Soluţionarea de către judecătorul de drepturi şi libertăţi a unei cereri de inlocuire a măsurii arestării preventive după investirea judecătorului de cameră preliminară. Sancţiunea nulităţii absolute a încheierii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă penală nr. 211 din data de 11.12.2015
Prin încheierea din data de 10.12.2015 pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr. 2729/292/2015 a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau sub control judiciar, formulată de inculpatul F A I, în prezent aflat în stare de arest preventiv la Arestul IPJ Teleorman, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224, alin. 2 Cod penal și viol, prev. de art. 218, alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal și în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi și libertăți de la instanța de fond a reținut că prin încheierea nr. 138 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roșiorii de Vede s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeași instanță și în baza art. 223 al. 2 rap. la art. 202 alin. 1 și 3 și art. 226 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului FA I, pe o durată de 30 de zile, de la data de 24.11.2015 la data de 23.12.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/UP/24.11.2015.
Pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală s-a reținut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 23/24.09.2015, în jurul orelor 22.30, a pătruns fără drept în curtea și locuința persoanei vătămate R Ș, în vârstă de 80 de ani, din com. Călmățuiu, jud. Teleorman, după care, în intervalul orar 22.30-00.20, prin constrângere fizică, a întreținut cu aceasta un raport sexual normal, împotriva voinței sale, aceasta suferind leziuni ce au necesitat 12-14 zile de îngrijiri medicale.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, din analiza materialului probator administrat până la data formulării propunerii, că în cauză au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 alin. 1 - 3 Cod procedură penală și art. 223 alin. 2 Cod procedură penală, pentru luarea măsurii arestării preventive, fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că această măsură este necesară pentru a înlătura o stare de pericol pentru ordinea publică, creată de acesta prin comiterea unei fapte grave, cu urmări deosebite asupra persoanei vătămate, atât din punct de vedere fizic, cât și în plan emoțional, faptă de natură a insufla o stare de insecuritate în rândul cetățenilor, cu privire la care se așteaptă ca reacția autorităților judiciare să fie fermă. De asemenea, s-a luat în considerare mediul din care inculpatul provine, educația sa, faptul că nu are un loc de muncă stabil, existând riscul ca prin lăsarea sa în libertate să se sustragă de la urmărirea penală, totodată să mai săvârșească și alte infracțiuni.
Reținând circumstanțele și modul comiterii infracțiunilor pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 5 ani, respectiv între 3 și 10 ani, iar în concret, fapta, prin modalitatea de săvârșire și circumstanțele în care au avut loc, respectiv pe timp de noapte, prin pătrunderea fără drept în locuința victimei, asupra unei persoane de vârstă înaintată, aflată în imposibilitatea de a se apăra datorată vârstei (80 ani), prezintă un grad de pericol social ridicat, măsura arestării preventive fiind necesară pentru înlăturarea acestei stări de pericol și pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul, contestație care a fost respinsă prin încheierea penală nr. 192 din 26.11.2015 pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Teleorman care a reținut existența probelor din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat. S-a reținut că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică datorită modului de concepere și executare a activității infracționale, precum și datorită faptului că lăsarea în libertate al acestuia ar induce în rândul societății civile sentimente de panică și îngrijorare dacă cei ce săvârșesc fapte de o a asemenea gravitate ar fi cercetați în stare de libertate.
Prin încheierea din data de 09.12.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, menținându-se această măsură.
Conform dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură penală "Măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura prevenită mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1.";
În cazul în speță se apreciază că înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin.1 Cod procedură penală, în raport de modul și circumstanțele de comitere a faptelor, poziția nesinceră procesuală a inculpatului, care, inițial, în declarațiile date a recunoscut faptele pentru ca, ulterior, să le nege.
Față de data dispunerii arestării preventive, prin încheierea nr. 138 din 24.11.2015, motivele care au conturat suspiciunea rezonabilă a comiterii faptelor infracționale, din probele administrate în dosarul de urmărire penală nr. 1731/P/2015 rezultă indicii temeinice cu privire la activitatea infracțională imputată acestui inculpat.
Față de dispozițiile art. 242 al. 2 Cod procedură penală potrivit cărora, cum s-a menționat, măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu o măsură mai ușoară atunci când în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului se apreciază că este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 al.1 Cod procedură penală, instanța are în vedere și poziția oscilantă a inculpatului, care în declarația dată în fața instanței nu a mai recunoscut toate faptele, pe care le-a recunoscut în cursul urmăririi penale, deși probele, cum s-a arătat, conduc la concluzia certă și conturează existența de indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu și viol în baza cărora s-a dispus arestarea sa preventivă.
Ca urmare, instanța conchide că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin și se impune în continuare privarea acestuia de libertate pentru protejarea ordinii publice și pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal, dat fiind stadiul procesual al cauzei, poziția inculpatului, modalitatea de operare și pericolul social ridicat al faptelor pentru care a fost trimis în judecată.
În concluzie, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu apare ca nejustificată, în contextul reținut mai sus, măsura dispusă față de inculpat fiind de natură să asigure buna desfășurare a procesului penal și prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni, potrivit art. 202 alin.1 Cod procedură penală.
În cauză nu s-a făcut dovada că familia inculpatului este dependentă de munca acestuia în gospodărie, reținându-se că inculpatul mai are 2 surori și tată, care locuiesc la aceeași adresă și se pot ocupa de gospodărie.
Pentru motivele expuse în temeiul art. 242 alin.2 Cod procedură penală, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, prevăzută de art. 202 alin. 4 lit. d Cod procedură a fost respinsă ca nefondată, cu dispunerea obligării inculpatului, în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul F A I, declarația acestuia privind declararea căii de atac fiind consemnată în procesul verbal încheiat după pronunțarea încheierii, la Judecătoria Roșiorii de Vede. Contestația nu a fost motivată în scris, motivele acesteia fiind susținute oral de apărătorul din oficiu al inculpatului.
Sintetizând susținerile orale ale apărătorului, se reține că inculpatul critică încheierea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere că acesta apreciază măsura arestării preventive ca fiind prea aspră, apreciind că poate fi dispusă în cauză o măsură o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arestul la domiciliu sau controlul judiciar iar pe de altă parte a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor ce i se impută.
Examinând contestația prin prisma motivelor invocate și în baza art. 4251 Cod procedură penală, tribunalul o apreciază ca fiind întemeiată având în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 07.12.2015, emis în dosarul nr. 1731/P/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului F A I, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224 alin. 2 Cod penal și viol, prev. de art. 218 alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal, dosarul de urmărire penală fiind înaintat Judecătoriei Roșiorii de Vede și înregistrat sub nr. 2730/292/2015 la data de 08.12.2015.
În cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 138 din 24 noiembrie 2015, pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Roșiorii de Vede, definitivă, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă aceeași instanță și în baza art. 223 al. 2 rap. la art. 202 alin. 1 și 3 și art. 226 Cod procedură penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului Flueran Alin Ionuț, pe o durată de 30 de zile, de la data de 24.11.2015 la data de 23.12.2015, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 14/UP/24.11.2015.
După înregistrarea dosarului la instanța de fond, judecătorul de cameră preliminară de la această instanță, prin încheierea din data de 09 decembrie 2015 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă împotriva inculpatului și a menținut această măsură în continuare.
La data de 08 decembrie 2015 a fost înregistrată la Judecătoria Roșiorii de Vede cererea inculpatului F A I având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai ușoară, respectiv arest la domiciliu sau control judiciar, cauza fiind înregistrată sub nr. 2729/292/2015, fixându-se termen de judecată la data de 10.12.2015, fără ca rezoluția completată la primirea cererii să cuprindă mențiuni privind repartizarea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi și libertăți sau la instanța de judecată.
Prin încheierea din data de 10.12.2015 pronunțată în camera de consiliu de judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Roșiorii de Vede în dosarul nr. 2729/292/2015 a fost respinsă ca nefondată cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu sau sub control judiciar, formulată de inculpatul F A I, trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de violare de domiciliu, prev. de art. 224, alin. 2 Cod penal și viol, prev. de art. 218, alin. 1 Cod penal, cu aplic. art. 38 alin. 1 Cod penal și în baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 50 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, încheiere contestată în cauza de față.
Examinând dosarul de fond al cauzei, atașat la dosarul de față, se constată că la data de 07.12.2015, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiorii de Vede a emis rechizitoriul cu nr. 1731/P/2015, fiind înaintat odată cu dosarul de urmărire penală la Judecătoria Roșiorii de Vede la data de 08.12.2015 unde a fost înregistrat la aceeași dată sub nr. 2730/292/2015 și repartizat aleatoriu judecătorului de cameră preliminară, în conformitate cu dispozițiile art. 344 alin. 1 Cod procedură penală.
Potrivit dispozițiilor art. 207 alin. 2 Cod procedură penală, judecătorul de cameră preliminară învestit cu soluționarea cauzei, prin încheierea din 09.12.2015 a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și a menținut în continuare această măsură.
În aceste condiții, cererea inculpatului de înlocuire a măsurii arestării preventive înregistrată la instanță la data de 08 decembrie 2015 a fost soluționată la data de 10.12.2015 de judecătorul de drepturi și libertăți.
Conform dispozițiilor art. 329 alin. 1 Cod procedură penală rechizitoriul constituie actul de sesizare a instanței de judecată.
Față de situația de fapt reținută și de dispozițiile legale invocate anterior se constată că la data înregistrării cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpat la instanță precum și la data soluționării acestei cereri de judecătorul de drepturi și libertăți, urmărirea penală era încheiată, fiind emis rechizitoriul și sesizată Judecătoria Roșiorii de Vede.
Astfel, în raport de prevederile art. 53 Cod procedură penală se apreciază că judecătorul de drepturi și libertăți de la Judecătoria Roșiorii de Vede nu avea competența să soluționeze această cerere la data de 10.12.2015, când urmărirea penală fusese terminată, cauza privind pe inculpat (fondul) aflându-se în procedura de cameră preliminară din data de 08.12.2015, competența judecătorului de drepturi și libertăți fiind stabilită de lege numai pentru cererile, propunerile, contestațiile și orice alte sesizări din cursul urmăririi penale.
Procedând la soluționarea cererii de către judecătorul de drepturi și libertăți, în camera de consiliu și pronunțând încheierea în camera de consiliu, prima instanță a soluționat cauza cu încălcarea dispozițiilor privind competența judecătorului de drepturi și libertăți.
Aceste încălcări determină, conform dispozițiilor art. 281 Cod procedură penală, aplicarea nulității absolute.
În consecință, cum încheierea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor a căror nerespectare se sancționează cu nulitatea absolută, în baza art. 280 Cod procedură penală, urmează a se constata nulitatea acesteia.
Tribunalul reține că potrivit art. 280 alin. 3 Cod procedură penală, atunci când constată nulitatea unui act, organul judiciar dispune, când este necesar și dacă este posibil, refacerea acelui act cu respectarea dispozițiilor legale.
În cauză, în condițiile desființării încheierii atacate, constatându-se nulitatea absolută a acesteia, se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea rejudecării de către judecătorul de cameră preliminară competent.
Având în vedere considerentele expuse anterior în baza art. 204 Cod procedură penală raportat la art. 4251 Cod procedură penală se va dispune admiterea contestației formulată de inculpatul F A I împotriva încheierii nr. 151 din data de 10 decembrie 2015 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de Vede, în dosarul penal nr. 2729/292/2015, desființarea încheierii și trimiterea cauzei la prima instanță spre rejudecare.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariu avocat oficiu, în sumă de 130 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
