revizuirea Sentinţei penale. Jurisprudență Cereri; Revizuire

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Judecătoria BEIUŞ Sentinţă penală nr. 5/2015 din data de 06.10.2015

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BEIUȘ -JUDEȚUL BIHOR

DOSAR NR. 2..l..

SENTINȚA PENALĂ NR. 5/2015

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș este reprezentat de procuror B C

Pe rol este pentru azi judecarea cererii formulată de către condamnatul C S , în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, județul Prahova, în executarea unei pedepse privative de libertate, privind revizuirea Sentinței penale nr. 18.... pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 9..… rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6..…. pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 9..…..

La apelul nominal făcut în camera de consiliu se prezintă apărătorul din oficiu al condamnatului, av.C M , în substituirea av. P P C , în baza delegației de substituire nr. 3/06.10.2015, depusă la dosar, lipsă fiind condamnatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Sesizarea se examinează cu citarea părților și cu participarea procurorului, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 506/30.06.2015 .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că la prezentul dosar a fost atașat dosarul Judecătoriei Beiuș nr. 926/187/P/2010, la care se află atașate dosarele Judecătoriei Beiuș ,precum și dosarele cu același numere, formate în căile de atac .

Totodată, la data de 02.10.2015, prin serviciul e-mail, iar la data de 06.10.2015, a parvenit la dosar o declarație dată de către condamnatul C S , prin care acesta, în conformitate cu prev. art. 353 alin.2 și 6 coroborate cu prev. art.364 alin. 4 C.pr.pen., solicită să nu fie prezent la judecată și să fie reprezentat de avocatul ales/ din oficiu.

În baza art. 364, al.4 C.pr.penală, instanța apreciază că cererea de revizuire poate fi judecată și fără prezența condamnatului, apărarea acestuia fiind asigurată de avocatul din oficiu.

Instanța, consideră că, prioritar oricăror aspecte invocate în motivarea cererii, se impune a fi examinată admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire, astfel că acordă cuvântul asupra admiterii în principiu a cererii de revizuire.

Apărătorul din oficiu al condamnatului, av. C M , solicită admiterea în principiu a cererii de revizuire.

Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea cererii de revizuire, având în vedere faptul că asupra motivelor de revizuire formulate de către condamnatul C S , instanțele de judecată s-au pronunțat de mai multe ori, fiind pronunțate în acest sens mai multe hotărâri definitive.

J U D E C Ă T O R I A

Constată că, prin cererea înregistrată la această instanță la 21.09.2015, condamnatul C S , în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, a solicitat revizuirea Sentinței penale nr.18/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr.9… al Judecătoriei Beiuș, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.6..pronunțată de Curtea de Apel Oradea.

În motivarea cererii condamnatul a arătat faptul că, prin Sentința penală nr.18/18.01.2011 pronunțată în dosarul nr.9… al Judecătoriei Beiuș, a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit.b și c, al.21 lit.a și b cod penal anterior, cu aplicarea art.37 lit.b cod penal, din același cod, sentință ce a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de către acesta, prin decizia penala nr.667/R/13.09.2011 a Curții de Apel Oradea.

Totodată, condamnatul a arătat faptul că, după pronunțarea acestei sentințe(18.01.2011)și până la judecarea recursului declarat de către acesta (13.09.2011), respectiv la data de 01.06.2011, în baza prevederilor art.223 Cod de procedură penală anterior, a formulat un denunț la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care a adus la cunoștință săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către lucrătorul de politie P N G , prevăzută de art.254 alin. l Cod penal anterior, constând în acceptarea promisiunii oferirii unei sume de bani, urmând ca primirea acesteia se facă ulterior.

În baza acestui denunț, procurorul din cadrul DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, cu sprijinul direct al denunțătorului C S a procedat la organizarea unui flagrant, ocazie cu care în ziua de 09.06.2011, lucrătorul de politie P N G a primit suma de 200 euro și un telefon mobil de la C S , fiind surprins de către organul de urmărire penală în timp ce primea aceste foloase materiale.

Denunțul a fost înregistrat sub nr.97/P/2011 și ca urmare a informațiilor relevante puse la dispoziție de către acesta si apoi a contribuției sale la dovedirea faptei de luare de mită, de către lucrătorul de politie, prin participarea directă la procedura prinderii acestuia în flagrant, procurorul de caz, prin rechizitoriul nr.97/P/2011 din 23.06.2011 a dispus trimiterea în judecată a numitului P N G pentru infracțiunea de luare de mita prev. de art.254 alin.2 cod penal rap. la art.7 alin. l din Legea nr.78/2000.

Astfel,pe baza probelor administrate în fata procurorului, numitul P N -G a fost condamnat în regim de detenție la pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentința penală nr. 148/2011, a Curții de Apel Ploiești, rămasă definitivă prin Decizia penală 3926/04.11.2011 a ÎCCJ .

Cu prilejul soluționării de către Curtea de Apel Oradea a recursului declarat de către condamnatul C S , împotriva Sentinței penale nr.18/18.01.2011 pronunțată în dosarul Judecătoriei Beiuș nr.926/187/2010, acesta a depus la dosar un înscris emis de către DNA - ST Ploiești, din care rezulta faptul că, prin rechizitoriul nr.97/P/2011 din 23.06.2011 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de dare de mită prev. de art.255 Cod penal anterior, întrucât există cauza de nepedepsire prevăzută de art. 255, al.3 C.penal anterior, în sensul că nu este pedepsit pentru dare de mită făptuitorul care denunța fapta mai înainte să se fi sesizat din oficiu organul de urmărire penală despre săvârșirea acesteia.

Condamnatul C S arată că, deși a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, Curtea de Apel Oradea a constatat că înscrisurile depuse la dosar sunt insuficiente pentru a se face dovada existenței cauzei de reducere a pedepsei și nu a făcut aplicarea acestui text de lege.

În motivarea cererii privind admisibilitatea în principiu condamnatul a arătat că, potrivit dispoziției art.19 din Legea nr.682/2002, privind protecția martorilor, modificată prin OUG nr.157/2005, în forma în vigoare la data formulării denunțului, 01.06.2011, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2, lit.a, pct.1 și 2 și care a comis o infracțiune gravă iar, înainte sau în timpul urmăririi penale ori a judecății denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.

Totodată, condamnatul C S a invocat prevederile art. 2, lit.";a";, pct.2 și ale art. 2, lit.";h";, din Legea nr. 682/2002 și a apreciat faptul că, denunțul la care se referă art. 19 din Legea nr. 682/2002, poate fi formulat și de către inculpatul care este judecat pentru o infracțiune gravă (prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit.b și c, al.21 lit.a și b cod penal anterior) pedepsită cu închisoarea de la 7 la 20 de ani) și poate viza săvârșirea de către o altă persoană a unei infracțiuni de corupție.

Astfel, condamnatul C S , judecat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 al.1, al.2 lit.b și c, al.21 lit.a și b cod penal anterior, a denunțat în timpul judecății cauzei sale pentru această infracțiune, fapta de luare de mită comisă de către subcomisarul P N G și, prin contribuția sa la prinderea în fragrant a acestuia, a facilitat tragerea acestuia la răspundere penală .

Din interpretarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, rezultă faptul că este necesar să se dovedească atât formularea denunțului pentru o infracțiune gravă, cât și facilitarea tragerii la răspundere penală a celui denunțat pentru această infracțiune.

Astfel, la data formulării denunțului, cauza penală în care C S era judecat pentru fapta de tâlhărie se afla pe rolul Curții de Apel Oradea, iar cauza în care era judecat P N G se afla pe rolul Curții de Apel Ploiești, fiind soluționată în primă instanță la data de 14.07.2011 și în recurs la ICCJ, la data de 04.11.2011, iar recursul declarat de către C S împotriva Sentinței penale nr. 18/2011 a Judecătoriei Beiuș a fost judecat la data de 13.09.2011, prin urmare anterior datei de 04.11.2011.

Condamnatul a arătat faptul că, a facilita tragerea la răspundere penală a unui făptuitor pentru o infracțiune pe care a săvârșit-o și care a fost denunțată de către o altă persoană, înseamnă a stabili cu caracter definitiv răspunderea penală a făptuitorului, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare. Activitatea de facilitare a denunțătorului nu are vreo relevanță penală dacă pe baza ei nu s-a dispus condamnarea celui denunțat, adică acesta nu a fost tras la răspundere penală, iar la data de 13.09.2011 nu era îndeplinită această condiție deoarece hotărârea de condamnare a lui P N G nu era definitivă.

Condamnatul C S apreciază că trebuia aplicat art.19 din Legea nr. 682/2002, deoarece aplicarea acestui text este imperativă nefiind lăsată la aprecierea instanței de judecată și are caracter obligatoriu, în sensul că denunțătorul beneficiază și nu că poate beneficia de reducerea la jumătate a pedepsei pentru fapta de tâlhărie și aplicarea textului de lege nu rămâne la latitudinea judecătorului.

Însă, în practica judiciară există divergențe cu privire la mijlocul procedural prin care instanța face aplicarea acestui text de lege atunci când cauza penală în care este judecat denunțătorul rămâne definitiva anterior datei la care rămâne definită cauza penală în care este judecat inculpatul denunțat de comiterea unei infracțiuni grave, așa cum este definita în art.2 lit. h din Legea nr. 682/2002, adică se afla în faza de executare a hotărârii penale.

Unele instanțe au considerat că aplicarea acestui text de lege se face pe calea contestației la executare, fiind incidente prevederile art.461 lit.d C.pr.pen anterior (a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei), în prezent art.598 lit.d cpr.penală.

Alte instanțe au considerat ca acest temei legal trebuie valorificat pe calea revizuirii, iar nu a contestației la executare, constituind o împrejurare noua necunoscută instanței la soluționarea fondului cauzei prev. de art.394 lit.a C.pr.penală anterior (art.453 lit.";c"; C.pr.penală,) fiind indicată în acest sens Decizia penala nr.404/26.11.2014 a Tribunalului Dâmbovița, nr.1944/ 03.03.2005 si nr.954/10.03.2011 ale ICCJ-Sectia Penală.

Astfel, din considerentele ultimelor două decizii, rezultă că aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002 ține de fondul cauzei in care este judecat denunțătorul si faptul condamnării definitive a celui denunțat pentru o infracțiune grava după judecarea definitiva a denunțătorului, constituie o împrejurare noua pe care instanța de fond nu a cunoscut-o până la judecarea definitiva a cauzei, ce se încadrează în cazul de revizuire prev. de art.453 lit.";a"; C.pr. penală.

Dacă cauza penală în care s-a pronunțat condamnarea celui denunțat s-a judecat definitiv mai înainte de a se judeca cauza penală în care este judecat denunțătorul, aplicarea art. 19 se face în cursul procesului, indiferent dacă cauza se afla în prima instanța sau în calea ordinara de atac (recurs, în prezent apel), dacă la dosarul de fond au existat probe care să permită instanței să constate că sunt întrunite toate condițiile cumulative ale acestui text de lege; in caz contrar, denunțătorul poate să solicite pe cale separată, aplicarea cauzei de reducere a pedepsei, prezentând probele necesare dovedirii acestei cauze.

Administrarea probelor necesare se poate face si din oficiu de către instanța în fața căreia se solicită aplicarea art. 19, prin solicitarea de relații de la organul de urmărire penală care a instrumentat cauza privind infracțiunea denunțată și care este obligat să-i trimită copii de pe actele de urmărire penală ori de la instanța care a judecat infracțiunea denunțată.

Totodată, condamnatul a arătat faptul că, în fața Curții de Apel Oradea, acesta nu a putut proba cu înscrisuri existenta condițiilor de aplicare a art.19, însă, din oficiu, această instanța, daca manifesta rol activ în aflarea adevărului si lămurirea cauzei sub toate aspectele, ar fi trebuit sa solicite informații de la DNA-ST Ploiești, Curtea de Apel Ploiești si ICCJ, pentru a procura dovezi care sa constate aplicabilitatea acestei cauze de reducere a pedepsei.

Însă, cum revizuientul nu a putut proba împrejurările care conduc la aplicarea art.19 în fata instanței de fond (Judecătoria Beiuș) si instanței de recurs (Curtea de Apel Oradea) si aceste instanțe nu au cunoscut faptul condamnării pentru infracțiunea denunțată de acesta, după rămânerea definitiva a condamnării lui P N , condamnatul C S a arătat că poate cere revizuirea laturii penale și aplicarea art.19 din Legea nr.682/2002.

A nu permite revizuientului să solicite exercitarea unei cai de atac, în condițiile în care condamnarea pentru infracțiunea pe care a denunțat-o a rămas definitiva ulterior datei la care s-a judecat definitiv cauza sa, înseamnă a crea o discriminare in raport cu persoanele care au beneficiat de aceasta cauză în timpul judecații in fond, dar în cazul cărora cauza penală pentru infracțiunea denunțata s-a definitivat anterior rămânerii definitive a cauzei în care era judecat denunțătorul.

Or, această situație nu îi este imputabilă condamnatului C S care nu avea posibilitatea de a controla data la care să se judece cele două cauze sau să obțină amânarea judecării propriei cauze după ce se judeca definitiv cauza referitoare la infracțiunea pe care a denunțat-o.

Așadar, pentru situații juridice identice, soluțiile instanței trebuie sa fie identice, în sensul că instanța trebuie sa aplice art. 19, indiferent de data la care se judeca cauza penală pentru infracțiunea denunțată (decizia nr.86/2003 a Curții Constituționale în materia aplicării grațierii condiționate si faptelor comise până la intrarea in vigoare a Legii nr.543/2002, nu numai pentru faptele penale pentru care hotărârea de condamnare a rămas definitivă înainte de intrarea în vigoare a legii .

De altfel, din conținutul art. 19 nu rezultă decât condiția că denunțul sau facilitarea identificării și tragerii la răspundere penala să se facă în timpul urmăririi penale sau al judecații cauzei penale vizând infracțiunea pentru care este cercetat/judecat denunțătorul, fără a prevedea vreun termen limită până la care să se dea eficiența juridică acestei situații, adică sa fie recompensat denunțătorul.

Astfel, din moment ce legea nu prevede un termen limita de aplicare a art. 19 din Legea nr.682/2002 (trebuie sa se facă distincție între întrunirea condițiilor de aplicare si aplicarea efectivă, cu consecința reducerii limitelor de pedeapsa la jumătate), aplicarea lui se poate face și după rămânerea definitiva a hotărârii penale prin care denunțătorul a fost condamnat.

Totodată, potrivit deciziei nr.67/26.02.2015 a Curții Constituționale (publicata in Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 185 din 18 martie 2015), prin care s-a constatat neconstituționalitatea art.19 din Legea nr.682/2002, în măsura în care se aplica cauza de reducere a pedepsei numai pentru cel care a denunțat o infracțiune grava, se încalcă art. 16 din Constituția României, care se referă la egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări, câtă vreme principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. Atunci nu exista niciun motiv rezonabil pentru care un martor care a săvârșit o infracțiune care nu se încadrează în enumerarea exhaustivă a art.2 lit. h) din legea supusa controlului Curții, dar a contribuit decisiv la tragerea la răspundere penala a unei persoane care a săvârșit o infracțiune grava, să nu beneficieze, la rândul său, asemeni martorului care a comis o infracțiune gravă, de beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă.

În considerarea acelorași argumente juridice nu există vreun motiv obiectiv și rezonabil pentru a aplica un tratament diferit în ceea ce privește aplicarea art. 19 denunțătorului, în raport de momentul la care se judecă cauza penală vizând infracțiunea denunțată; orice denunțător, care întrunește cerințele art. 19, trebuie să beneficieze în mod egal de efectele juridice ale aplicării textului și indiferent de data la care solicita aplicarea acestuia, respectiv înainte de definitivarea cauzei sale penale sau după definitivarea acesteia.

Așa cum a reținut și Curtea Constituțională în motivarea deciziei citate, scopul legiuitorului a fost acela de a încuraja cetățenii pentru respectarea legii, prin oferirea de informații organelor judiciare despre cei care comit infracțiuni grave și, cum C S a denunțat o infracțiune gravă, în sensul art. 2, lit.";h"; din Legea nr.682/2002 și a facilitat condamnarea definitivă a numitului P N , trebuie să i se aplice art. 19 și să beneficieze de reducerea la jumătatea a limitelor de pedeapsă.

Condamnatul C S , a arătat că înțelege să invoce neconstituționalitatea art. 19 din Legea nr.682/2002 în măsura în care acesta se interpretează în sensul ca denunțătorul unei infracțiuni grave poate beneficia de reducerea la jumătate a pedepsei numai dacă cauza penală în care se judecă infracțiunea denunțată se soluționează definitiv înainte de a se judeca cauza penala în care este judecat denunțătorul și, în baza art.29 din Legea nr.47/1992, a solicitat instanței să pună în discuție această excepție și sa admită cererea de sesizare a Curții Constituționale deoarece o astfel de interpretare contravine art.16 , alin.1 din Constituția României, care se refera la egalitatea cetățenilor în fața legii, inclusiv penale, fără privilegii și discriminări.

În susținerea excepției, contestatorul a solicitat instanței să aibă în vedere deciziile Curții Constituționale nr. 1/1994, nr.86/2003, nr.476/2006, nr.573/2 011, nr.366/2014 și nr.67/2015 și să stabilească faptul că denunțătorul poate solicita pe calea revizuirii (cazul de revizuire prev. de art.394 lit.";a"; C.pr.penală), după rămânerea definitiva a hotărârii de condamnare, aplicarea in baza art.19 din Legea nr.262/2002, dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii.

Din examinarea înscrisurilor depuse la dosar de către revizuient, rezultă că DNA nu s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de luare de mită de către subcomisarul P N , ci sesizarea s-a realizat de către C S , prin denunț, situație față de care parchetul nu ar fi dispus cercetarea si apoi trimiterea în judecată a inculpatului, deoarece nu avea cunoștința din propriile informații de săvârșirea faptei de luare de mită.

Reținerea vinovăției lucrătorului de politie nu se putea face numai pe baza denunțului, care constituie doar un act de sesizare a organului de urmărire penală, ci s-a făcut pe baza depozițiilor de martor ale lui C S și a participării directe a acestuia la procedura prinderii în flagrant a polițistului, de la care a primit foloasele materiale.

Astfel, în lipsa acestor activități ale revizuientului, nu s-ar fi probat fapta de luare de mită, ceea ce înseamnă ca contribuția lui a fost esențială.

Din considerentele sentinței penale nr.148/2011 și ale deciziei penale nr. 3926/2011 a ICCJ rezultă care au fost probele determinante de vinovăție pe care le-au avut în vedere instanțele pentru condamnarea inculpatului P N -G și printre ele se enumeră și probele administrate cu contribuția lui C S .

Condamnatul a arătat, de asemenea, faptul că infracțiunea de dare de mită este distinctă de cea de luare de mită, chiar daca ele sunt interdependente si denunțătorul faptei de luare de mita comisa de un funcționar public, beneficiază atât de cauza de nepedepsire prev. de art.255 alin.3 cod penal anterior, cât si de cea de reducere a pedepsei prev. de art.19, deoarece au un conținut și scop diferit și se aplică în legătura cu infracțiuni diferite.

Așadar, nu se poate susține că nu se aplică art. 19 din Legea nr.682/2002, deoarece revizuientul a beneficiat de art.255 alin.3 cod penal anterior pentru fapta de dare de mită.

În motivarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, condamnatul a arătat faptul că, potrivit art. 453, lit.";a"; C.pr.penală, revizuirea unei hotărâri penale definitive se poate dispune, printre altele, dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțată în cauză.

Condamnatul a invocat prevederile art. 459, al.2 C.pr.penală privind admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire și a solicitat a se constata faptul că prima condiție, cea de la litera "a"; este realizată, întrucât cererea în favoarea condamnatului se poate face oricând (art. 457 C.pr.penală) și cererea este formulată de către condamnatul C S (art. 456 alin.1 lit.";a"; C.pr.penală).

Condiția de la litera"b"; este îndeplinită deoarece cererea întrunește condițiile de fond și formă prevăzute de art. 456, alin.2 și 3 C.pr.penală, privitoare la motivarea cererii, formularea ei scrisă și precizarea mijloacelor de probă invocate în susținerea ei.

Condiția de la litera "c"; este îndeplinită deoarece cererea se întemeiază pe dispozițiile art.453, lit.";a"; C.pr. penală, constând în recunoașterea de către instanțele care au soluționat fondul cauzei în care s-a pronunțat hotărârea supusă revizuirii a împrejurării privitoare la condamnarea inculpatului P N , la denunțul revizuientului, ce are ca efect aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 și a cărei neaplicare de către aceste instanțe a condus la darea unei hotărâri netemeinice sub aspectul stabilirii răspunderii penale a revizuientului.

Condiția de la litera "d"; este îndeplinită deoarece faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv (o cerere de revizuire bazată pe acest temei faptic și juridic nu a mai fost prezentată până în prezent) și nici mijloacele de probă precizate nu au fost indicate într-o altă cerere de revizuire, neoperând autoritatea de lucru judecat.

Condiția de la litera "e"; este realizată deoarece faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței temeiului prevăzut de art. 453, lit.";a";, așa cum a fost precizat în această cerere de revizuire.

În acest sens, reținerea faptului condamnării polițistului P N , pe baza denunțului lui C S , în condițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, așa cum rezultă din mijloacele de probă indicate, conduce la constatarea netemeiniciei Sentinței penale nr. 18/2011 a Judecătoriei Beiuș, deoarece are ca efect pronunțarea unei soluții de fond care stabilește o altă răspundere penală a acestuia.

În concluzie, condamnatul a solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 455-456 C.pr.penală și admiterea în principiu a cererii de revizuire și fixarea unui termen de fond pentru judecarea acesteia.

În probațiune, condamnatul a depus la dosar înscrisurile reprezentate de: Decizia penală nr. 4.., pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 28… și Decizia nr. 39…., pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală în dosarul nr. 5…..

Din examinarea actelor și lucrărilor de la dosar instanța reține următoarele:

Prin sentința penală nr.18/18.01.2011, pronunțată de Judecătoria Beiuș, în dosarul penal nr.926/187/2010, rămasă definitivă prin decizia penală nr.6… pronunțată în dosarul nr. 9…. a Curții de Apel Oradea, s-a dispus condamnarea inculpatului C S , la o pedeapsă de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art. 211 al.1, al.2 lit. b și c, al.21 lit. a și b cod penal, cu aplicarea art.37 lit. b cod penal

În baza art.71 al.1 și 2 cod penal s-a interzis inculpatului C S exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, pe durata pedepsei principale, iar în baza art.88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 07.01.2010 până la 16.09.2010 inclusiv. Totodată a fost revocată măsura obligării de a nu părăsi țara a inculpatului C S , dispusă prin decizia penală nr.4… pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr.7…, precum și a obligațiilor care decurg din aceasta.

Ca stare de fapt, s-a reținut că în seara zilei de 10 decembrie 2008, în jurul orelor 1730, inculpatul C S împreună cu complicii I I , L G , M M și M M V a agresat-o pe partea vătămată P L , cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 30 de zile de îngrijiri medicale, după care a smuls o plasă din mâna acestuia în care se afla suma de 31.000 de euro și 9.000 de lei, inculpații având asupra lor un pistol în stare de funcționare și trei cartușe.

Inculpatul C S a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, astfel cum ea a fost descrisă în rechizitoriu, iar inculpații M M V , I I și M M au recunoscut implicarea lor în fapta din 10 decembrie 2008 în care a fost implicată partea vătămată P L , dar au precizat în fața instanței că scopul deplasării lor în orașul B împreună cu inculpații C S și L G a fost acela de a sustrage banii părții vătămate din locuința acestuia și nu de a o tâlhări.

Împotriva sentinței penale nr.18/18.01.2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș, condamnatul C S a declarat recurs, cale de atac în care, printre altele, a invocat nelegalitatea hotărârii sub aspectul nereținerii circumstanțelor atenuante, întrucât a fost singurul care a recunoscut fapta comisă, iar într-un dosar al DNA -Serviciul Teritorial Ploiești a colaborat cu organul de urmărire penală și a contribuit la descoperirea unor persoane implicate în activități infracționale, iar în acest sens pot fi reținute în favoarea sa dispozițiile legale de reducere a pedepsei prev. de art.19 din Legea nr.682/2002

Prin decizia penală nr.6….1 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 9…a fost respins ca nefondat recursul penal declarat de către condamnat și a fost menținută în întregime sentința atacată.

În considerentele acestei decizii penale, referitor la cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor art.19 din Legea nr.682/2002 privind protecția martorilor, care ar conduce la o reducere a limitelor pedepsei prevăzute de lege cu ½, Curtea a apreciat că nu sunt incidente. S-a arătat că inculpatul a depus la dosarul cauzei o adresă a DNA - Serviciul Teritorial Ploiești, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că la data de 23.06.2011 s-a dispus o soluție de neînceperea urmăririi penale, existând o cauză de nepedepsire prevăzută în articolul 255 aliniatul 3 Cod penal, respectiv ipoteza denunțării infracțiunii înainte de sesizarea organelor de urmărire penală. În legătură cu acest aspect, este de remarcat faptul că în raport de modul de redactare a articolului 19 din Legea nr. 682/2002, reiese intenția legiuitorului cu privire la producerea rezultatului, respectiv identificarea și tragerea la răspunderea penală a persoanei față de care s-a formulat denunțul. În contextul în care inculpatul nu a putut face dovada unui demers judiciar, decât în parte, care să conducă la producerea unui rezultat cerut de lege, nu i se pot aplica dispozițiile legale invocate și, implicit, beneficiul reducerii cu 1/2 a limitelor de pedeapsă aplicate în prezenta cauză.

Împotriva deciziei penale nr.667/R/13.09.2011 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, condamnatul C S , a formulat contestație în anulare, cale de atac în care a invocat faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra solicitării sale de a se aplica dispozițiile art.19 din Legea nr.682/2002.

Prin decizia penală nr.8….1 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 9….0* a fost respinsă ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul C S și a fost menținută în întregime decizia penală atacată.

Condamnatul C S a formulat și contestație la executare împotriva sentinței penale nr.18/187.01.2011, depunând la dosar rezoluția de începere a urmăririi penale nr.9… a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, sentința penală nr….1 a Curții de Apel Ploiești privind condamnarea inculpatului P N G și un denunț făcut de către contestator la Parchetul Național -Serviciul Anticorupție.

Prin sentința penală nr.3…1 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 2….1 a fost respinsă contestația la executare formulată de contestator C S împotriva sentinței penale nr.18/187.01.2011, ca neîntemeiată.

O altă cerere de contestație la executare formulată de condamnatul C S împotriva sentinței penale nr.18/1… a Judecătoriei Beiuș fost respinsă prin sentința penală nr.219/2013 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 1…...

De asemenea condamnatul C S a formulat și cereri de revizuire împotriva aceleiași sentințe penale nr.18/187.01.2011 a Judecătoriei Beiuș.

Astfel, în dosarul nr.1…. al Judecătoriei Beiuș s-a pronunțat sentința penală nr.21/08.08.2012 prin care a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire formulată de către C S , iar ulterior, Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 9…. a menținut această hotărâre prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de către revizuentul C S .

Printre alte aspecte, în considerentele deciziei penale nr. 9…2. 2012, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

,, Condamnatul revizuient a solicitat revizuirea sentinței penale nr.18 din 18….a Judecătoriei Beiuș definitivă prin decizia penală nr.6…. a Curții de Apel Oradea arătând că, s-au descoperit fapte și împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, respectiv a colaborat cu organele de anchetă înlesnind identificarea și tragerea la răspundere penală a unei persoane care a săvârșit fapte de corupție, motiv pentru care îi sunt aplicabile prevederile articolului 19 din Legea nr.682/2002.

În drept a invocat prevederile articolului 394 litera a din Codul de procedură penală (filele 5 și 6 din dosarul instanței de fond).

Curtea constată că în cererea de revizuire formulată, condamnatul nu a prezentat nicio faptă sau împrejurare nouă, necunoscută de instanță la momentul pronunțării hotărârii de condamnare, de natură să determine pronunțarea unei alte soluții. Aspectele învederate de revizuient au fost supuse analizei de către instanța de control judiciar cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva sentinței penale de condamnare.

Ca atare, deși cererea de revizuire a fost întemeiată pe unul din cazurile prevăzute expres de lege, în realitate nu se invocă fapte și împrejurări necunoscute la momentul soluționării fondului cauzei, ci fapte și împrejurări despre care curtea de apel a avut cunoștință la judecarea recursului declarat de inculpatul C S , revizuient în prezenta cauză.

Pe de altă parte, chiar și în situația în care s-ar considera că este vorba despre fapte și împrejurări noi, cererea de revizuire nu este admisibilă întrucât potrivit articolului 394 al.2 din Codul de procedură penală, cazul de la litera a constituie motiv de revizuire numai dacă pe baza faptelor și împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare. Ori, prin aplicarea articolului 19 din Legea nr.682/2002 nu se poate ajunge la o soluție de achitare sau de încetare a procesului penal, ci numai la o reducere a pedepsei, ceea ce nu este posibil pe calea revizuirii.

Prin urmare, curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza articolului 385/15 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul revizuient.,,

Totodată, în dosarul nr.6… al Judecătoriei Beiuș s-a judecat o altă cerere de revizuire formulată de către revizuient împotriva aceleiași hotărâri de condamnare. Cererea a fost respinsă prin sentința penală nr.9… ca fiind inadmisibilă, tocmai prin raportare la faptul că anterior petentul a mai formulat o cerere de revizuire împotriva aceleiași hotărâri de condamnare și bazată pe aceleași motive, potrivit cărora a colaborat cu Parchetul de pe lângă ICCJ-Serviciul Teritorial Ploiești, înlesnind identificarea și tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru o infracțiune de corupție prevăzută de Legea nr. 78/2000, menționând că prin adresa nr.207/VII 1/2011 a Parchetului de pe lângă ICCJ-Serviciul Teritorial Ploiești se face cunoscut că poate beneficia de prevederile articolului 19 din Legea nr.682/2002.

De asemenea, prin sentința penală nr. 18/04.03.2013, pronunțată în dosarul penal nr.10….3 al Judecătoriei Beiuș s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul C S , împotriva sentinței penale nr.18/18.01.2011, pronunțată de Judecătoria Beiuș. Si aceasta cerere de revizuire s-a întemeiat pe aceleași motive ce țin de colaborarea acestuia cu organele de urmărire penale în denunțarea unei fapte de corupție săvârșită de către un lucrător de poliție din cadrul Teritorial Ploiești, înlesnind identificarea și tragerea la răspundere penală a unei persoane pentru o infracțiune de corupție prev. de Legea nr.78/2000, menționând că prin adresa nr. 97/P/2011 din 06.02.2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Alte cereri de revizuire formulate de către condamnatul C S au fost respinse prin sentința penală nr.2/22.01.2015, pronunțată în dosarul nr. 2…./a1 al Judecătoriei Beiuș, hotărâre menținută prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de revizuient prin decizia penală nr. 388/A/02.06.2015 a Curții de Apel Oradea, respectiv prin sentința penală nr…..,pronunțată în dosarul penal nr.1…./a1 al Judecătoriei Beiuș,

Actele depuse la dosar de către condamnat relevă că, prin sentința penală nr. 4….4 pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr. 2…..013, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 404/26.11.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr. 2839/262/2013 a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul C S , iar prin decizia nr. 3….1, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Penală în dosarul nr. 5… a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul P N G împotriva sentinței penale nr.148/2011 a Curții de Apel Ploiești privind condamnarea acestui inculpat.

Față de aspectele mai sus prezentate, instanța reține incidenta în cauză a următoarelor dispoziții legale:

Art. 452 NCPP

Hotărârile supuse revizuirii

(1) Hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.

(2) Când o hotărâre privește mai multe infracțiuni sau mai multe persoane, revizuirea se poate cere pentru oricare dintre fapte sau dintre făptuitori.

ART. 453

Cazurile de revizuire

(1) Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.

(4) Cazul prevăzut la alin. (1) lit. a) constituie motiv de revizuire dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei ori de încetare a procesului penal, iar cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) - d) și f) constituie motive de revizuire dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.

ART. 459

Admiterea în principiu

(1) La primirea cererii de revizuire, se fixează termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de revizuire, președintele dispunând atașarea dosarului cauzei.

(2) Admisibilitatea în principiu se examinează de către instanță, în camera de consiliu( cu citarea părților și cu participarea procurorului, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 506/30.06.2015 ).

(3) Instanța examinează dacă:

a) cererea a fost formulată în termen și de o persoană dintre cele prevăzute la art. 455;

b) cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3);

c) au fost invocate temeiuri legale pentru redeschiderea procedurilor penale;

d) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv;

e) faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea conduc, în mod evident, la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea;

f) persoana care a formulat cererea s-a conformat cerințelor instanței dispuse potrivit art. 456 alin. (4).

(4) În cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (3), dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de revizuire.

(5) În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.

Instanța constată ca motivele de revizuire invocate de către condamnat în cererea sa, așa cum au fost descrise își au corespondentul în art. 453 lit. a din Cod de procedură penală, dispoziții aproape identice de altfel cu cele din reglementarea anterioară consacrate de art.494 alin 1 lit. a Cod procedură penală din 1968.

Examinând condițiile de admisibilitate în principiu ale prezentei cereri de revizuire instanța consideră că acestea nu sunt întrunite cumulativ, astfel încât cererea de revizuire formulată de către condamnatul C S nu poate fi admisă în principiu, deoarece nu se poate reține respectarea cerinței consacrată de art. 459, alin 3, lit. d C.p.pen potrivit căreia: faptele și mijloacele de probă în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de revizuire care a fost judecată definitiv.

Se poate observa faptul că, atât cererile de revizuire anterioare, cât și cererea prezentă se întemeiază în esență pe aceleași motive care țin de colaborarea condamnatului C S l cu organele de urmărire penală și de înlesnirea identificării și tragerii la răspundere penală a lucrătorului de poliție P N G , care a săvârșit fapte de corupție și în baza cărora condamnatul apreciază că îi sunt aplicabile prevederile articolului 19 din Legea nr.682/2002.

Această motivație se regăsește și în hotărârile mai sus prezentate, prin care revizuientului i s-au respins cereri similare.

Or, în aceste condiții, invocarea unei împrejurări ce a fost învederată de către condamnatul C S în fața instanței de recurs și a instanței ce a soluționat contestația în anulare, constituind un element de baza al apărării inculpatului în căile de atac declarate împotriva sentinței penale nr.18/18.01.2011 a Judecătoria Beiuș, precum și în majoritatea cererile de revizuire formulate anterior nu poate avea în nici un caz acel caracter de noutate pretins de art. 453 alin. 1 lit. a Cod de procedură penală.

Prin probe noi, necunoscute instanței, se înțelege acele fapte sau împrejurări, care au fost cu totul străine dosarului cauzei și pe care instanța nu le-a sesizat sub nici o formă.

Referitor la conținutul sintagmei fapte și împrejurări noi, în jurisprudență s-a constatat că nu îndeplinesc acestă condiție aspectele învederate care au fost avute în vedere de instanțe în fazele anterioare procesului penal.

Astfel, instanța reține că întreaga jurisprudență și doctrina dezvoltată anterior referitor la conținutul noțiunii de fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei își păstrează validitatea și sub imperiul noii legislații procesual penale.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 453, al.1, lit. a noul Cod procedură penală, pe care se întemeiază prezenta cerere, permite revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză.

Din coroborarea dispozițiilor 453, al.1, lit. a cu cele ale alineatului 3 și 4 din textul indicat, rezultă că revizuirea întemeiată pe acest caz este triplu condiționată, în sensul că: faptele sau împrejurările trebuie să fie noi, complet necunoscute instanței care a soluționat cauza; ele trebuie să fie invocate în favoarea persoanei condamnate și să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, respectiv să conducă la o soluție diametral opusă celei pronunțate prin hotărârea de definitivă.

Cu alte cuvinte, revizuirea întemeiată pe acest caz este totală, dar spre deosebire de codul penal anterior, art.394, al.2 Cod procedură penală din anul 1968(care permitea exercitarea revizuirii inclusiv împotriva unei hotărâri de achitare) prin invocarea lui nu se mai poate tinde la o soluție de condamnare.

Jurisprudența a stabilit totodată că, în cazul unei condamnări, prin cererea de revizuire întemeiată pe descoperirea de fapte ori împrejurări noi TREBUIE SĂ SE URMĂREASCĂ ACHITAREA CONDAMNATULUI, iar nu menținerea condamnării, cu modificarea încadrării juridice, întrucât, în acest din urmă caz, cererea trebuie respinsă în principiu(C.S.J. Secția penală decizia nr. 853/2002) .

Totodată, s-a statuat că, nu poate servi ca temei pentru admiterea unei cereri de revizuire o împrejurare care nu este de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare, ci numai existența unui temei privind individualizarea mai favorabilă a pedepsei (C.S.J. Secția penală decizia nr.2101/1997, Trib. Suprem decizia nr. 2487/1974).

Din motivele invocate de către revizuent în cererea sa, rezultă faptul că acesta solicită aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu scopul de a beneficia de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă și stabilirea în sarcina acestuia unei răspunderi penale mai favorabile, or în acest context, față de aspectele mai sus prezentate, prezenta cerere de revizuire formulată de către condamnatul C S , se dovedește a fi atât inadmisibilă, în raport de prev. art. 459 alin.3 lit. d NCPP,, cât și vădit neîntemeiată, în raport de prev. art. 453 alin.1 lit. a NCPP..

Referitor la excepția de neconstituționalitate invocată în motivarea cererii de către condamnat cu privire la prev. art. 19 din Legea nr. 682/2002, instanța apreciază că este lipsită de obiect, în contextul în care potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 neconstituționalitatea poate viza o dispoziție dintr-o lege sau o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei, iar nu modul de interpretare a unei dispoziții legale de către instanță, astfel cum a înțeles condamnatul să invoce în prezenta speță, întrucât modalitatea dată de instanță interpretării textului vizează dezlegarea fondului litigiului și poate face obiectul unei eventuale căi de atac.

Condițiile de admisibilitate ale sesizării Curții Constituționale de către instanța de judecată sunt cele reglementate expres de dispozițiile art.29 din Legea nr.47/1992, însă, în cauza de față,pentru aspectele mai sus prezentate, nu se poate reține îndeplinirea acestora.

Față de considerentele de mai sus, instanța, în baza art. 459 alin. 5 Cod de procedură penală va respinge cererea de revizuire formulată de către condamnatul C S împotriva sentinței penale nr. 18/18.01. 2011 pronunțată de Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 9…, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6… pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. 9…...

În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală va obliga revizuentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza art. 272 Cod de procedură penală va obligă Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 260 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru av. P P C , din cadrul Baroului Bihor, având delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3488/29.09.2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 459 alin.5 Cod procedură penală respinge cererea de revizuire formulată de către condamnatul C S , împotriva Sentinței penale nr.18.. pronunțată de către Judecătoria Beiuș în dosarul nr. 9….. rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 6…. pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. ...

În baza art. 275, alin.2 Cod de procedură penală obligă revizuentul la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Obligă Ministerul Justiției să plătească din fondurile sale suma de 260 lei onorariu de avocat din oficiu, pentru av. P P C , din cadrul Baroului Bihor, având delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr. 3…...

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.

Dată în cameră de consiliu și pronunțată în ședința publică din 06 octombrie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre revizuirea Sentinţei penale. Jurisprudență Cereri; Revizuire