Risc neasigurat Accident autoturism Vatamare corporala grava din culpa Victime multiple Nesemnarea minutei
| Comentarii |
|
DECIZIA PENALĂ NR. 246/R
Şedinţa publică din 3 martie 2008
Prin sentinţa penală nr. 68/01.02.2006 pronunţată de Judecătoria D e t a în dosarul nr. 1240/2005, în baza art. 184 alin. 1 şi 3 C.p. a fost condamnat inculpatul E. J., la 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, faţă de partea vătămată B. J. B.. În baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faţă de partea vătămată B. E. D.. În baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faţă de partea vătămată U. F. B.. În baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă faţă de partea vătămată E. J. E.. În baza art. 184 alin. 2 şi 4 C.p. a fost condamnat acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă din culpă faţă de partea vătămată B. B.. În baza art. 34 lit. b C.p. rap. la art. 33 lit. b C.p. a contopit pedepsele aplicându-i inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an, inculpatul executând pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare. În baza art. 81 C.p. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate. În baza art. 82 C.p. s-a stabilit în sarcina inculpatului un termen de încercare cu durata de 4 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării disp. art. 83 C.p. În baza art. 346 alin. 1 C.p. au fost admise în parte acţiunile civile formulate de părţile civile B. J. B., B. E. D., reprezentate de B. E., U. F. B., reprezentată prin E. Finica H., şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate T, iar în baza art. 14 C.p.p. rap. la art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul la plata următoarelor despăgubiri: 5000 RON daune morale către partea civilă B. J. B.; 8220 RON daune materiale şi 10.000 RON daune morale către partea civilă B. E. D.; 2680 RON daune materiale şi 1000 RON daune morale către partea civilă U. F. B.; Au fost respinse, în rest, pretenţiile acestor părţi civile ca neîntemeiate. -17593 RON cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare către Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate T, din care suma de 5476 RON cheltuieli efectuate pentru partea civilă B. E. D., suma de 2226 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea civilă U. F. B., suma de 2411 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea civilă B. J. B., suma de 4123 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea vătămată E. J. E., suma de 3358 RON reprezintă cheltuieli efectuate pentru partea vătămată B. B.. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea părţii civile Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate T, pentru obligarea inculpatului la plata sumei de 3952 RON reprezentând cheltuieli efectuate pentru numitul Ş. G.. În baza art. 23 pct. 9 din ordinul nr. 9 emis de CSA a fost respinsă ca neîntemeiată cererea inculpatului pentru antrenarea asigurătorului SC P. SA Centrul Zonal A. În baza art. 191 alin. 1 C.p.p., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 700 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 160,5 RON reprezintă costul expertizei medico legale şi suma de 56,8 RON reprezintă costul analizelor toxicologice alcoolemie, virată în contul IML T. Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele: În seara zile de 26 decembrie 2003, inculpatul a condus autoturismul marca B. 244 cu număr înmatriculare_ , în localitatea M., având în maşină un număr de 7 persoane, respectiv peste numărul prevăzut de certificatul de înmatriculare al maşinii. Datorită neîndemânării, inculpatul a pierdut controlul volanului, maşina derapând într-un şanţ, iar pasagerii aflaţi în autoturism, respectiv B. E. D. a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 155 zile îngrijiri medicale şi pierderea sarcinii; U. B. F. a suferit leziuni care au necesitat 18 luni îngrijiri medicale, B. B. şi E. J. E. au suferit leziuni care au necesitat un număr de 65 zile de îngrijiri medicale, B. J. B. a suferit leziuni care au necesitat un număr de 55 zile de îngrijiri medicale iar numitul Ş. G. N. a necesitat un număr de 35 de zile îngrijiri medicale. Numitul Ş. G. N. nu a formulat plângere penală împotriva inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă şi a avut calitatea de martor în acest sens. În drept, prima instanţă a apreciat că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală simplă, din culpă (o dată) şi 4 infracţiuni de vătămare corporală gravă din culpă, săvârşite în concurs ideal prevăzute de art. 184 alin. 1 şi 3 C.p. şi art. 184 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 33 lit. b C.p. La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte, prima instanţă a avut în vedere gradul de pericol social la faptei care este sporit faţă de numărul de persoane vătămate în accident, de consecinţele faptei, respectiv una dintre părţile vătămate a pierdut o sarcină şi a necesitat 155 de zile de îngrijiri medicale, o altă parte vătămată a necesitat un an şi J îngrijiri medicale, iar celelalte părţi vătămate au avut nevoie pentru vindecare de un număr destul de mare de zile de îngrijiri medicale. Totodată, prima instanţă a mai avut în vedere modalităţile şi împrejurările în care faptele au fost comise, respectiv că inculpatul nu a respectat regulile de circulaţie referitoare la numărul de persoane prevăzut în certificatul de înmatriculare a maşinii, că o parte din victimele aflate în maşină, B. J. B., U. F. B., N. G. şi Ş. G. N. au urcat în autoturism cu toate că inculpatul le-a atras atenţia că nu este loc, iar B. J. B. nu a purtat centura de siguranţă, agravându-i-se astfel leziunile. De asemenea, prima instanţă a mai ţinut seama şi de conduita sinceră adoptată de inculpat în cursul urmăririi penale, precum şi de comportamentul bun al acestuia înainte de comiterea faptei, nefiind cunoscut cu antecedente penale, precum şi de împrejurarea că inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, deşi a fost legal citat şi a fost reprezentat de un apărător ales. În aceste condiţii, prima instanţă i-a aplicat inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte câte o pedeapsă cu închisoarea, pe care le-a contopit, aplicând inculpatului pedeapsa cea mai grea, căreia i-a adăugat un spor, apreciind că pedeapsa rezultată în urma contopirii este insuficientă, faţă de numărul faptelor săvârşite, pentru a conduce la atingerea scopului de reeducare şi prevenţie generală. Cu privire la latura civilă a cauzei, prima instanţă a admis în parte pretenţiile formulate de părţile civile pentru despăgubiri civile, pentru daune materiale, au fost admise doar pretenţiile dovedite de către părţi, iar cu privire la despăgubirile pentru daunele morale acordate de către instanţă acestea au fost justificate de instanţă ele netrebuind a fi dovedite, prima instanţă a făcut o justă apreciere a despăgubirilor privind daunele morale. Cu privire la asigurător, prima instanţă nu a antrenat răspunderea civilă a acestuia, respingând ca neîntemeiată cererea inculpatului, apreciind că sunt incidente dispoziţiile art. 23 pct. 9 din Ordinul 9 emis de CSA, reţinând că inculpatul a avut o înţelegere cu părţile vătămate pentru a le transporta. Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul E. J., criticând sentinţa penală pentru netemeinicie şi nelegalitate. În motivarea apelului s-a susţinut că prima instanţă, contopind pedepsele aplicate nu era absolut necesar să procedeze la adăugarea unui spor de pedeapsă deoarece toate faptele comise de inculpat au fost săvârşite din culpă şi s-a apreciat că daunele atât cele materiale cât şi cele morale la care a fost obligat inculpatul faţă de părţile civile, persoane fizice, sunt mult exagerate. Prin decizia penală nr. 385A din 13 octombrie 2006, pronunţată de Tribunalul T i m i ş, în dosarul nr. 4784/2006, în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p., s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul E. J. împotriva sentinţei penale nr. 68 din 1.02.2006, pronunţată de Judecătoria D e t a în dosarul nr. 1240/2005. Împotriva acestei decizii a făcut recurs inculpatul E. J., recurs care a fost admis prin decizia penală nr. 369/R/11.04.2007 pronunţată de Curtea de APEL T I M I Ş O A R A în dosarul nr(...), a fost casată hotărârea şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecată la instanţa de apel, instanţa de recurs constatând că recursul este întemeiat pe prevederile art. 3859 alin. 3 Cpp, respectiv nesemnarea minutei de către ambii membrii ai completului de judecată care a soluţionat cauza în apel la Tribunalul T i m i ş, aceasta fiind semnată numai de un judecător la rubrica „preşedinte”. Apelul inculpatului a fost reînregistrat pe rolul Tribunalul u i T i m i ş la data de 16.05.2007 sub număr dosar_ . Cu ocazia susţinerii apelului, apărătorul ales al inculpatului apelant a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de Judecătoria D e t a şi fie trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă, în condiţii de citare legală a asiguratorului SC P. SA C-S, fie rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei soluţii legale şi temeinice. În susţinerea celor solicitate, a arătat că judecarea în primă instanţă s-a făcut cu introducerea în cauză a asiguratorului SC P. SA Sucursala A, în condiţiile în care din poliţa de asigurare de răspundere civilă obligatorie reiese că asiguratorul este SC P. SA Sucursala C-S. A mai arătat că apreciază că după contopirea pedepselor nu era necesară aplicarea unui spor de pedeapsă, raportat la faptul că toate faptele au fost săvârşite din culpă. Totodată, s-a solicitat să se reţină şi culpa concurentă a părţilor civile, în sensul că acestea au exercitat presiuni asupra inculpatului pentru a le transporta cu autoturismul, sens în care apreciază că trebuie să se procedeze la o reapreciere a cuantumului daunelor materiale şi morale stabilite în sarcina inculpatului. De asemenea, solicită antrenarea răspunderii civile a SC P. SA în calitate de asigurator de răspundere civilă în conformitate cu decizia nr. 1/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Mai arată că din conceptul de citare a dispărut Casa de Asigurări de Sănătate, fiind introdus spitalul care a acordat îngrijirile medicale, în condiţiile în care prin sentinţa atacată au fost acordate daune civile în favoarea Casei de Asigurări de Sănătate. Tribunalul a examinat sentinţa atacată prin prisma criticilor aduse se inculpat şi raportat la prevederile art. 371 şi art. 372 cod pen, reţinând că motivul de apel constând în nelegala citare a asiguratorului nu este întemeiat. Participarea în proces a asiguratorului, persoana juridica, respectiv societate pe acţiuni cu sucursale în fiecare judeţ nu este guvernată de regulile competenţei, specifice instanţelor de judecată. Sucursalele societăţilor de asigurare nu au personalitate juridică, iar participarea acestora în proces se face prin reprezentarea societăţii mamă, motiv pentru care nu prezintă relevanţă care din sucursalele societăţii s-au prezentat în cauză, în condiţiile în care societatea şi-a exprimat poziţia raportat la existenţa sau nu a obligaţiei de plată. În ce priveşte conceptarea şi citarea în proces a spitalelor, în calitate de furnizori de servicii medicale, şi acest aspect este neîntemeiat. La momentul judecării cauzei în primă instanţă şi pronunţării sentinţei, respectiv data de 01.02.2006, calitatea procesuală cu privire la despăgubirile acordate spitalelor, a aparţinut Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, care îşi justifica această calitate în temeiul legii speciale privind sănătatea publică şi a principiului T.rii în drepturile persoanei asigurate, victimă a accidentului. Faţă de modificarea intervenită prin Legea 95/2006 privind sănătatea publică, s-a impus introducerea în cauză a spitalelor, în calitate de furnizori de servicii medicale, raportat la prevederile imperative ale acestui act normativ, inserate în art. 313 alin. 1 din legea de mai sus, care stipulează astfel: „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătăţii altei persoane răspund potrivit legii şi au obligaţia să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistenţa medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se T. în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate şi dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele şi cererile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecată” . Tribunalul a confirmat punctul de vedere al primei instanţe cu privire la acordarea unui spor în urma contopirii celor 5 pedepse, apreciind că acest mod de individualizare respectă criteriile de individualizare prev. de art. 72 Cod penal coroborat cu dispoziţiile art. 34 lit. b Cod penal privitoare la pedepsele pentru concursul de infracţiuni. În ce priveşte acţiunea civilă, în mod corect prima instanţă a apreciat că nu se poate angaja răspunderea victimelor în condiţiile în care inculpatul, în calitate de conducător auto, avea în principal obligaţia de a respecta prevederile regulamentului privind circulaţia pe drumurile publice, iar insistenţa acestora de a fi transportate cu autovehicul nu poate justifica încălcarea acestor obligaţii. În ce priveşte cuantumul despăgubirilor, prima instanţă a acordat o despăgubire rezonabilă în ce priveşte daunele morale, iar daunele materiale au fost admise în limita dovedită prin acte justificative şi depoziţiile de martori. De asemenea, s-a apreciat corect de către prima instanţă că, faţă de momentul săvârşirii faptei, vătămarea unor persoane care se aflau în autovehicul nu constituia un risc asigurat şi nu putea să constituie temei pentru angajarea răspunderii civile a asiguratorului în baza contractului de asigurare de răspundere civilă. Faţă de considerentele expuse, tribunalul a apreciat neîntemeiat apelul formulat de inculpat şi, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cp p, l-a respins. Împotriva deciziei Tribunalul u i T i m i ş a declarat recurs inculpatul E. J. care nu a fost motivat. Examinând cauza din oficiu, conf. prev. art. 38510 al. 21 Cpp se constată că atât decizia instanţei de apel cât şi sentinţa Judecătoriei D e t a sunt temeinice şi legale şi nu există nici un motiv de casare a acestora. Din actele de la dosar se reţine că starea de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza recunoaşterii inculpatului, a expertizei tehnice, a declaraţiilor părţilor vătămate din care s-a reţinut culpa concurentă a inculpatului cu a părţilor vătămate care se aflau în autovehicul în momentul producerii accidentului. Curtea mai reţine că la individualizarea pedepsei s-a ţinut seama de criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cp, avându-se în vedere atât pericolul social al infracţiunii, culpa concurentă a părţilor vătămate şi circumstanţele reale şi personale ale inculpatului. Se mai reţine că, cu ocazia judecării cauzei în recurs, apărătorul părţilor civile U. B., B. E. D. şi B. J. B., a solicitat majorarea pretenţiilor civile conform actelor medicale depuse la dosar, întrucât ulterior judecării cauzei în fond, acestea au fost nevoite să facă şi alte cheltuieli cu tratamentul şi operaţii la o clinică din Ungaria. Dat fiind că părţile civile nu au declarat recurs împotriva deciziei Tribunalul u i T i m i ş, urmează să fie respinse pretenţiile civile ca inadmisibile, urmând ca recuperarea acestor cheltuieli să fie făcută separat, pe calea unei acţiuni civile. Prin urmare, recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 38515 pct.1 lit.b Cpp.
