Suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Revocarea graţierii condiţionate a executării pedepsei. Tehnica de aplicare a pedepsei
| Comentarii |
|
Când noua infracţiune a fost săvârşită în termenul de probă al graţierii condiţionate a unei pedepse şi în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării altei pedepse, trebuie revocate atât graţierea condiţionată, cât şi suspendarea condiţionată, cele două pedepse urmând să fie adăugate la pedeapsa stabilită pentru infracţiunea nou-comisă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 579 din 26 septembrie 2012
Prin sentința penală nr.339 din 14.03.2012 pronunțată de Judecătoria Miercurea Ciuc în baza art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) C.proc.pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., a fost condamnat inculpatul V.G., la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
în baza art.71 C.pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin. (1) lit. a teza a II-a și lit. b) C.pen., ca pedeapsă accesorie.
în baza art. 346 și 161 C.proc.pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de SC C. HARGHITA SA, și în consecință:
A fost obligat inculpatul la plata în favoarea părții civile SC C. Harghita SA a sumei de 8.664, 78 lei (86.647.878 lei vechi) reprezentând prejudiciul material.
în baza art. 191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 809 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî în acest instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc din data de 31.10.2011, a fost trimis în judecată inculpatul V.G. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune faptă prevăzut și ped. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C.pen.
în motivarea rechizitoriului întocmit s-a reținut că la data de 24.06.2002 la sediul SC C. Harghita SA - parte vătămată - a fost înregistrată o „cerere-ofertă” din partea SC C.O.I. SRL prin care se solicita date privind prețul, modalitatea de plată, discount și posibilitatea de livrare a unor cantități de țeavă laminată și cot sudabil.
Cererea în cauză era semnată, în calitate de director al societății, de numitul G.D.
Urmare cererii-ofertă și a discuțiilor purtate prin telefon de administratorul părții vătămate cu numitul G.D. s-a stabilit furnizarea unor cantități din produsele amintite la punctul de lucru al SC C.O.I. SRL din mun. București.
Marfa a fost livrată în data de 28.06.2002 cu mijlocul de transport al părții vătămate condus de martorul S.L. Inițial autovehiculul plin cu marfa comandată a ajuns în fața sediului SC P. SA, după care, la insistențele unei persoane care s-a declarat reprezentant al directorului G.D., a fost deplasat în fața unui depozit situat lângă râul Dâmbovița, respectiv în fața depozitului închiriat de SC N.C. SRL în zona șoselei de centură situată în Sectorul Agricol Ilfov.
în locul respectiv, marfa a fost transferată din autovehiculul părții vătămate într-un altul, cu ajutorul muncitorilor aflați la depozitul SC N.C. SRL. Administratorul acestei din urmă societăți a declarat în faza de urmărire penală că inculpatul l-a rugat a-l ajuta a transporta marfa dintr-un camion în altul, astfel că a dispus angajaților săi a ajuta la această operațiune.
După transbordarea mărfurilor, reprezentantul părții vătămate (S.L.) a primit fila CEC cu nr. BB 335 00004672, filă CEC completată parțial.
Pentru mărfurile furnizate, partea vătămată a emis la rândul său facturile seria HR XFH nr. 2028682/26.06.2002 și nr. 2028683/26.06.2002, în valoare totală de 86.647.878 lei vechi.
După întoarcerea din cursă și predarea filei CEC la compartimentul contabilitate de către șoferul părții vătămate, s-a procedat la depunerea acesteia la bancă în vederea încasării prețului mărfurilor vândute. Cu această ocazie s-a constatat completarea incorectă a filei CEC, refuzată la plată de bancă pentru aceste considerente.
După acest incident, reprezentantul părții vătămate a reușit a mai lua o singură dată legătura cu numitul G.D., ocazie cu care l-a asigurat că se va efectua plata prin ordin de plată, după care acesta din urmă a refuzat orice apel din partea părții adverse, suma facturată, reprezentând contravaloarea mărfurilor furnizate de partea vătămată rămânând neachitată.
Tot în actul de sesizare a instanței s-a reținut următoarele aspecte relative la datele de identificare cuprinse în cererea ofertă și în fila CEC:
- carnetul cu file CEC ce cuprindea și pe cea emisă a fost eliberat de R.I.B. SA pe numele altei societăți și nu pentru SC C.O.I. SRL;
- SC C.O.I. SRL nu are cont deschis la banca în cauză, nefiindu-i eliberate carnete CEC de către aceasta.
La data de 24.06.2002 când s-a eliberat marfa și fila CEC, administratorul SC C.O.I. SRL era soția inculpatului, aceasta preluând societatea de la numitul Z.P. prin contractul de cesiune autentificat în data de 07.06.2002:
- conturile declarate în cererea ofertă ca fiind ale SC C.O.I. SRL și deschise la R.B. aparțineau altei societăți, iar contul real al SC C.O.I. SRL deschis la această bancă era accesibil doar asociatului unic V.P.
- Adresa declarată în cererea ofertă ca fiind sediul SC C.O.I. SRL nu era reală, acesta fiind sediul vechi al firmei, înainte de cesionare.
- Numerele de telefon furnizate părții vătămate nu aparțineau societății SC C.O.I. SRL ci altor persoane fizice sau juridice.
în același rechizitoriu s-a subliniat faptul că inculpatul a folosit în perioada 16.06.2002- 08.07.2002 numărul de telefon 0722219251, iar din lista de apeluri a rezultat că au fost purtate mai multe convorbiri cu reprezentanții părții vătămate. Mai mult, martorii audiați, în cauză au identificat pe inculpat în planșele foto prezentate pentru recunoaștere.
în raport de probele administrate, constatând că numitul G.D. era de fapt inculpatul V.G., iar faptele acestuia s-au apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formele prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.pen., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată pentru infracțiunea sus enunțată.
în probațiune s-a reținut procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, raportul de constatare tehnico-științifică trafic, factura fiscală privind prejudiciul, declarațiile martorilor și ale inculpatului, alte înscrisuri.
în faza de urmărire penală, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 86.647.878 lei vechi.
La termenul de judecată din data de 14.03.2012, înainte de începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței, nu a solicitat administrarea de probe și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarea situație de fapt:
în luna iunie 2002 între reprezentanții SC C. Harghita SA, pe de o parte, și inculpat pe de altă parte, s-au purtat unele negocieri privind vânzarea, respectiv cumpărarea unei cantități de țeavă laminată și cot sudabil.
Cu această ocazie, inculpatul și-a declarat un nume și o calitate falsă - G.D. administrator la SC C.O.I. SRL și a furnizat vânzătorului unele date false cu privire la societatea cumpărătoare: numele administratorului, adresă, conturi bancare, solvabilitate, etc.
Ajungându-se la un acord comun, partea vătămată a transportat la cererea vânzătorului, cu mijloace auto proprii, mărfurile comandate în zona șoselei de centură a mun. București. în zona depozitului aparținând SC N.C. SRL mărfurile în cauză au fost mutate din mijlocul de transport al părții vătămate într-un altul, ocazie cu care reprezentantul cumpărătorului a înmânat numitului S.L., șoferul părții vătămate fila CEC cu nr. BB 335 00004672, filă CEC completată parțial.
Fila CEC în cauză a fost introdusă pentru plată, însă trasul a refuzat-o la plată pentru completarea incorectă. Din cercetările efectuate în faza de urmărire penală a rezultat că fila CEC în cauză a fost eliberată altei societăți și nicidecum către SC C.O.I. SRL și faptul că aceasta din urmă nici nu avea cont deschis la trasul R.I.B. SA.
Ulterior, partea vătămată a încercat a relua legătura cu reprezentantul societății cumpărătoare însă acesta din urmă nu a procedat la emiterea unui instrument de plată valid.
Instanța a reținut că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune săvârșită în modalitățile prevăzute de art. 215 alin. (1)-(3) C.pen.
Potrivit acestui text de lege, inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește.
Ori, este evident că inculpatul a dorit a induce în eroare reprezentanții părții vătămate cu privire la identitatea cumpărătorului mărfurilor în vederea determinării acestora a-i pune la dispoziție produsele respective. Intenția de a induce în eroare a rezultat, în mod neechivoc, din datele nereale inserate în cererea ofertă, cererea depusă la sediul vânzătorului anterior săvârșirii faptei, în acest scop.
De asemenea, s-a reținut că înșelăciunea a fost săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase, inculpatul declarând un nume și o calitate falsă, după cum s-a subliniat anterior.
în sfârșit, s-a mai reținut că infracțiunea a fost săvârșită cu prilejul încheierii și executării unui contract de vânzare cumpărare. Furnizând date false cu privire la calitatea cumpărătorului, inculpatul a determinat vânzătorul a-i preda mărfurile solicitate și chiar a le transporta în mun. București. în cauză, eroarea în care s-a aflat partea vătămată este determinantă, fiind evident faptul că aceasta ar fi refuzat predarea mărfurilor către o persoană fizică care, nu are nici o calitate în societatea SC C.O.I. SRL sau într-o altă societate comercială.
Starea de fapt enunțată mai sus s-a probat cu declarațiile martorilor și ale inculpatului coroborate cu înscrisurile doveditoare depuse la dosarul de urmărire penală, respectiv: fila CEC cu nr. BB 335 00004672, cererea ofertă, adresa nr.491/2004 a R.B., adresele nr. 3399/2002 și 3547/2002 ale R.I.B., adresa 204/06/508 din 11.02.2004 a R. SA, adresa 5621/2004 a M. SA, adresa 8751/2002 a C.C.I. Harghita, contractul de cesiune autentificat sub nr. 1239/2002 și actul adițional autentificat sub nr. 1254/2002.
La stabilirea încadrării faptei, instanța a avut în vedere faptul că, din cazierul judiciar a rezultat că la data săvârșirii infracțiunii - iunie 2002 - inculpatul era condamnat definitiv la pedeapsa închisorii, prin decizia penală 827 din 7.04.2002 a Curții de Apel București, în cauză fiind incidente prevederile art. 37 lit. a) C.pen.
Instanța de fond a reținut că faptele săvârșite de inculpat constituie pericol social, deoarece inducerea în eroare a unei părții vătămate în vederea încheierii unei convenții cu intenția vădită de a obține pentru sine folos material injust și implicit de a prejudicia acea societate, lezează relațiile patrimoniale ocrotite de lege, iar în raport de prejudiciul de 86.647.878 lei vechi este evident că s-a creat un pericol relativ la capacitatea de plată a vânzătoarei.
Pentru aceste considerente instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere, în primul rând prevederile art. 3201 alin. (7) C.proc.pen., potrivit cărora limitele pedepselor au fost diminuate cu o treime.
Apreciind asupra valorii prejudiciilor cauzate, asupra împrejurării că prejudiciul nu a fost recuperat, măcar în parte, asupra atitudinii procesuale a inculpatului, precum și asupra antecedentelor lui penale, Judecătoria Miercurea Ciuc, a procedat în modul arătat în dispozitivul sentinței penale descris mai sus, atât pe latură civilă, cât și pe latură penală.
împotriva acestei hotărâri, în termenul legal prevăzut de art. 3853alin. (1) C.proc.pen., a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței pronunțate și în rejudecare pronunțarea unei hotărâri legale.
în motivarea recursului, parchetul arată că hotărârea atacată nu este legală, întrucât instanța de fond cu toate că a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, a omis revocarea suspendării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.1700 din 18.10.2001 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 827 din 7.04.2001 a Curții de Apel București, precum și revocarea grațierii pedepsei de 2 luni închisoare aplicată prin aceeași hotărâre.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.3856 alin. (3) C.proc.pen., Curtea a apreciat că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală atacată, Judecătoria Miercurea Ciuc a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.
Inculpatul, în fața instanței de fond a uzat de dispozițiile art. 3201C.proc.pen. privind recunoașterea vinovăției, astfel cauza a fost judecată după procedura simplificată, nefiind administrată nicio probă în fața instanței, condamnarea dispunându-se în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat.
Prin urmare, sub aspectul vinovăției inculpatului, a încadrării juridice a faptei și a pedepsei aplicate nu se poate aduce nicio critică hotărârii atacate, întrucât recursul nu vizează aceste chestiuni.
Sentința judecătoriei este nelegală pentru alte aspecte. Astfel, așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar, inculpatul V.G. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii la legea CEC-ului prin sentința penală nr.1700 din 18.10.2001 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 827 din 7.04.2001 a Curții de Apel București. Prin aceste hotărâri judecătorești pedeapsa de 2 ani închisoare a fost suspendată condiționat, fiind stabilit un termen de încercare de 4 ani, iar în privința pedepsei de 2 luni închisoare s-a constatat grațierea, în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Prin urmare, prima instanță când a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii trebuia să revoce suspendarea condiționată de 2 ani închisoare, dar și grațierea privind pedeapsa de 2 luni închisoare, întrucât infracțiunea dedusă judecății a fost comisă în termenul de încercare al celor două pedepse, respectiv în termenul de încercare de 4 ani și de 3 ani.
Procedând în alt mod, prima instanță a pronunțat o hotărâre supusă casării sub acest aspect.
Având în vedere că temeiurile revocării sunt diferite, respectiv art. 83 C.pen. în cazul pedepsei de 2 ani închisoare, și art. 7 din Legea nr. 543/2002 în cazul pedepsei de 2 luni închisoare, Curtea apreciază că nu se impune contopirea acestor pedepse, chiar dacă ele au fost aplicate prin aceeași hotărâre, întrucât nici prima instanță nu le-a contopit, iar art. 83 C.pen., dispune în mod expres că pedepsele revocate nu se contopesc cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, iar art.7 din Legea nr. 543/2002 prevede că persoanele grațiate care, în curs de 3 ani, săvârșesc cu intenție o infracțiune vor executa, pe lângă pedeapsa stabilită pentru acea infracțiune și pedeapsa sau restul de pedeapsă rămas neexecutat ca urmare a aplicării legii grațierii, astfel că cele două pedepse se vor adăuga pedepsei stabilite de către instanța de fond.
Față de considerentele expuse, Curtea în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Miercurea Ciuc, să caseze în parte hotărârea atacată și în rejudecare:
în baza art. 83 C.pen. urmează să revoce suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului V.G. prin sentința penală nr. 1700 din 18 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 827 din 7 aprilie 2002 a Curții de Apel București.
în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 urmează să revoce grațierea privind pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală nr. 1700 din 18 octombrie 2001 a Judecătoriei Sector 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 827 din 7 aprilie 2002 a Curții de Apel București.
în baza art. 83 C.pen. și art. 7 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de 2 ani închisoare, respectiv de 2 luni închisoare urmează să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală recurată, astfel că inculpatul urmează să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare.
De asemenea, urmează să se mențină celelalte dispoziții din hotărârea atacată și care nu contravin prezentei decizii.
