Starea de recidivă. Criteriu de individualizare a pedepsei, dar şi de revocare a liberării condiţionate
| Comentarii |
|
Starea de recidivă. Criteriu de individualizare a pedepsei, dar şi derevocare a liberării condiţionate.Art. 37 lit.a) Cod penalArt. 61 Cod penal
Multiplele antecedente penale ale inculpatului pot fiavute în vedere de către instanţă nu numai la individualizareapedepsei, ci şi sub aspectul aplicării sau nu a prevederilor art.61din Codul penal privind liberarea condiţionată.
(Decizia penală nr.312/R/29 mai2008)
Prin sentinţa penală nr.1776 din data de 29.06.2007pronunţată de Judecătoria Piteşti, a fost condamnat inculpatul pentrucomiterea infracţiunii prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal, combinatcu art.209 alin.1 lit.e Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal şiart.74 lit.b şi c Cod penal şi art. 76 lit.c Cod penal, la pedeapsa închisoriide 6 luni, în condiţiile art.57 Cod penal şi art.71 alin.2 Cod penal.
A fost menţinută liberarea condiţionată, în baza art.61 alin.2Cod penal.
S-a luat act, în baza art.14 şi art.346 Cod pr.penală, că parteavătămată P.S., nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 RON, cutitlu de cheltuieli judiciare către stat, în baza art.191 Cod pr.penală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinutcă, la data de 21.02.2006, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său, aflatpe raza judeţului Dâmboviţa, în municipiul Piteşti. A ajuns în centruloraşului şi de aici a pătruns în clădirea Direcţiei Generale a FinanţelorPublice Argeş şi a urcat la nivelul mezanin 2, cu intenţia de a sustragebani sau bunuri de valoare.
Pentru aceasta, inculpatul a început să se plimbe pe unul dinholurile instituţiei arătate şi a observat că uşa de la unul din birouri eradeschisă, iar înăuntru nu se afla nimeni, şi, profitând de acest fapt, a luatdintr-o geantă un portofel pe care l-a ascuns în ciorapul de la piciorulstâng. A încercat să părăsească în grabă instituţia, moment în care a fostobservat de un funcţionar din cadrul instituţiei, care a luat legăturatelefonic cu gardienii care asigură paza instituţiei, relatându-le celeîntâmplate şi determinându-i pe aceştia să procedeze la reţinere lui.
Asupra inculpatului a fost găsit portofelul părţii vătămate încare se afla suma de 1.730. 000 Rol şi 3 carduri bancare.
În ceea ce priveşte reţinerea de circumstanţe atenuante,instanţa de fond a considerat că, faptul că inculpatul şi-a recunoscut vinaşi şi-a exprimat regretul, prezentându-se în faţa organelor judiciare întimpul procesului penal, precum şi că paguba părţii vătămate a fostrecuperată integral şi aproape imediat de acesta, toate acestea potconstitui astfel de circumstanţe în favoarea sa.
Mai mult, instanţa de fond a considerat că deşi acestecircumstanţe atenuante reţinute în favoarea inculpatului intră în concurscu circumstanţa agravantă a recidivei postcondamnatorii, în cauză seimpune, în condiţiile art.80 alin.2 Cod penal, a se da eficienţăcircumstanţelor judiciare atenuante în detrimentul circumstanţeiagravante, coborând, astfel, pedeapsa în conformitate cu art.76 lit.c Codpenal, sub limita minimă obligatorie prevăzută de lege.
Totodată, prima instanţă a considerat că scopul pedepsei nupoate fi atins decât de executarea acestei pedepse în condiţii de detenţieprev.de art.57 cu aplic art.71 alin.2 Cod penal.
Instanţa a menţinut liberarea condiţionată, în baza art.61alin.2 Cod penal, considerând că modul de executare al pedepsei şi nucuantumul acesteia prin adăugarea unui spor în urma contopirii caurmare a concursului de infracţiuni, îl va determina pe inculpat să numai comită fapte de natură infracţională.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pelângă Judecătoria Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie,sub aspectul greşitei reţineri a circumstanţelor atenuante, a greşiteimenţineri a beneficiului liberării condiţionate şi a omisiunii instanţei defond de a preciza ce drepturi sunt interzise inculpatului potrivitdisp.art.64 cod penal.
Tribunalul Argeş, prin decizia penală nr.206 din 13 noiembrie2007, pronunţată în dosarul nr.4981/280/2006, a respins ca nefondatapelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti.
Onorariul de avocat din oficiu s-a dispus a fi suportat dinfondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, tribunalul a apreciat că apelul, faţă desituaţia de fapt reţinută în mod corect de către instanţa de fond, estenefondat, prima instanţă făcând o justă individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pelângă Tribunalul Argeş, criticând hotărârea pentru nelegalitate şinetemeinicie, susţinând, în esenţă, că în cauză, în mod eronat, au fostreţinute în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante prevăzute deart.74 lit.b şi c Cod penal, în condiţiile în care inculpatul era recidivist,potrivit art.37 lit.a Cod penal, fiind condamnat de mai multe ori pentruinfracţiunea de furt calificat, pedeapsa stabilită de numai 6 luni închisoareneatingându-şi scopul prev. de art.52 Cod penal.
Totodată, parchetul a susţinut că instanţa, având în vedere căinculpatul se liberase condiţionat din executarea unei pedepse de 2 ani şi6 luni închisoare, aplicată anterior, se impunea revocarea beneficiuluiliberării condiţionate pentru restul de 325 zile, şi nu menţinerea liberăriicondiţionate, aşa cum s-a dispus în cauză, urmată de contopirea acestuirest cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
Prin decizia penală nr.312/R/29 mai 2008, Curtea de ApelPiteşti a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă TribunalulArgeş, a casat în parte decizia, precum şi sentinţa penală nr.1776 din 29iunie 2007, pronunţată de Judecătoria Piteşti, în dosarulnr.4981/280/2006, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 lunila 3 ani închisoare, a înlăturat dispoziţia privind menţinerea liberăriicondiţionate şi, în baza art.61 alin.1 Cod penal, a revocat beneficiulliberării condiţionate pentru restul de 325 de zile şi a contopit acest restcu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată, urmând ca inculpatul să executepedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, în condiţiile art.57 Cod penal.
În baza art.71 alin.2 Cod penal, a interzis inculpatuluidrepturile prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-au menţinut în rest dispoziţiile hotărârilor recurate.
Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că în cauză suntincidente prevederile art.385/9 pct.14 Cod pr.penală referitoare la greşitaindividualizare a pedepsei.
Astfel, în mod netemeinic, a apreciat Curtea, instanţa de fonda condamnat pe inculpat numai la pedeapsa închisorii de 6 luni, reţinândcircumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.b şi c din Codul penal - ce auîn vedere stăruinţa depusă de infractor pentru a repara paguba pricinuităşi atitudinea infractorului rezultând din comportarea sinceră în cursulprocesului - în condiţiile în care, pe de o parte, aceste circumstanţe nu seregăsesc în cauza de faţă întrucât inculpatul a fost surprins în flagrant cubunul, ceea ce nu denotă un comportament stăruitor vizând reparareapagubei sau o atitudine de recunoaştere a faptei, aşa cum pretinde textullegal menţionat, întrucât surprinderea în flagrant cu obiectul sustrasdetermină, implicit, recuperarea pagubei şi recunoaşterea faptei,circumstanţe care, altfel, nu pot fi circumscrise unui comportament sauatitudini care să fie caracterizat ca şi circumstanţe atenuante, aşa cum s-amenţionat.
Mai mult, inculpatul a desfăşurat o atare activitateinfracţională, în condiţiile stării de recidivă, situaţie ce nu atrăgea, în modobligatoriu, potrivit art.80 Cod penal, efectul circumstanţelor atenuante,prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, aşa cum aprocedat instanţa de fond, soluţie menţinută şi de tribunal.
Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, Curteaa apreciat că acestea trebuie avute în vedere atât sub aspectulindividualizării pedepsei, dar şi sub aspectul aplicării prevederilor art.61din Codul penal privind efectele liberării condiţionate.
Astfel, sub acest aspect, curtea a reţinut că în cauză seimpunea nu menţinerea liberării condiţionate ci revocarea restului depedeapsă rămas neexecutat, textul de lege menţionat precizând prinformula poate" facultatea instanţei de a decide în acest sens, ţinându-seseama de gravitatea" infracţiunii care, în opinia curţii, nu poate fidisociată de modul în care a comis-o - în plină zi, în loc public într-unuldin birourile instituţiei a cărei uşă era deschisă - şi nici de persoanainculpatului caracterizată ca un infractor recidivist cu numeroaseantecedente.
Astfel, curtea a apreciat că numai majorând pedeapsa aplicatăinculpatului către limita minimă prevăzută de textul penal incriminator alprevederilor art.208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.e Cod penal, prinînlăturarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74 lit.b şi c dinCodul penal şi revocând, totodată, beneficiul liberării condiţionate -înlăturând astfel menţinerea acesteia, aşa cum au dispus instanţeleanterioare - se poate aplica o pedeapsă care să corespundă scopuluiacesteia prev. de art.52 Cod penal, care nu este numai un scop deprevenţie dar, în egală măsură, şi o măsură de constrângere şi un mijlocde reeducare, pentru ca astfel de fapte, pe viitor, să nu mai fie săvârşitede către inculpat.Totodată, Curtea a apreciat, cu privire la ultima critică formulată, că încauză, în mod greşit, a fost aplicată pedeapsa accesorie, potrivit art.71alin.2 Cod penal, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art.64lit.a-c Cod penal, aşa cum se precizează în hotărârile pronunţate, prinreferirea la textul art.71 alin.2, în cauză impunându-se interzicerea numaia drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b Cod penal, nu şi a celuiprevăzut la art.64 lit.c Cod penal, ce nu are incidenţă în această cauză.
