Tăierea ilegală de arbori. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 22 din data de 20.03.2018
Prin încheierea penală nr. 253 din Camera de Consiliu din 27 decembrie 2017 a judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu, s-au respins cererile formulate de inculpatul P.V.C..
În baza art. 346 alin. 2 Cod proc.pen., constată competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din data ….2017, din dosarul nr…./P/2016 privind pe inculpatul P.V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.107 alin.1 lit.d și art.109 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P.V.C..
Pentru a pronunța această încheiere, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu, a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de ….2017 din dosarul nr…./P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, înregistrat la această instanță în data de ….2017, a fost trimis în judecată inculpatul P.V.C., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.107 alin.1 lit.d și art.109 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod pen.
În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:
Organele poliției judiciare (Poliția B.) s-au sesizat din oficiu, în data de 23.02.2016, cu privire la comiterea infracțiunilor prev. și ped. de art. 107 al. 1 lit. d și art. 109 al. 1 lit. d din Legea 46/2008 (Codul silvic), actualizată, f.6.
Din conținutul sesizării a reieșit că în cursul lunilor ianuarie-februarie 2016, din cantonul UP 1, parcela ua1B, aparținând de R.P.L. Ocolul Silvic D. R.A. din comuna B., s-au tăiat fără drept și ulterior s-au sustras un număr de 44 de arbori: de esență stejar 41 arbori și de esență carpen 3 arbori.
Valoarea prejudiciului, s-a stabilit ca fiind în echivalent bănesc de 10.960,10 lei calculat la prețul de 115 lei mc de masă lemnoasă/picior. Prin urmare, prejudiciul este de peste 50 de ori mai mare decât prețul mediu a unui mc masă lemnoasă/picior.
Persoana vătămată s-a constituit parte civilă în cauză.
Anterior, sesizării organelor de poliție, responsabilul cantonului UP1, martorul C.L., a sesizat conducerea entității silvice, în legătură cu tăierea ilegală și sustragerea celor 44 de arbori.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, (fila19-22, 97-102), rezultă că, organele de poliție, după primirea sesizării, în prezența reprezentanților RPL Ocolul Silvic D. RA B., au constatat realitatea celor sesizate, respectiv că de pe teritoriul cantonului UP1 B., parcela ua1B, s-au tăiat ilegal, și s-au sustras 44 de arbori. Astfel, la fața locului au fost identificate, măsurate și apoi fotografiate cele 44 de cioate, rezultate în urma tăierii arborilor, constatându-se că diametrele arborilor tăiați și sustrași, sunt cuprinse între 16 și 46 de cm și că urmele de tăiere erau proaspete.
Din discuția dintre organele de poliție și reprezentanții RPL Ocolul Silvic D. RA din B., respectiv, M.F. și C.S., a rezultat faptul că, inculpatul P.V.C. are legătură cu faptele sesizate Poliției din B., și că, tatăl său P.P., a participat la inventarierea și măsurarea arborilor, cerându-le cu acea ocazie, reprezentanților OS D. B., ,,să facă cumva să iasă treaba bine, chiar dacă va fi nevoie să scoată cioatele din rădăcină";. Din acea discuție, a rezultat și faptul că, martorul P. P. tatăl inculpatului P.V.C., le-a propus celor doi angajați ai O.S. D. B., ,,că fapta să nu fie luată de fiul său, pentru a nu avea probleme și să fie luată pe numele tatălui și a socrului";.
În declarațiile date în fața organelor de poliție, inculpații P.V.C. și B.G.F., nu au recunoscut comiterea faptelor, susținând că au acționat în mod legal (fila 23-53), totuși, inculpatul P.V.C. a formulat unele precizări, în cuprinsul declarațiilor prezentate în fața organelor de poliție: el a recunoscut că a vândut în cursul lunilor ianuarie-februarie 2016, martorului C.C.M., patru camionete cu lemne de foc, tăiate și crăpate, din esențe: stejar, cer și gorun, și că, pentru fiecare i-a dat câte un bon (fila 23-24); a precizat și faptul că în luna noiembrie 2015 a cumpărat de la pădurarul B.N., lemn de foc de esență: stejar, fag, carpen și cer, pe care le-a transportat la domiciliul său, folosind în acest scop un tractor U445 cu semiremorcă. Totodată el a afirmat apoi că în cursul lunii ianuarie 2016 a cumpărat de la pădurarul C.L., lemn de esență stejar. Inculpatul a susținut și că de fiecare dată a transportat lemnele la domiciliul bunicului său, aflat în com. B. la nr. 633, și că din acel loc le-a valorificat.
În declarațiile date în calitate de martor (fila 55-57), numitul C.C.M., a recunoscut că în lunile ianuarie-februarie 2016, a cumpărat de la inculpatul P.V.C., patru camionete cu lemne de foc de esență stejar, și nu cer și gorun, cum a susținut inculpatul. Acest martor a mai precizat că, a primit de la inculpatul P.V.C. un aviz de însoțire, dar că nu știa că, în acel aviz era menționat lemn de esență cer. În final, martorul a arătat că, pentru fiecare camionetă cu lemne i-a achitat inculpatului P.V.C. suma de 200 de lei. Martorul C.C.M., a declarat că inculpatul P.V.C. s-a oferit să-l ajute să cumpere lemne de foc ,,că are posibilitatea";.
Martorul C.L. (fila 73-75), a arătat că, după ce a constatat existența celor 44 de cioate, a luat legătura cu martorul B.A.N., îngrijitor de animale, care, după ce a văzut locul în care se aflau cioatele, i-a relatat pădurarului că, i-a văzut ,,pe numiții P.V.C. și B.G.F. din localitatea B., care au tăiat și au transportat din acel loc, în mai multe rânduri arbori, aceștia fiind transportați cu un tractor mai mic";. Martorul B.A.N.- îngrijitor de animale la ferma martorului B.I.- a declarat că, în cursul lunii ianuarie 2016, pe timp de noapte, i-a văzut pe inculpații P.V.C. și B.G.F., tăind și transportând lemne din pădurea RPL Ocolul Silvic D. RA B. În finalul declarației, martorul B.A.N. a precizat că, în cursul lunii ianuarie 2016 l-a văzut pe inculpatul P.V.C., în două rânduri, tăind lemne cu un fierăstrău mecanic și transportând material lemnos, cu tractorul și semiremorca. O dată, în cursul lunii ianuarie 2016, inculpatul a fost văzut, în pădure, într-o seară, în jurul orelor 22.00 împreună cu încă o persoană poreclită ,,…";.
În vederea stabilirii veridicității declarațiilor prezentate de către martorul B.A.N., s-a dispus efectuarea unei constatări criminalistice vizând existența/ineexistența comportamentului simulat. Din raportul de constatare, f.87-93, a rezultat că ,,Răspunsurile numitului B.A.N. (...) la întrebările, 4,7 și 9, relevante ale cauzei, nu au provocat modificări specifice comportamentului simulat";.
În vederea întregirii materialului probator, organele de poliție l-au audiat în calitate de ,,martor";, și pe numitul B.I.A., care deține o fermă cu animale situată în locul denumit ,,După dealul viilor";. Acolo există și o cameră de locuit, unde a stat în permanență martorul B.A.N.. Într-o discuție avută cu martorul B.I., Martorul B.A. i-a relatat acestuia că, au fost la fermă organele de poliție, și cu acea ocazie, l-au întrebat dacă știe ceva în legătură cu furturile de lemne, el declarând atunci că l-a văzut pe P.V.C., transportând lemne de foc și că îi este frică ca nu cumva familia numitului P.V.C. să vină la fermă, și să-i ceară socoteală.
În continuarea declarațiilor prezentate în fața organelor de poliție, martorul B.I.A. a arătat că, în seara zilei de ….2016, în jurul orei 18.00, s-a prezentat la domiciliul său din loc B., nr…., martorul P.P., care a recunoscut că a fost la fermă. În finalul declarației martorul B.I.A. a arătat că după plecarea martorului P.P. a venit la el acasă martorul B.A.N., care i-a spus că va pleca de la fermă, întrucât martorul P.P. l-a amenințat că va fi dat la tribunal și că o să vadă el ce se va întâmpla. În ziua următoare, martorul B.A.N., după ce a primit banii pentru munca prestată a plecat de la ferma martorului B.I.A..
În timpul urmăririi penale au fost audiați și alți martori.
Având în vedere împrejurarea că inculpatul P.V.C. a cumpărat lemn de foc, uzând și de forme legale, nu se poate preciza cu exactitate, care din transporturile efectuate, conținea lemn de esență stejar și carpen.
Cert este că din declarațiile martorilor și din actele depuse de reprezentanții RPL Ocolul Silvic D. RA din B., rezultă faptul că, în intervalul 01.01.2015-01.03.2016, inculpatul P.V.C. n-a cumpărat, uzând de forme legale, în nicio situație, lemn de esență stejar.
Starea de fapt expusă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu în dosar nr. …/P/2016 se susține cu următoarele mijloace de probă cuprinse în dosarul de urmărire penală: procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto; declarațiile prezentate de către inculpați în fața organelor de poliție; adrese și acte de la OS D. din B.; declarația martorilor; raportul de constatare criminalistică.
La data de 24.11.2017, inculpatul a depus la dosar memoriu prin care a solicitat să se constate nelegala sesizare a instanței și neregularitatea actului de sesizare a instanței solicită a se dispune restituirea cauzei la Parchet în vederea refacerii urmăririi penale.
În fapt inculpatul arată că regularitatea actului de sesizare a instanței impune condiția obligatorie ca Rechizitoriul să îndeplinească toate condițiile de formă și de conținut, astfel cum sunt ele reglementate în cuprinsul art.328-329 Cod procedură penală. Arată că în cadrul dispozițiilor art.328 Cod procedură penală se face trimitere la dispozițiile art.286 alin.2 Cod procedură penală unde la lit.d se impune condiția motivării în fapt și în drept a faptelor imputate.
Apreciază că aceste cerințe obligatorii nu au fost respectate având în vedere aspectul privind nedescrierea faptelor în concret comise de inculpat, și arată că inculpatul P.V.C. nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a fost surprins de organele silvice sau de poliție transportând sau tăind material lemnos. În partea introductivă a Rechizitoriului, materialul de urmărire penală îi privește pe inculpații P.V.C. și B.G.F. și nu există nici o probă directă că inculpatul P. sau inculpatul B. au săvârșit o astfel de faptă, iar trimiterea la inculpatul P. s-a făcut pe baza unor supoziții și elemente indirecte prezentate în rechizitoriu.
În continuare se arată că în referatul de terminare a urmăririi penale, se propune trimiterea în judecată a ambilor inculpați: P. și B.. Cu toate acestea în rechizitoriu a fost trimis în judecată doar inculpatul P., reținându-se că deoarece în perioada noiembrie 2015-martie 2016 inculpatul P. a cumpărat lemne de foc și uzând de forme legale, nu rezultă cu certitudine că atunci când inculpatul P. și inculpatul B. au fost văzuți de martorul B.A. tăiau și transportau în mod ilegal materialul lemnos.
Inculpatul arată că pentru ambii inculpați există o singură declarația acuzatoare, cea a martorului B.A., conform căreia atunci când i-a observat în pădure erau ambii care tăiau lemne. Referitor la acea împrejurare chiar Parchetul recunoaște că în acea împrejurare nu rezultă cu certitudine că cei doi tăiau fără forme legale material lemnos. Ca atare s-a constatat că nu sunt probe clare care să ateste săvârșirea în acea împrejurare a infracțiunii de către B.. Față de acestea susține că, pentru identitate de rațiune, concluzia logică este că în acea împrejurare nu sunt probe care să ateste săvârșirea infracțiunii de către P.V.C., orice interpretare contrară fiind o fractură logică ce ar sfida realitatea. Susține că este inexplicabil cum aceeași împrejurare nu constituie o certitudine de faptă infracțională pentru o persoană care tăia lemne iar pentru cealaltă care ar fi făcut exact același lucru fapta să constituie infracțiune. Ca atare apreciază că se impune clasarea cauzei și în ceea ce îl privește pe inculpatul P..
Arată că rechizitoriul conține o serie de contradicții, cea mai flagrantă fiind diferența de tratament juridic privindu-i pe inculpați, precum și evidențierea unor elemente colaterale care nu dovedesc săvârșirea faptei.
Inculpatul arată că în rechizitoriu nu este precizată data când au fost comise faptele, nu sunt indicate mijloacele de probă. Susține că s-a făcut o confruntare între inculpați și martorul B.A., iar actul de confruntare nu se regăsește în dosar și a solicitat a se depune acel act la dosar întrucât cu ocazia acelei confruntări se fac precizări esențiale ale cauzei.
O altă critică a rechizitoriului este faptul că nu se indică modul de stabilire al prejudiciului, care este un element esențial al infracțiunii în condițiile în care încadrarea juridică dată faptei depinde de valoarea acestuia. Calculul valorii masei lemnoase privește întreaga cantitate presupus tăiată dar susține că nu acesta este elementul esențial. Arată că trebuia precizat care este prejudiciul ipotetic făcut de inculpați, mai ales că martorul B.A. vorbește de o singură prezență a lor în zonă și tocmai acea prezență este apreciată de procuror că nu constituie infracțiune pentru coinculpatul B. și concluzionează că nu poate constitui infracțiune nici pentru inculpatul P..
Concluzionează că rechizitoriul este neregulamentar întocmit întrucât este imposibil stabilirea obiectului sau limitelor judecății, și ca atare se impune restituirea cauzei la parchet să facă o urmărire completă, să precizeze exact fapta pe bază de probe certe, dacă P. este vinovat sau nu de săvârșirea faptei, care este prejudiciul efectiv produs prin pretinsa faptă, când și în ce împrejurări a fost produsă, să fie atașat procesul verbal de confruntare, efectuate teste privind capacitatea semiremorcii cu care se pretinde că s-a transportat materialul lemnos și să se facă o comparație între urma așa cum au fost măsurate și ecartamentul tractorului și semiremorcii pentru a se vedea dacă ele corespund sau nu.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cu privire la susținerile formulate de către inculpat privind coroborarea probelor din dosarul de urmărire penală, instanța constată că acestea reprezintă motive pentru a solicita inculpatul încuviințarea unor probe de către instanța de judecată, respectiv reprezintă motive care urmează a fi susținute de către inculpat în etapa cercetării judecătorești în condițiile prevăzute de art. 376 Noul Cod procedură penală.
Totodată, instanța constată că inculpatul a arătat că este nemulțumit de starea de fapt care a fost reținută în actul de sesizare a instanței în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, susținând că nu a săvârșit faptele imputate.
Instanța, reține însă că aceste motive invocate de inculpat excedează sfera excepțiilor ce pot fi analizate în faza procesuală a camerei preliminare, întrucât nu vizează legalitatea efectuării actelor de urmărire penală sau legalitatea administrării probelor ci antamează aspecte ce țin de fondul cauzei. Analizarea legalității administrării unei probe sau a efectuării unui act de urmărire penală presupune verificarea condițiilor formale impuse prin norma legală actelor procesuale sau procedurale, diferențiat în funcție de natura și specificul acestora, iar nu examinarea temeiniciei acuzației aduse persoanei inculpate.
Contrar celor susținute de inculpat, instanța constată că au fost respectate dispozițiile art.328, art.286 alin.2 Cod procedură penală, rechizitoriul cuprinde motivarea în fapt și în drept, cuprinde descrierea faptelor, respectiv descrierea activității infracționale, este indicată perioada săvârșirii faptelor și de asemenea cuprinde probele, mijloacele de probă și analiza acestora.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară constată că rechizitoriul cuprinde datele referitoare la fapte, încadrarea juridică, la profilul moral și de personalitate al inculpatului, la actele de urmărire penală efectuate, la trimiterea în judecată și cheltuielile judiciare.
În raport cu cele mai sus menționate, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod procedură penală se reține legalitatea rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din data ….2017 emis în dosarul nr…../P/2016, fiind respectate dispozițiile art. 328 Cod procedură penală. De asemenea, se reține că s-a respectat principiul legalității, în ceea ce privește administrarea probelor, respectiv dispozițiile art. 114-123 din același cod, fiind respectat principiul legalității și în ceea ce privește efectuarea actelor de urmărire penală.
Pentru aceste considerente, constatând legalitatea rechizitoriului, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară, va respinge cererile formulate de inculpatul P.V.C. și, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală, art.35 alin.1, art.41 alin.1 și alin.2 Cod procedură penală, va constata competența și legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu din data ….2017, din dosarul nr…./P/2016 privind pe inculpatul P.V.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art.107 alin.1 lit.d și art.109 alin.1 lit.d din Legea nr.46/2008, cu aplicarea art.38 alin.1 Cod pen., precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Dispune începerea judecății cauzei privind pe inculpatul P.V.C.
Împotriva acestei încheieri a declarat contestație inculpatul P.V.C. și a solicitat admiterea contestației, constatarea nulității actelor de urmărire penală, în condițiile în care procesul verbal de confruntare nu a existat la dosarul de urmărire penală și nu a fost avut în vedere la emiterea rechizitoriului și raportat la acesta, se impunea o soluție de clasare față de inculpatul P. și în subsidiar, comunicarea prezentei încheieri către procuror cu solicitarea, ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, să remedieze neregularitățile actului de sesizare și să precizeze dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
În motivarea contestației, inculpatul a apreciat că motivele instanței de fond sunt total nefondate, ele fiind rodul interpretării în mod eronat a dispozițiilor legale incidente în cauză.
S-a arătat că Judecătoria Ineu a identificat în mod eronat obiectul cererii cu privire la neregularitatea actului de sesizare a instanței, reținând eronat, că inculpatul a arătat că este nemulțumit de starea de fapt care a fost reținută în actul de sesizare a instanței în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, susținând că nu a săvârșit faptele imputate. Inculpatul a evidențiat lipsa descrierii elementului material ce ține de latura obiectivă a infracțiunii de tăiere material lemnos și furt, în concret a subliniat obligativitatea indicării când, cum și în ce împrejurări s-au produs faptele imputate.
Despre acest aspect instanța nu a făcut vorbire în nici un fel în motivare.
Se susține în continuare că, analiza memoriului depus de inculpat scoate în evidență indubitabil faptul că nu a făcut niciodată afirmații privind starea de fapt care excede controlului camerei preliminare, invocând neregularitatea actului de sesizare raportându-se la nerespectarea dispozițiilor art. 328 Cod procedură penală coroborat cu art. 286 alin. 2 Cod procedură penală unde la lit. d se impune condiția motivării în fapt și în drept a faptelor imputate.Pe de altă parte nu se face nici o amintire despre lipsa unor probe de la dosar, respectiv procesul verbal de confruntare invocat.
Cu privire la posibilitatea invocării în procedura camerei preliminare a neregularităților actului de sesizare a instanței, se arată că, întrucât instanța a respins cererile inculpatului, pe motiv că nu pot face obiectul camerei preliminare se impun anumite clarificări cu privire la obiectul camerei preliminare:
Obiect al camerei preliminare, așa cum rezultă neîndoielnic din prevederile art. 342 Cod procedură penală îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Sintagma "legalitatea sesizării instanței"" cuprinsă în art. 342 Cod procedură penală este una destul de largă, ea vizând deopotrivă regularitatea actului de sesizare a instanței aspect ce rezultă neîndoielnic din coroborarea dispozițiilor art. 345 alin. 3 și art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală. Această regularitate a actului de sesizare impune condiția obligatorie ca rechizitoriul să îndeplinească toate condițiile de formă și de conținut, astfel cum sunt ele reglementate în cuprinsul art. 328-329 Cod procedură penală.
Astfel în cadrul dispozițiilor art. 328 Cod procedură penală se face trimitere la dispozițiile art. 286 alin. 2 Cod procedură penală unde la lit. d se impune condiția MOTIVĂRII ÎN FAPT și în drept a faptelor imputate. Aceasta presupune obligația descrierii amănunțite a actelor întreprinse de inculpat pentru fiecare pretinsă infracțiune în parte precum și a probelor pe care acuzația se fundamentează, în acest fel stabilindu-se obiectul viitoarei judecăți de o manieră clară și precisă. De altfel, interpretarea acestor dispoziții este în deplină corelare cu dispozițiile art. 346 alin. 3 lit. a Cod procedură penală care prevede că : Judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă: a) rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
Având în vedere aceste texte de lege, se apreciază că este greșită soluția Judecătoriei Ineu, în sensul aprecierii că cererile inculpatului nu pot face obiectul camerei preliminare. În concluzie, fără îndoială, că aspectele ce țin de neregularitatea actului de sesizare a instanței (în cazul nostru neregularitatea fiind dată de ABSENȚA descrierii în rechizitoriu a faptelor imputate, totul fiind un comentariu asupra unor declarații de martori care sunt circumstanțiale, fără legătură cu această cauză) pot face obiectul camerei preliminare.
Cu privire la nedescrierea faptelor în concret comise de inculpat, se precizează că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei și nici nu a fost surprins de organele silvice sau de poliție transportând sau tăind material lemnos.Așa cum se arată în partea introductivă a rechizitoriului materialul de urmărire penală îi privește pe inculpații P.V.C. și B.G.F. și nu există nici o probă directă că inculpatul sau B., ar fi săvârșit o astfel de faptă.
Trimiterea în judecată a inculpatului P.V.C. s-a făcut pe baza unor supoziții și elemente indirecte prezentate în rechizitor la pag.3-4.Aprecierea descrierii sau nu a faptei prin rechizitoriu trebuie să se raporteze la conținutul constitutiv al infracțiunii de care este acuzat inculpatul.Din această perspectivă solicită a se observa că a fost trimis în judecată pentru presupusa săvârșire a infracțiunii prevăzute la art. 107 alin. 1 lit. d și art. 109 al. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008 .Din perspectiva faptei prevăzute la art. 107 alin. 1 lit. d din Legea nr. 46/2008, organele judiciare nu au indicat care a fost modalitatea concretă de săvârșire a faptei, având în vedere că vorbim de o infracțiune care poate fi comisă în mai multe modalități. De asemenea, nu este indicat nici măcar un mijloc de probă concret care să conducă organele judiciare la concluzia că inculpatul a săvârșit fapta. Prezentarea unor declarații de martori, care fiecare relatează aspecte ce nu au legătură directă cu presupusa faptă, nu echivalează cu motivarea rechizitoriului. Este imperios necesar ca să se precizeze fără dubii, care sunt probele exacte care în opinia parchetului susțin acuzația, deoarece în funcție de acestea inculpatul urmează să pregătească apărarea.
În opinia inculpatului, se impune clarificarea diferenței de tratament între situația sa și cea a numitului B.G.F., deoarece, inculpatul a fost trimis în judecată și susnumitul a fost scos de sub urmărire deși s-a arătat la început că acesta din urmă l-a ajutat la presupusa comitere a faptelor. Așa cum s-a susținut mai sus nu există nici o probă directă certă cu privire la vreo tăiere ilegală de arbori, nu a fost prins niciodată tăind sau transportând material lemnos ilegal procurat, singura probă invocată fiind acea împrejurare din luna ianuarie 2016 relatată de martorul B..
Prin rechizitoriul formulat se dispune scoaterea de sub urmărire penală a lui B.G.F. și se arată textual: Din declarația martorului B.A. rezultă că acesta l-a văzut o singură dată(pe B. ) alături de inculpatul P. la pădure în timp ce tăiau lemn de foc.Având în vedere faptul că, în perioada noiembrie 2015-martie 2016 inculpatul P. a cumpărat și uzând de forme legale lemn de foc, nu rezultă cu certitudine că atunci când el și inculpatul Bogdan au fost văzuți de martorul B.A. tăiau și transportau în mod ilegal material lemnos.
Astfel, pentru ambii inculpați există o singură declarație acuzatoare-cea a lui B.A., atunci când acesta i-ar fi observat în pădure erau ambii care tăiau lemn, referitor la acea împrejurare chiar parchetul recunoaște ca în acea împrejurare nu rezultă cu certitudine că cei doi tăiau fără forme legale material lemnos. Ca atare se constată că nu sunt probe clare care să ateste săvârșirea în acea împrejurare a infracțiunii de către B.. Concluzia logică este că - pentru identitate de rațiune - în acea împrejurare nu sunt probe care să ateste săvârșirea infracțiunii nici de către inculpatul P.V.C., orice interpretare contrară fiind fractură logică ce ar sfida realitatea. Este inexplicabil cum aceiași împrejurare nu constituie o certitudine de faptă infracțională pentru o persoană care tăia lemne iar pentru cealaltă care ar fi tăcut exact același lucru fapta să constituie infracțiune. Prin urmare în rechizitoriu nu se precizează în concret și detailat în ce constă activitatea infracțională care se reproșează subsemnatului - alta decât acea împrejurare mai sus tratată pentru care însuși Parchetul apreciază ca nu suntem în prezența unei fapte penale cu trimitere pertinentă la probe care să o susțină, respectiv când au fost tăiați arborii, cine i-a tăiat, în ce împrejurare . O astfel de manieră de a descrie faptele - ca cea din rechizitoriu este contrară art. 328 Cod procedură penală coroborat cu art. 286 alin. 2 Cod procedură penală unde la lit. d. se prevede obligativitatea precizării motivelor de fapt și de drept. Mai mult decât atât rechizitoriu conține o serie de contradicții, cea mai flagrantă fiind diferența de tratament juridic privindu-i pe inculpați, precum și evidențierea unor elemente colaterale care nu dovedesc săvârșirea faptei.
În concluzie, inculpatul apreciază că dacă organele de poliție și Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu ar fi respectat obligația impusă de prevederile art. 286 alin. 2 lit. d Cod procedură penală, respectiv aceea de a descrie de o manieră concretă și clară, cu indicarea mijloacelor de probă pe care se fundamentează fiecare capăt de acuzare, nu ar fi ajuns în această situație.
În continuare se menționează că, nu se indică în nici un fel în rechizitoriu când au fost comise aceste fapte. Dimpotrivă se arată la pag. 7 din rechizitoriu : având în vedere împrejurarea că inculpatul P.V.C. a cumpărat lemne de foc uzând și de forme legale, nu se poale preciza cu exactitate care din transporturile efectuate conținea lemn de esență stejar și carpen. Cu alte cuvinte inclusiv organele judiciare arată că nu poate fi stabilit când s-au comis presupusele fapte, indicând totuși un interval de 01.01.2015 -01.03.2016 . Ori indicarea generică a unui astfel de interval de timp, nu poate să conducă la îndeplinirea cerinței obligatorii a prezentării momentului săvârșirii presupuselor fapte deoarece un interval de 1 an și 2 luni este unul foarte mare, vag, în care oricine putea să taie și să sustragă lemne din respectiva pădure.
Din analiza acelorași paragrafe din rechizitoriu ce conțin presupusele fapte ale subsemnaților nu rezultă când se presupune că au comis faptele.Primele declarații s-au luat la mijlocul lunii februarie 2016 deci la cel mult o lună sau două săptămâni de la presupusa faptă. Practica judiciară a arătat că lipsa indicării datei săvârșirii faptei în rechizitoriu face ca el să nu fie regulamentar întocmit, și prin urmare instanța să nu fie legal sesizată.
Se arată că o cerință esențială a cuprinsului rechizitoriului (art. 328 alin. 1 Cod procedură penală) o constituie obligația evidențierii probelor și mijloacelor de probă. Conform acestei cerințe, astfel cum s-a arătat și în doctrina juridică ( a se vedea în acest sens N. Volonciu, Noul cod de procedură penală comențat, Ed. A Il-a, revizuită și adăugită, Hamangiu, 2015, pag. 925), rechizitoriul nu trebuie să se limiteze la a face o enumerare a acestora, un opis al probatoriilor efectuate în cadrul anchetei, ci este esențial a se face o analiză a tuturor mijloacelor de probă administrate.Aceasta pentru că analiza efectuată de către procuror, cu privire la existența faptei, a vinovăției, etc, se realizează din perspectiva ansamblului probator administrat.În momentul în care procurorul analizează presupusele fapte săvârșite de către cei doi nu face referire la nici un mijloc de probă, înscrisuri, declarații ale coinculpaților, ale martorilor, etc. care au legătură cu fapta. Se amintește la modul general producerea faptei și nici măcar nu se indică o probă colaterală pertinentă care ar susține acuzația.
În continuare se face următoarea precizare: Cu ocazia audierii în calitate de inculpați a numiților P. și B. s-au prezentat și avocații celor două persoane. Fiecare dintre cei doi au dat o declarație de inculpat în aceeași zi. Probabil dintr-o eroare materială pe declarația lui P. de la f.23 apare data de 10 octombrie 2016 iar pe declarația lui B. de la f.41 apare data de 13 octombrie 2016. Cu acea ocazie s-a făcut o confruntare între cei doi inculpați(la acea dată) și martorul B.A., proces verbal care nu se regăsește la dosarul cauzei. Astfel, inculpatul a arătat că este imposibil să fiu autorul faptei din moment ce urmele invocate în dosar - ex. fotografia de la f. 102 - nu corespundeau cu ecartamentul tractorașului meu și a semiremorcii. A cerut a se face o constatare și o comparare a acestora pentru a vedea că nu este autorul faptei.Tot în acea confruntare inculpatul a arătat că semiremorca sa are o capacitate foarte mică iar ipotetic, pentru a transporta cantitatea de material lemnos care i se impută - aprox. 32,913 mc. material lemnos - ar fi trebuit să facă peste 20 de drumuri. La dosar există - f.94 - un proces verbal de confruntare dar acesta este între martorii P.P. și C.L., referitoare la contradicțiile din declarațiile lor, fără ca inculpatul P.V. și B. să cunoaștem despre acest lucru.Zvonul sau presupunerea pădurarului C. nu constituie probe de vinovăție iar atât organele silvice cât cele de poliție trebuiau să facă dovada faptei.
Neindicarea modului de stabilire al prejudiciului, care este un element constitutiv al infracțiunii în condițiile în care încadrarea juridică dată faptei depinde de valoarea acestuia este un alt motiv al contestației. La dosar - f. 119 - există un calcul al volumului și valorii masei lemnoase, calculul privește întreaga cantitate presupus tăiată dar nu acesta este elementul esențial. Trebuia precizat care este prejudiciul ipotetic făcut de P. și B. - mai ales că martorul B. vorbește de o singură prezență a acestora în zonă și tocmai acea prezentă este apreciată de procuror că nu constituie infracțiune (pentru coinculpatul B.) deci nu poate constitui infracțiune nici pentru inculpatul P.. Ca atare, acuzarea ar trebui să dovedească faptul că cele două persoane ar fi făcut integral acel prejudiciu ori așa ceva nu s-a făcut. Precizez că organele de poliție au făcut o percheziție la domiciliul acestora și al bunicului, legală întrucât au fost de acord tocmai pentru a elimina orice doză de suspiciune și nu s-a găsit material lemnos care să provină dintr-un eventual furt.
Tot referitor la stabilirea faptei și prejudiciului organele de poliție au făcut verificări la cele două persoane cărora C. le-ar fi vândut lemne. Astfel martora Z.I.L. (tânără, în vârstă de 19 ani atunci) dă o declarație în … 2016 - f.64- (deci la maxim13 săptămâni-o lună de la pretinsa săvârșire a faptei) arătând că în cursul lunii ianuarie ar fi cumpărat o camionetă de lemne de foc. În opinia inculpatului, era obligatoriu ca organele de poliție să ia câteva lemne - care erau tăiate - pentru a face comparație cu lemnele din pădurea din care se pretinde că s-ar fi tăiat ilegal lemne. Aceasta ar fi putut constitui o probă relevantă în cauză, dar așa ceva nu s-a întâmplat. Indiferent ce atribuții ar fi primit fiecare pădurar, obligația principală este verificarea la intervale scurte a situației fondului forestier de către organele silvice, ceea ce nu s-a realizat. La pag. 10 din rechizitoriu se arată următoarele " constatând că, au fost respectate dispozițiile legale care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, că au fost administrate în mod legal probele necesare rezultând din aceasta existența faptelor și comiterea acestora de către inculpatul P.V.C. se dispune trimiterea în judecată.
Se precizează că aspectele arătate pe larg mai sus nu privesc și nu se referă la chestiunea temeiniciei actului de trimitere în judecată ci la elemente esențiale ale stării de fapt care nu se regăsesc în rechizitoriu, trebuind stabilit obligatoriu care este fapta infracțională - știut fiind că o afirmație generală de genul că inculpatul trimis în judecată este autorul faptei fără arătarea modalității concrete de săvârșire a acesteia - și prejudiciul efectiv produs de această faptă nu acoperă cerințele legii.În cazul de față nu s-a stabilit în mod direct nici un astfel de aspect întrucât niciodată inculpatul P. (sau B.) nu a fost surprins tăind lemne sau transportând material lemnos din acel joc, cu mențiunea că evenimentele relatate de martorul B. nu au fost apreciate ca infracțiune pentru coinculpatul B. deci nu pot fi infracțiune pentru P. din moment ce ambii au acționat la fel.
Se susține pe de altă parte că trebuia stabilit în concret care este rezultatul infracțiunii. Nu există nici o probă că cei doi ar fi tăiat întreaga cantitate pentru care Ocolul Silvic (organ ce și-a neglijat principala sa obligație de a asigura paza fondului forestier) este rezultatul tăierilor ilegale făcute de P. (când de fapt acesta nu a tăiat material lemnos ilegal și nici nu s-a dovedit acest lucru).
La calcularea prejudiciului trebuie să se aibă în vedere rezultatul efectiv al faptei pentru că încadrarea legală are o componentă esențială:volumul masei lemnoase efectiv tăiate de pretinsul autor prin care se stabilește prejudiciul efectiv și abia apoi se va vedea dacă fapta este infracțiune sau contravenție, iar dacă este infracțiune care este încadrarea ei legală raportat la prejudiciul efectiv.
Așa cum se cunoaște atât trimiterea în judecată cât și condamnarea unei persoane se poate face numai dacă se constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, ea este infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.
Aceste elemente vizează legalitatea actului de sesizare și trebuie stabilite indubitabil anterior trimiterii în judecată pe bază de probe certe.
Se precizează că în cazul de față consideră că suntem în situația unui rechizitoriu neregulamentar întocmit întrucât suntem în imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății având în vedere cele mai sus arătate.Ca atare se impune restituirea cauzei la parchet pentru ca să se dispună organelor de urmărire penală să facă o urmărire completă, să precizeze exact pe bază de probe certe dacă inculpatul P. este vinovat sau nu de săvârșirea faptei, care este prejudiciul efectiv produs prin pretinsă faptă, când și în ce împrejurări a fost produsă.
De asemenea, inculpatul solicită atașarea procesul verbal de confruntare arătat mai sus, efectuarea de teste privind capacitatea semiremorcii cu care s-ar pretinde că s-a transportat materialul lemnos și, având în vedere planșa de la f. 102 să se facă o comparație între acele urme(așa cum au fost măsurate) și ecartamentul tractorului și semiremorcii pentru a se vedea dacă ele corespund sau nu.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 27 februarie 2018 a judecătorului de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art.347 Cod procedură penală admite contestația formulată de inculpatul P.V.C. împotriva încheierii penale nr. 253 din Camera de Consiliu din 27 decembrie 2017 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr. 2017/246/2017/a1 pe care o desființează și rejudecând:
În baza art. 345 alin. 3 Cod procedură penală constată neregularitatea rechizitoriului nr.110/P/2016 din 18 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu și dispune comunicarea prezentei încheieri către procuror cu solicitarea, ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, să remedieze neregularitățile actului de sesizare și să precizeze dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad a constatat contestația ca fiind întemeiată din următoarele considerente:
Rechizitoriul constituie fundamentul pe care se sprijină judecata, în limitele configurate prin dispozițiile art. 371 Cod procedură penală. Actul de sesizare a instanței trebuie să cuprindă : descrierea clară și completă a faptelor și împrejurărilor extrase pe baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală, analiza efectivă a tuturor mijloacelor de probă și motivarea deciziilor de reținere ori de înlăturare a acestora, încadrarea riguroasă în drept a faptelor reținute, soluționarea motivată a celorlalte aspecte ce contribuie la buna desfășurare a procesului penal. Rechizitoriul, fiind actul de sesizare a instanței, de îndeplinirea acestor condiții depinde însăși legalitatea sesizării.
Modul de redactare și întocmire a rechizitoriului trebuie să fie clar atât sub aspectul structurării expunerilor, cât și al rigorii argumentelor, în cazul unor carențe de substanță, consecința directă și imediată fiind aceea a negării a însăși echității procedurilor.
Instanța de la Strasbourg a decis că există o legătură evidentă între dispozițiile cuprinse în art. 6 paragraf 1 lit.a și cele din art. 6 paragraf 3 lit.b, că este necesar ca autoritățile naționale să depună o maximă diligență cu privire la modul în care se face notificarea acuzației de către cel interesat, deoarece actul de acuzare are un rol determinant în procedura penală. Începând cu data notificării, persoana în cauză este oficial avizată despre baza factuală și juridică a învinuirii ce i se aduce.
În jurisprudența sa, Curtea de la Strasbourg a explicat ce se înțelege prin "cauză"; și natura acuzației aduse împotriva unei persoane, în hotărârea din 24 octombrie 1996 privind cauza De T.Torres contra Spaniei, arătând că acestea se referă la faptele materiale imputate care stau la baza acuzației, la calificarea juridică a acestora, precum și la circumstanțele agravante existente iar informarea în mod amănunțit asupra faptelor imputate și încadrarea juridică a acestora, nu ar trebui, în nici un caz, să fie ulterioară dispoziției de trimitere în judecată.
O informare precisă și completă cu privire la faptele care se impută acuzatului și a calificării juridice reprezintă o condiție esențială pentru echitatea procedurilor judiciare și, prin urmare, aceasta trebuie făcută inclusiv prin intermediul actului de acuzare, care nu trebuie să fie caracterizat prin imprecizie cu privire la aspecte esențiale.
Având în vedere importanța pe care o prezintă rechizitoriul ca act de sesizare a instanței, legea a acordat o atenție deosebită reglementării și formei acestuia. Formularea acuzațiilor prin rechizitoriu într-o manieră deficitară erodează însăși baza noțiunii de drept la apărare, care devine astfel un drept teoretic și iluzoriu, iar nu unul concret și efectiv, așa cum impune jurisprudența CEDO în materie. Inculpații vor fi puși în situația de a răspunde unor acuzații vagi amestecate, încât ar face imposibilă o apărare efectivă.
Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad consideră că inculpatul nu trebuie pus în situația de a reconstitui acuzarea și probele pe care se întemeiază prin rearanjarea, în sistem puzzle, a rechizitoriului integral.
Constituția și legislația națională procesual penală - art. 10 Cod procedură penală - precum și reglementarea comunitară (art.6 paragraf 3 lit.a CEDO) consfințesc dreptul fiecărui acuzat de a fi informat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa.
Cuvintele "cheie"; ale acestor texte, care dau substanță acestui drept sunt " a informa"; și "a înțelege";.Limbajul juridic este, de cele mai multe ori, ermetic pentru cei fără studii de specialitate. Din conținutul unui rechizitoriu inculpatul va înțelege, numai în cazul în care sunt expuse în mod corespunzător, care sunt faptele reținute în sarcina sa, probele din care rezultă săvârșirea lor și argumentele pentru care aceste fapte au fost considerate infracțiuni. Activitatea infracțională se împletește în mod curent cu fapte care nu au semnificație juridică, dar care fac parte din viața obișnuită a celor implicați. Simpla redare a acestora fără argumente legate de încadrarea lor în tipicitatea faptei, nu constituie o reală informare asupra acuzației.
În speță, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad reține că inculpatul P.V.C. a fost trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 107 alin.1 lit. d din Legea nr. 46/2008 actualizată și art. 109 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 actualizată, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.
Infracțiunile prevăzute de art.107 și art. 109 din Legea nr. 46/2008 (Codul silvic) sunt infracțiuni de rezultat. În cazul acestora, urmarea imediată a infracțiunii este reprezentată de o pagubă într-un anumit cuantum( de o anumită valoare).Existența acestor infracțiuni și, implicit, diferența față de contravențiile corespunzătoare, prevăzute de lege, depinde de valoarea pagubei, care trebuie să fie "de cel puțin 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei";, în variantele tip. De valoarea pagubei depinde nu numai existența infracțiunilor în discuție, dar și încadrarea, fie în variantele tip, fie în cele agravate.Altfel spus, în cazul acestor incriminări, valoarea pagubei reprezintă un element constitutiv al infracțiunii, mai exact al laturii obiective a acesteia. În lipsa realizării urmării imediate, respectiv în cazul în care paguba nu atinge cuantumul prevăzut, fapta nu reprezintă infracțiune. Ea poate constitui o contravenție corespunzătoare, dacă toate celelalte condiții sunt îndeplinite. La fila 9 rechizitoriu procurorul a indicat în drept faptele reținute în sarcina inculpatului, fără a preciza datele concrete în care a săvârșit infracțiunile. La fila 7 din rechizitoriu procurorul concluzionează că, "din relaționarea probelor administrate în cauză, rezultă indicii rezonabile privind comiterea de către inculpatul P.V.C. a infracțiunilor prevăzute de art. 107 alin.1 lit.d și art. 109 alin.1 lit.d din Legea nr. 46/2008 (codul silvic), actualizată, cu aplicarea art. 38 alin.1 Cod penal.
În cuprinsul rechizitoriului sunt redate conținutul declarațiilor martorilor, cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, se face trimitere la înscrisuri, fără însă a se indica cu exactitate, perioada comiterii faptelor, acest aspect urmând a fi presupus din conținutul sesizării din oficiu (fila 6 dosar u.p.).
Pe de altă parte, infracțiunea prevăzută de art. 107 din Legea nr. 46/2008 presupune tăierea, ruperea, distrugerea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate iar infracțiunea prevăzută de art. 109 din Legea nr. 46/2008 incriminează furtul de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale ori de arbori, puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire și din vegetația forestieră din afara fondului forestier național, precum și al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier național.
În cuprinsul rechizitoriului se arată că au fost tăiați și sustrași un număr de 44 arbori din care 41 de esență stejar și 3 de esență carpen, fără a se indica în concret, vreo acțiune de furt de arbori doborâți sau rupți de fenomene naturale, care ar atrage răspunderea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 109 din Legea nr. 46/2008, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În condițiile în care inculpatul P. a fost trimis în judecată pentru cele două infracțiuni, este imperativ necesar a se indica în concret elementele constitutive ale acestor infracțiuni, cu trimitere la probele de la dosar.
De asemenea, așa cum s-a arătat anterior, cele două infracțiuni sunt infracțiuni de rezultat care presupun existența unei pagube, funcție de care se poate stabili încadrarea juridică, respectiv dacă este vorba de infracțiunea tip sau una dintre agravante, sau eventual contravenție. În rechizitoriu se indică ca valoare a prejudiciului suma de 10.960,10 lei (preluată din adresa și graficul de la fila 118-119 dosar u.p.), fără a exista un calcul al acestuia defalcat pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.
Procedând în această manieră, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, constată că actul de sesizare al instanței nu este legal și complet întocmit, nefiind descrise faptele concrete pe care procurorul înțelege să le rețină în sarcina inculpatului în raport de conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute prin dispoziția de trimitere în judecată, data/perioada comiterii acestora, valoarea prejudiciului cauzat pentru fiecare infracțiune pentru care a fost trimis în judecată.
În acest fel, inculpatul este lipsit de dreptul la apărare întrucât, pe de o parte, nu are posibilitatea să combată cele reținute în sarcina lui, iar pe de altă parte, nu poate fi aplicată nici procedura simplificată dacă dorește să uzeze de această procedură deoarece recunoașterea stării de fapt trebuie să vizeze fapte concrete în care inculpatul să identifice faptele pe care în mod real le-a săvârșit. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, apreciază că starea de fapt și descrierea tuturor actelor materiale constituie o garanție a unui proces echitabil întrucât este de neconceput ca judecătorul de fond să se transforme în organ de urmărire penală, stabilind el singur starea de fapt.
Așadar, procurorul urmează să procedeze la indicarea elementelor constitutive ale infracțiunilor, respectiv la descrierea elementelor materiale pentru fiecare infracțiune, cu precizarea expresă a aspectelor penale ce țin de latura obiectivă a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul P.V.C., astfel încât să poată fi verificată existența în loc și timp a actelor materiale, raportat la încadrarea juridică a acestora, astfel cum sunt menționate în dispozitivul rechizitoriului.
Prin încheierea nr. 22 din Camera de consiliu din 20 martie 2018 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 346 alin.3 lit.c Cod procedură penală s-a dispus restituirea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. …/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu privind pe inculpatul P.C.V., către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ineu.
În motivarea acestei încheieri s-a reținut că, prin încheierea penală nr. 13 din data de 27 februarie 2018, dată de Judecătorul de Cameră preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 347 Cod procedură penală, s-a admis contestația formulată de inculpatul P.V.C. împotriva încheierii penale nr. 253 din Camera de Consiliu din 27 decembrie 2017 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Ineu pronunțată în dosarul nr. 2017/246/2017/a1, s-a desființat încheierea atacată și rejudecând, în baza art. 345 alin. 3 Cod procedură penală, s-a constatat neregularitatea rechizitoriului nr…./P/2016 din 18 octombrie 2017 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu și s-a dispus comunicarea prezentei încheieri către procuror cu solicitarea, ca în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii, să remedieze neregularitățile actului de sesizare și să precizeze dacă menține dispoziția de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei.
La data de 7 martie 2018, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu, a comunicat că nu menține dispoziția de trimitere în judecată a inculpatului P.V.C. și a solicitat restituirea dosarului nr. …/P/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ineu.
