Sentinţă de respingere a cererii de revizuire. Căi de atac
| Comentarii |
|
Dacă cererea de revizuire a fost soluţionată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi vizează o hotărâre care, potrivit noii legi, este supusă numai recursului, având în vedere activitatea legii penale, hotărârea pronunţată asupra cererii de revizuire este atacabilă numai cu recurs, nu şi cu apel.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 522 din 4 septembrie 2011
Prin sentința penală nr. 249/02.03.2011 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenții condamnați T.S. și M.I.
în baza art. 192 alin. (2) C.proc.pen., a fost obligat fiecare revizuent să plătească statului cheltuielile judiciare.
Pentru a hotărî în acest sens instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc sub nr. 5447 la data de 25.11.2010, Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a înaintat cererea de revizuire formulată de T.S. și M.I. împotriva sentinței penale nr. 1048/08.12.2003 a Judecătoriei Suceava.
Prin cererea de revizuire s-a invocat nelegalitatea hotărârii de condamnare, în condițiile în care faptele de evaziune fiscală pentru care au fost condamnați nu există, fapt dovedit cu hotărâri judecătorești definitive.
Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava a formulat concluzii de respingere, considerând că motivele invocate nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 394 lit. a) C.proc.pen.
Parchetul consideră că nu există probe noi care nu au fost cunoscute la judecarea cauzei și nu este incident nici cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. e) C.proc.pen., invocat de către revizuentul M.I.
Examinând cererea de revizuire, concluziile părților și celelalte lucrări potrivit dispozițiilor art. 403 alin. (1) C.proc.pen., instanța a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 1048/2002 a Judecătoriei Suceava, revizuenții T.S. și M.I. au fost condamnați fiecare la 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală. în fapt s-a reținut că T.S. în calitate de administrator și M.I. în calitate de contabil-șef la SC S.B. SRL, în perioada martie - noiembrie 2000, prin mijloace frauduloase, s-au sustras de la plata obligațiilor fiscale.
Dintre motivele de revizuire expres și limitativ prevăzute de art. 394 C.proc.pen. revizuenții le-au indicat pe cele de la lit. a) și e).
Instanța a constatat că împrejurarea învederată de revizuenți nu constituie faptă sau împrejurare din care să rezulte netemeinicia hotărârii de condamnare, având în vedere obiectul litigiului comercial de insolvență împotriva debitoarei SC S.B. SRL. Instanța nu a considerat că indicarea unei sentințe pronunțate în materie comercială poate fi considerată ca reprezentând descoperirea unor fapte sau împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.
în privința motivului de revizuire întemeiat pe prevederile art. 394 lit. e) C.proc.pen., constând în existența a două sau mai multe hotărâri care nu se pot concilia, respectiv sentința penală de condamnare și sentința comercială la care s-a făcut mai sus referire, s-a apreciat că este neîntemeiat, în condițiile în care legea prevede în mod expres existența a două sau mai multe hotărâri penale definitive.
Ca urmare, s-a apreciat că nu este necesară examinarea în continuare a cererii de revizuire.
împotriva hotărârii instanței de fond au declarat în termen legal recurs revizuenții, care au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea admiterii în principiu a cererii și rejudecarea cauzei.
La termenul din 14.09.2011 reprezentantul revizuenților a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale de judecare a prezentei cauze, apreciind că ne aflăm în prezența unor apeluri și nu a unor recursuri, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.
în opinia Curții, excepția invocată este nefondată deoarece, în raport de noile modificări survenite prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile pentru care sunt condamnați revizuenții au doar o cale de atac, a recursului, ceea ce atrage competența de soluționare a prezentei căi de atac în favoarea curții de apel.
Pe fondul cauzei, analizând recursurile formulate, în raport de motivele de recurs invocate, se rețin următoarele:
Recurenții au invocat, ca motiv al revizuirii sentinței penale nr. 1048/2002 a Judecătoriei Suceava, prevederile art. 394 lit. a) C.proc.pen., existența unor probe noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la judecarea cauzei și prevederile art. 394 lit. e) C.proc.pen., existența a două hotărâri care se contrazic.
în opinia instanței de recurs cele două hotărâri nu se înscriu în categoria acelor probe noi, care să nu fi fost cunoscute de către instanțe atunci când s-au pronunțat hotărârile de condamnare a revizuenților.
Rezultă că prin cele două sentințe comerciale, invocate de revizuenți în cererile de revizuire, instanțele au stabilit faptul că DGFP Suceava nu deținea în cauza de insolvență ce a făcut obiectul dosarului nr. 1535/2004 al Tribunalului Buzău nici o creanță față de SC S.B. SRL deoarece au avut loc compensări ale obligațiilor de plată la care a fost obligată societatea, prin hotărârile penale rămase definitive și sumele cu care DGFP Suceava s-a înscris în tabelul definitiv consolidat.
Prin urmare, prin aceste sentințe nu s-a stabilit inexistența prejudiciului stabilit în hotărârile a căror revizuire se solicită.
în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. e) C.proc.pen., instanța constată că nici acesta nu este aplicabil în cauză deoarece textul de mai sus face referire la hotărâri judecătorești definitive ce nu se pot concilia, ceea ce nu este cazul în speța de față.
Față de cele de mai sus se vor respinge ca nefondate recursurile formulate, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
