite de revizuient.

În preambulul considerentelor hotărârii, s-a reţinut că princererea adresată la data de 30 iunie 2008 Judecătoriei Craiova,condamnatul, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, asolicitat revizuirea sentinţei penale nr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova,deciziei penale nr.674/2004 a Tribunalului Dolj, deciziei penalenr.32/2005 a Curţii de Apel Piteşti şi deciziei penală nr.210/2007 a Curţiide Apel Piteşti, susţinând că, în cauză, sunt îndeplinite condiţiileprevăzute de art.394 lit.e Cod pr.penală, în sensul că în aceeaşi cauză şicu privire la aceeaşi faptă au fost pronunţate mai multe hotărârijudecătoreşti definitive care nu se pot concilia.

Astfel, se reţine că acesta a fost condamnat pentru săvârşireamai multor infracţiuni concrete la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoareîn penitenciar şi 3 ani interzicerea unor drepturi, prin sentinţa penalănr.5756/2003 a Judecătoriei Craiova.

Sentinţa a fost desfiinţată prin decizia penală nr.674/2004 aTribunalului Dolj, urmare a admiterii apelului inculpatului ( revizuientuluisn), acesta din urmă fiind achitat pentru una din infracţiunileconcurente şi obţinând reducerea pedepsei principale pentru cealaltăinfracţiune la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

Urmare strămutării, judecarea recursurilor s-a realizat de cătreCurtea de Apel Piteşti, care, prin decizia penală nr.32/R/MF/26.04.2006a casat decizia şi sentinţa şi, printre altele, a respins, ca nefondat apelulinculpatului.

Ulterior, prin decizia penală nr.210/R/05.04.2007 pronunţatăde Curtea de Apel Piteşti, a fost admisă contestaţia la executare.

Prin decizia penală nr.210/R din 5 aprilie 2007, pronunţatăde Curtea de Apel Piteşti, s-a admis contestaţia la executare formulată deBiroul de executări penale din cadrul Judecătoriei Craiova împotrivadeciziei penale nr.32/R/MF din 26 aprilie 2005, pronunţată de Curtea deApel Piteşti, privind pe condamnatul Filip Ion şi s-a constatat că acestaare de executat o pedeapsă de 7 ani închisoare, prin privare de libertate şi3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b, d şi e Cod penal.

Nemulţumirea revizuientului, aşa cum este precizată şi în notade concluzii (f.18), vizează aşa-numita flagranta contradicţie" întredispozitivul deciziei penale nr.32/R/MF/2005 a Curţii de Apel Piteşti,astfel cum a fost completată prin încheierea din 4 octombrie 2005, şidecizia nr.210/R/2007, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în cadrulcontestaţiei la executare, hotărâri în raport de care a invocat existenţa adouă sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive care nu se potconcilia" în sensul dispoziţiilor art.394 alin.1 lit.e Cod pr.penală.

După prezentarea hotărârilor indicate de revizuient, asupracererii de revizuire, curtea a reţinut următoarele:

Instanţa competentă să soluţioneze cererea de revizuire petemeiul invocat este, aşa cum prevede art.401 Cod pr.penală, instanţacare a judecat cauza în primă instanţă" iar această primă instanţă în cazulde revizuire invocat se determină potrivit dispoziţiilor art.35 Codpr.penală.

Or, potrivit art.35 din Codul de pr.penală, când cauza a fostjudecată în primă instanţă de instanţă de grad egal competenţa de ajudeca revine instanţei mai întâi sesizată, iar dacă competenţa dupănatura faptelor şi după calitatea persoanelor aparţine unor instanţe degrad diferit, competenţa de a judeca toate cauzele reunite revine instanţeisuperioare în grad.

Prin urmare, art.401 Cod pr.penală, dă în competenţaexclusivă a primei instanţe, soluţionarea cererii de revizuire, chiar şi însituaţia în care, aşa cum este cazul în speţă, hotărârile pretins a nu seconcilia aparţin unei instanţe de recurs, respectiv Curţii de Apel Piteşti.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din dispoziţiile art.35 Codpr.penală, care fără a înlătura competenţa exclusivă a primei instanţe,prevăzută de art.401 Cod pr.penală, stabileşte doar instanţa competentăîn cazul în care judecarea în primă instanţă s-a făcut de către douăinstanţe de grad diferit.In concluzie, în raport de textele citate, competentă să soluţionezecererea de revizuire este Judecătoria Piteşti, aflată în raza de competenţăa Curţii de Apel Piteşti la care, aşa cum s-a precizat, s-a strămutatjudecarea recursului formulat împotriva deciziei penale nr.678/2004 aTribunalului Dolj.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Revizuire. Existenţa unor hotărâri care nu se pot concilia pronunţate în recurs. Instanţa competentă.