Săvârşirea infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din legea nr. 41/2005
| Comentarii |
|
Tribunalul PRAHOVA Hotărâre nr. 222 din data de 13.05.2016
Prin Rechizitoriul nr. 1065/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului P.V. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art, 9 al.l lit. b din Legea.241/2005, constând în aceea că, în perioada 01.01.2007-31.08.2010, în calitate de administrator al SC I. C. SRL Ploiești, a omis în parte evidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate (respectiv 13 facturi fiscale: seria PH VFQ nr.3318858/28.03.2007, nr.3318857/12.06.2007 și nr.3318864/ 12.11.2007, seria PH IGN nr. 151/09.09,2008 , nr.65 /20.10.2008 , seria PH VFQ nr.3318888/09.05.2008 , seria Ph IGN nr.51/03.07.2008 și nr.84/28.10.2008 PH IGN nr.188/20.07.2009,190/04.08.2009, seria PH VFQ nr.3318892/07.05.2009, nr.3318893/11.05.2009 , nr.3318896/ 28.05.2009) modalitate în care a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 690.973 lei.
Pe situația de fapt s-a reținut că inculpatul în perioada 01.01.2007-31.08.2010 , în calitate de administrator al SC I.C.SRL Ploiești , a omis în parte evidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate (respectiv 13 facturi fiscale: seria PH VFQ nr.3318858/28.03.2007 , nr3318857/12.06.2007 și nr.3318864/12.11.2007, seria PH IGN nr. 151/09.09,2008, nr.65/20.10.2008, seria PH VFQ nr.3318888/09.05.2008, seria Ph IGN nr.51/03.07.2008 și nr.84/28.10.2008 PH IGN nr.188/20.07.2009,190/04.08.2009, seria PH VFQ nr.3318892/ 07.05.2009, nr.3318893/11.05.2009 , nr.3318896/ 28.05.2009) modalitate în care a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 690.973 lei.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: sesizare ANAF, act de control întocmit de ANAF, documente contabile; declarație inculpat, declarație de martor.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.09.2015 sub nr.6399/105/2015.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 16.11.2015 judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății, fixându-se termen la data de 15.12.2015.
Prin adresa nr. 47521/2015 ( fila 37 dosar fond) Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, transmite instanței că ,, față de cele reținute în Rechizitoriu, se constituie parte civilă în cauză cu suma totală de 1.325.200 lei, reprezentând prejudiciu adus bugetului de stat.";
La termenul de judecată, din data de 26.01.2016, inculpatul, în prezența apărătorului ales, declară că recunoaște faptele așa cum sunt descrise în actul de sesizare al instanței, că își însușește probele administrate în faza de urmărire penală, nu dorește administrarea de noi probatorii, solicită ca judecarea cauzei să se facă în baza art.375 C.p.p., a solicitat acordarea unui termen deoarece dorește să achite din prejudiciul cauzat și să depună înscrisuri în circumstanțiere.
Tribunalul încuviințează cererea inculpatului privind judecarea cauzei în procedura de recunoaștere a învinuirii, apreciind ca fiind îndeplinite condițiile disp. art. 374 alin.4 C.p.p.
Examinând probele administrate în faza de urmărire penală, instanța reține vinovăția inculpatului în comiterea faptelor reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței și următoarea situație de fapt:
S.C. I. C SRL, cu sediul în Mun. P., str. P, nr. 2, Jud. Prahova, CUI 14918280, avea ca obiect de activitate "activități generale de curățenie a clădirilor" fiind administrata de Paraschiv Vasile.
Cu ocazia controlului organele fiscale s-au constatat următoarele:
In anul 2007, societatea a înregistrat un profit contabil de 40.275 lei, respectiv un profit impozabil de 45.807 lei, pentru care a constituit un impozit pe profit în suma totala de 5.531 lei. Suma declarata, în contul acestei obligații fiscale a fost de 5.644 lei. Față de sumele declarate de societate, controlul a reținut un profit impozabil în suma de 446.983 lei, cu un impozit pe profit aferent de 71.517 lei, respectiv o diferența suplimentara de impozit pe profit de 65.873 lei, rezultata din următoarele constatări:
- 33.525 lei reprezintă valoarea fără TVA a 3 facturi emise de societate și neînregistrate în evidența contabilă, care au fost găsite la sediul societății cu ocazia controlului , respectiv facturile seria PH VFQ nr.3318858/28.03.2007, nr.3318857/12.06.2007 și nr.3318864/ 12.11.20Q7 ;
- trecerea la categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal a sumei totale de 367.651 lei, reprezentând cheltuieli înregistrare in evidenta contabila fără a avea la baza documente justificative.
Cu ocazia controlului au fost identificate un nr. de șapte înregistrări contabile pentru care nu au fost prezentate documente justificative, respectiv facturi, bonuri de consum, balanța mijloacelor fixe sau alte înscrisuri prin care să se facă dovada operațiunilor.
- 1.685 lei reprezintă o diferența de impozit pe profit calculat eronat de societate in minus, întrucât aferent bazei de impozitare evidențiata in declarația 101 impozitul pe profit este de 7.329 lei.
In anul 2008, societatea a raportat conform declarației 101, un profit impozabil de 80.169 lei, cu un impozit pe profit de 12.827 lei. Față de sumele stabilite de societate, controlul a reținut un profit impozabil in suma de 1.516.800 lei, cu un impozit pe profit aferent de 242,688 lei, respectiv o diferența suplimentara de profit impozabil de 1.436.631 lei si o diferența de impozit pe profit de 229.861 lei, rezultata din următoarele constatări:
- 315.635 lei reprezintă valoarea fără TVA a 5 facturi emise de societate si neînregistrate în evidenta contabila, doua dintre facturi au fost găsite la sediul .societății cu ocazia controlului, iar celelalte 3 facturi au fost identificate cu ocazia efectuării unor verificări încrucișate la partenerii societății, respectiv seria IGN nr, 151/09,09.2008 , nr.65 /20.10.2008 , seria PH VFQ nr.3318888/09.05.2008 , seria Ph IGN 51/03.07.2008 și nr.84/28.10.2008 ;
- trecerea la categoria cheltuielilor nedeductibile fiscal a sumei totale de 91.061 lei, reprezentând cheltuieli înregistrate in evidenta contabila fără a avea la baza documente justificative. La control au fost identificate un nr. de doua înregistrări contabile pentru care nu au fost prezentate documente justificative, respectiv facturi, bonuri de consum, balanța mijloacelor fixe sau alte înscrisuri prin care sa se facă dovada operațiunilor.
- 1.029.935 lei reprezintă cheltuieli înregistrate în evidenta contabila în contul 6021 "cheltuieli cu material auxiliare", suma considerata la control drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.
In cursul anului 2008, conform documentelor prezentate la control, societatea a înregistrat aprovizionări de materiale auxiliare ( vopsea termospumanta, vopsea intunescenta, diluant, grund ) pentru care au fost întocmite note de recepție si ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate in contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specifice activității, respective devize, situații de lucrări, procese-verbale de recepție.
In anul 2009, societatea a raportat conform declarației 101. un profit impozabil de 31.638 lei, cu un impozit pe profit de 6.602 lei. Față de sumele stabilite de societate, controlul a reținut un profit impozabil în sumă de 1.496.764 lei, cu un impozit pe profit aferent de 239.482 lei, respectiv o diferență suplimentară de profit impozabil ele 1.46:5..126 lei și o diferență de impozit pe profit de 232.880 lei, rezultata din următoarele constatări:
- 586.234 lei reprezintă valoarea fără TVA a 5 facturi emise de societate si neînregistrate în evidența contabilă, una dintre facturi a fost găsite la " sediul societății cu ocazia controlului, iar celelalte 4 facturi au fost identificate cu ocazia efectuării unor verificări încrucișate la partenerii societății , respectiv seria PH IGN 188/20.07.2009 , 190 /04.08.2009 , seria PH VFQ nr.331.8892/07.05.2009, nr.3318893/11.05.2009 , nr. 3318896/ 28.05.2009 ;
- 5.073 lei reprezintă cheltuieli înregistrate în evidenta contabila in contul 6024 " cheltuieli cu piesele de schimb fără document justificativ, doar pe baza unui deviz de reparații de la o societate de profil.
- 873.819 lei reprezintă cheltuieli înregistrate in evidenta contabila in contul 6021 "cheltuieli cu material auxiliare", suma considerata la control drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal.
In cursul anului 2009, conform documentelor prezentate la control societatea a înregistrat aprovizionări de materii prime si materiale auxiliare (vopsea termospurnanta, vopsea intunescenta, diluant, grund) pentru care au fost întocmite note de recepție si ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate în contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specific activității, respective devize, situații de lucrări, procese-verbale de recepție.
In semestrul I 2010 societatea a realizat un profit impozabil de 13.091 lei, cu un impozit pe profit de 5.410 lei. Față de sumele stabilite de societate, controlul a reținut un profit impozabil în suma de 609,916 lei, cu un impozit pe profit aferent de 97.587 lei, respectiv o diferența suplimentara de profit impozabil de 596.825 lei si o diferența (impozit pe profit de 92.177 lei, rezultata din următoarele constatare:
- 596.825 lei reprezintă cheltuieli înregistrate în evidenta contabila în conturile contabile 601 "cheltuieli cu materii prime" si 6021 "cheltuieli cu material auxiliare", suma considerata la contre) drept cheltuieli nedeductibile din punct de vedere fiscal. In semestrul I 2010 conform documentelor prezentate la control, societatea a înregistrat aprovizionări de materii prime si materiale auxiliare ( vopsea termospumanta, vopsea intunescenta, diluant, grund ) pentru care au fost întocmite note de recepție și ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate in contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specifice activității, respectiv devize, situații de lucrări, procese-verbale de recepție.
Taxa pe valoare adăugata deductibila
În perioada ianuarie 2007 - august 2010, societatea a înregistrat în evidenta contabila în rulajul debitor ai contului contabil 4426 " TVA deductibila" din balanța de verificare suma de 943.275 lei, care corespunde cu sumele înscrise în jurnalele de cumpărări.
Referitor la exercitarea dreptului de deducere a TVA s-a constatat ca societatea a înregistrat TVA deductibila cu 531.756 lei mai mare decât TVA deductibila stabilita la control în suma de 411.519 lei. Diferența reprezintă:
- 21.091 lei TVA deductibilă înregistrata în jurnalul de cumpărări aferent lunii octombrie 2008 aferenta, unei achiziții de la Cardinal Motors, pentru care societatea nu deține factura sau alt document in baza căruia avea drept de deducere a TVA.
- 963 lei TVA deductibila înregistrata în jurnalul de cumpărări aferent lunii iunie 2009, reprezentând o achiziție de la S.C. "Ipso SRL, pentru care societatea nu deține factura sau alt document in baza căruia avea drept de deducere a TVA. (înregistrarea contabila s-a făcut pe baza unui deviz de reparații).
-509.702 lei, pentru care la control nu s-a acordat drept de deducere întrucât în perioada ianuarie 2008 - august 2010, conform documentelor prezentate, societatea a înregistrat aprovizionări de material auxiliare (vopsea terrnospumanta, vopsea intunescenta, diluant, grund) pentru care au fost întocmite note de recepție si ulterior bonuri de consum, dar nu s-a putut verifica realitatea consumurilor de materiale din punct de vedere cantitativ si valoric înregistrate in contabilitate de societate, întrucât nu au fost identificate documente specific activității, respectiv devize, situații de lucrări, procese-verbale de recepție.
Astfel, s-a constatat ca în perioada menționata, valoarea TVA dedusă aferenta aprovizionărilor de materiale auxiliare pentru care societatea nu a putut proba sinceritatea operațiunilor, întrucât furnizorii au avut tipuri de comportamente fiscal descris mai sus, a fost în sumă de 509.702 lei.
Taxa pe valoare adăugata colectată:
Pentru perioada ianuarie 2007 - august 2010, societatea a înregistrat în rulajul creditor al contului 4427 45 TVA colectata suma de 981.812 lei, ce corespunde cu sumele înscrise în jurnalele de vânzări. Față de TVA colectată stabilită de societate, controlul a reținut o diferența suplimentara de 172.653 lei, cu următoarea structura;
-170.753 lei reprezentând TVA înscrisa in facturile emise de societate către diverși parteneri, neînregistrată pe venituri de către societate aspect prezentat detaliat la capitolul impozit pe profit anii 2008 și 2009 în actul de control.
-1.900 lei reprezentare TVA colectată stornata în mod eronat de către societate.
În faza de urmărire penală inculpatul inițial nu a recunoscut implicarea sa în comiterea faptelor, susținând că cea care se face vinovată de neînregistrarea în contabilitate tuturor operațiunilor efectuate este V. V, contabila societății din acea perioadă.
Audiată în cauză martora V. V, contabila societății, a declarat că, a avut încheiat un contract de muncă cu societatea menționată ,având ca obiect evidență contabilă și a desfășurat, activitate efectiv în perioadele: 01.12.2007 -31.03.2008, 01.10.2008 - 31.12.2008 și 16.02.2009 - 31.08.2009. La control s-a stabilit că parte din facturile emise de societate și neînregistrate provin din perioada în care aceasta nu a desfășurat activitate în calitate de contabil.
Datorită unor neînțelegeri cu P. V. bazate pe faptul că nu îi erau prezentate toate facturile sau o parte din facturile prezentate nu erau valabile, nefiind acceptate de programul informatizat de contabilitate martora a reziliat contractul de muncă.
Astfel, nu a putut fi dovedită susținerea inculpatului care, față de calitatea sa de administrator al societății se face răspunzător de toate activitățile derulate prin intermediul acesteia . Facturile prevăzute în anexa nr.4 (pentru anul 2009) au fost puse la dispoziția organelor de inspecție fiscală de către parteneri de afaceri din țară ,așa cum s-a prezentat în actul de control. Pentru anul 2008 , SC V. T.SRL Ploiești și SC B.I. Construct SRL C. au justificat sumele declarate în decl.394 cu documente ( respective facturi) , neidentificate și totodată neînregistrate de societatea verificată.
In acest context, organele fiscale rețin în sarcina inculpatului un prejudiciu în sumă de 690.973 lei, cauzat ca urmare a săvârșirii infr. prev.de art. 9 al.l lit.b din Lg. 241/2005 , diferența până la 1.325.200 lei fiind reținută în sarcina suspectului din săvârșirea infr. prev. de art. 9 alin lit.c din Lg. 241/2005.
Legat de infr. prev. de art. 9 al.l lit.c din Lg. 241/2005 (evidențierea de cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale, resp.evidențierea de operațiuni fictive) se constată că toate facturile care s-au dovedit a proveni de la firme de tip fantomă au fost înregistrate de inculpat, întocmind de fiecare dată chitanță , conform celor menționate de organele fiscale , astfel că ele nu se regăsesc în categoria facturilor neînregistrate în contabilitatea societății.
La rândul său și inculpatul a declarat că a fost de bună credință în aceste relații, nu cunoștea faptul că aceste societăți au comportament tip fantomă, fapt pentru care a procedat la înregistrarea facturilor în evidența contabila, situație față de care s-a dispus clasarea urmăririi penale cu referire la infr. prev. de art. 9 al.l lit.c dinLg.241/2005 .
Prin ordonanța procurorului din data de 20.08.2013 a fost dispusă poprirea asupra sumelor de bani existente sau cu care vor fi alimentate conturile aparținând numitului P. V. deschise la Banca Transilvania S.A. nr. Client U6243 9 și Raiffeisen Bank SA, nr. Client 000465057, până la concurența sumei de 1.325.200 lei.
Din datele comunicate de ORC a rezultat că SC I. C. SRL P. a fost radiată( dizolvată) din data de 01.03.2012.
Față de această situație de fapt, coroborată cu materialul probator administrat în faza de urmărire penală, se poate concluziona fără dubiu că inculpatul P. V. a folosit SC I. C.SRL P., la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prin modalitatea omiterii în parte a evidențierii în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate - respectiv 13 facturi fiscale.
Cu privire la încadrarea în drept a faptelor comise de inculpat instanța reține că de la data comiterii faptei și până la pronunțarea soluției, Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale a suferit modificări prin Legea 50/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 146/19.03.2013, iar în plus, la 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit art. 5 alin. 1 din acest act normativ, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
Legea nu prevede criteriile după care trebuie să fie determinată legea penală mai favorabilă, dar în doctrină este general admis că, pentru această operațiune, trebuie să fie examinate și comparate între ele legile succesive sub aspectul condițiilor de incriminare a faptei, de tragere la răspundere penală și de sancționare. Astfel, trebuie să se țină seama nu numai de pedeapsa prevăzută pentru infracțiunea săvârșită, dar și de toate normele și instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală (cauze de agravare și atenuare a pedepsei, pedepse complementare și accesorii, dispoziții privitoare la tentativă, la participație, la regimul sancționator al pluralității de infracțiuni, modalități de executare a pedepsei, etc.).
De asemenea, referitor la modalitatea de aplicare a dispozițiilor art. 5 C.penal s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia obligatorie nr. 265/06.05.2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 372/20.05.2014, prin care s-a statuat că textul legal este constituțional numai în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.
În situația concretă a inculpatului, se observă,că în privința strict a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art. 9 alin. 1 lit. 1 lit. b, nu au apărut modificări, la varianta anterioară intrării în vigoare a Legii 50/2013 acestea erau de la 2 la 8 ani închisoare, ulterior păstrându-se aceste limite de pedeapsă.
În privința modalității de executare a pedepsei ce urmează a fi aplicată, pentru situația în care s-ar orienta la o pedeapsă cu închisoarea a cărei executare va fi suspendată sub supraveghere, instanța constată că prevederile codului penal anterior sunt mai favorabile inculpatului.
Astfel potrivit dispozițiilor art. 861 C.penal anterior, suspendarea sub supraveghere se poate dispune în cazul unui concurs de infracțiuni dacă pedeapsa aplicată este de cel mult 3 ani; dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, cu excepția cazului în care condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 38; dacă se apreciază, ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și, chiar fără executarea pedepsei, condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni.
Potrivit art. 862 C.penal anterior, termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate, la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanță, între 2 și 5 ani.
De asemenea, legea stabilește măsurile de supraveghere la care condamnatul trebuie să se supună și obligațiile ce pot fi impuse acestuia de către instanță.
O dispoziție importantă în această materie este cea prevăzută de art. 866 C.penal, potrivit căreia, dacă cel condamnat nu a săvârșit din nou o infracțiune înăuntrul termenului de încercare și nici nu s-a pronunțat revocarea suspendării executării pedepsei în baza art. 864, el este reabilitat de drept.
În noul Cod penal, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere este reglementată de dispozițiile art. 91, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă dacă pedeapsa aplicată, inclusiv în cazul concursului de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani; dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare; infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității; dacă în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Durata suspendării sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi mai mică decât durata pedepsei aplicate.
De asemenea, legea stabilește și în acest caz măsurile de supraveghere la care condamnatul trebuie să se supună și obligațiile ce pot fi impuse acestuia de către instanță, care sunt mai numeroase decât cele prevăzute în codul penal anterior.
Spre deosebire de reglementarea anterioară, legea nu mai prevede efectul reabilitării de drept a condamnatului la împlinirea termenului de supraveghere.
Se observă astfel că, deși termenul de supraveghere potrivit noului cod penal este mai mic, totuși acesta nu este singurul criteriu ce va fi avut în vedere, în acest sens fiind și dispozițiile art. 16 alin. 2 din Legea 187/2012 pentru punerea în aplicare a codului penal, potrivit cărora pentru determinarea legii penale mai favorabile cu privire la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 5 C.penal, instanța va avea în vedere sfera obligațiilor impuse condamnatului și efectele suspendării potrivit legilor succesive, cu prioritate față de durata termenului de încercare sau supraveghere.
Din ansamblul dispozițiilor care reglementează această modalitate de executare a pedepsei, instanța concluzionează că legislația anterioară este mai favorabilă, impunând mai puține obligații celui condamnat și prevăzând efectul reabilitării de drept a acestuia la expirarea termenului de încercare.
Analizând global toate instituțiile incidente în cauză, instanța constată că este mai favorabil inculpatului Codul Penal anterior.
În drept, fapta inculpatului P. V. care, în perioada 01.01.2007-31.08.2010, în calitate de administrator al SC I. C. SRL P., a omis în parte evidențierea în contabilitate a operațiunilor comerciale derulate cu privire la 13 facturi fiscale, modalitate în care a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 690.973 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, fapta prev. si ped. de art. 9 al. 1 lit.b din Legea 241/2005.
Elementul material al infracțiunii constă în fapta de a omite evidențierea în actele contabile sau alte documente legale "în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute".
Prin "omisiunea evidențierii în tot sau în parte a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor obținute" se înțelege omisiunea de a evidenția veniturile în documentele contabile oficiale sau în alte documente legale.
Potrivit art. 79 al. 1 din C. proc. fiscală, "în vederea stabilirii stării de fapt fiscale și a obligațiilor fiscale de plată datorate, contribuabilii sunt obligați să conducă evidențe fiscale, potrivit actelor normative în vigoare".
Potrivit art. 10 al. 1, 2 și 3 din Legea contabilității nr. 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilități) la persoanele prevăzute la art. 1 revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.
Urmarea imediată constă în neplata către stat a obligațiilor fiscale prevăzute de lege. Forma de vinovăție este intenția directă calificată prin scop, fapta fiind săvârșită pentru a se sustrage de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.
În baza textelor de lege sus menționate, instanța va dispune condamnarea inculpatului, iar la individualizarea pedepsei ce se va aplica, se va avea în vedere dispozițiile art. 72 c.p. anterior, urmând să țină seama de dispozițiile generale ale codului penal, de limitele de pedeapsa fixate în legea speciala pentru infracțiunea săvârșită, de gradul de pericol social al faptei, de persoana inculpatului si de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penala.
În privința limitelor de pedeapsă vor fi avute în vedere dispozițiile art. 396 alin. 10 C.p.p. față de împrejurarea că inculpatul a apelat la procedura simplificată, limitele de pedeapsă reducându-se cu o treime.
Față de aceste criterii legale, având în vedere și faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă, și-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciul cauzat, în faza de judecată a făcut dovada demersurilor sale de achitare a prejudiciului, are un loc de muncă, instanța apreciază că o pedeapsă orientată spre minimul special, este suficientă pentru reeducarea inculpatului. Se va avea în vedere și practica instanței în materie prin raportare pe lângă persoana inculpatului și la prejudiciul cauzat prin comiterea faptei de evaziune fiscală.
De asemenea, instanța va aplica inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, b C.penal anterior, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale, aplicarea acesteia fiind obligatorie, iar pedeapsa stabilită fiind de minim 2 ani închisoare.
De asemenea, potrivit art. 71 alin. 2 C.pen. anterior, aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b și c C.pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii.
Totuși, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în aplicarea art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a art. 3 din Protocolul nr. 1 la această Convenție, în principal prin hotărârile pronunțate în cauzele Hirst v. Marea Britanie și Sabou și Pârcălab v. România, jurisprudență cu caracter general-obligatoriu potrivit art. 20 din Constituție raportat la art. 46 din Convenție, instanța va interzice inculpaților doar acele drepturi de la art. 64 C.pen. față de care inculpatul s-a făcut nedemn de a le mai exercita.
Față de pericolul social dovedit în săvârșirea faptei și față de persoana inculpatului, astfel cum acestea au fost reținute, instanța apreciază că acesta nu este demn de a mai exercita drepturile prevăzute la art. 64 lit. a și b, cu excepția dreptului de a alege, respectiv nu va exercita dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcțiile elective publice, precum și cel de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat.
De asemenea se va interzice inculpatului și dreptul de a exercita funcția de asociat sau administrator al unei societăți comerciale.
În privința modalității de executare a pedepsei stabilite, instanța constată că se impune aplicarea dispozițiilor privind suspendarea sub supraveghere a acesteia, fiind îndeplinite toate cerințe prevăzute de lege în acest sens, respectiv cuantumul pedepsei, lipsa antecedentelor penale a inculpatului și convingerea instanței că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim privativ de libertate.
Această convingere este bazată și pe împrejurarea că interesul societății nu este acela de a priva această persoană de libertate, ci de a lăsa posibilitatea de a obține venituri legale pentru acoperirea prejudiciului cauzat.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul că inculpatul beneficiază de sprijinul familiei, are un copil în întreținere și are posibilitatea de a-și câștiga în mod onest mijloacele de existență, iar în faza de judecată a făcut dovada achitării unei părți din prejudiciu.
Instanța va stabili astfel un termen de încercare compus potrivit art. 862 alin. 1 C.penal anterior, din cuantumul pedepsei aplicate la care se va adăuga un interval stabilit de instanță de 3 ani, pe durata acestuia inculpatul urmând să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Prahova, desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea ; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă ; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
În baza art.71 alin.5 C.pen. anterior, se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii pe perioada termenului de încercare.
Se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.penal anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul comiterii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare, a neîndeplinirii cu rea credință a măsurilor de supraveghere sau a neîndeplinirii obligațiilor civile.
În privința acțiunii civile exercitate în cauză de către A.N.A.F., se constată că aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu o sumă mai mare decât cea consemnată în actul de sesizare al instanței prin care inculpatul a fost trimis în judecată doar pentru comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005. Întradevăr inculpatul a fost cercetat pentru comiterea a două infracțiuni de evaziune fiscală estimându-se un prejudiciu la bugetul consolidat al statului de 1.325.200 lei, însă organele fiscale au reținut în sarcina inculpatului un prejudiciu în sumă de 690.973 lei, cauzat ca urmare a săvârșirii infr. prev.de art. 9 al.l lit.b din Lg. 241/2005 , diferența până la 1.325.200 lei fiind reținută în sarcina suspectului din săvârșirea infr. prev. de art. 9 alin lit.c din Lg. 241/2005 pentru care nu fost trimis în judecată.
Astfel, în baza art. 397 rap. la art. 19 C.p.p.,va admite acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești și va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 690.973 lei, reprezentând despăgubiri civile, sumă la care urmează să se calculeze și obligațiile fiscale accesorii în conformitate cu legislația fiscale în vigoare, obligații fiscal ce urmează a fi calculate de la data când obligația a devenit scadentă și până la data executării integrale a plății.
Va lua act că în cursul judecății inculpatul a achitat suma de 6 500 lei.
Instanța va menține poprirea asupra sumelor de bani existente sau care vor fi depuse în conturile deschise pe numele inculpatului la Banca Transilvania S.A nr. client U624309 și Raiffeisen Bank S.A. nr. client 0000465057 până la concurența sumei stabilită drept prejudiciu.
În baza art. 274 alin.1,3 C.p.p.,va obliga inculpatul P. V. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 1 500 lei.
