Tâlhărie. Elemente constitutive. Jurisprudență Tâlhărie

Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 2410 din data de 04.09.2013

Prin sentința penală nr. 2410/04.09.2013 a Judecătoriei Iași pronunțată în dosarul nr. 19710/245/2013 s-au dispus următoarele:

"Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu, formulată de inculpatul M.I., prin apărător.

Condamnă inculpatul M.I., la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tâlhărie"; prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

Aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 11.04.2013 până la zi.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul M.I. a unui baston de cauciuc de culoare neagră de lungime de aproximativ 40 cm., diametru de 1 cm., prevăzut cu mâner și un cuțit de bucătărie cu lamă zimțată, cu lungimea de aproximativ 10 cm., mâner din plastic curbat de culoare neagră, ambele ridicate de organele de poliție conform procesului verbal din data de 11.04.2013 întocmit de Poliția Municipiului Iași, Biroul de Investigații Criminale (fila 123 d.u.p.).

Constată că partea vătămată T.E.I. a renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale, prejudiciul fiind restituit în echivalent bănesc.

În baza art. 14, 161 alin. 3 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 1357 ș.u. Cod civil, obligă în solidar inculpații G.C.M., M.I., S.A.A. și V.M.B. să plătească părții civile S.M. A.-D., suma de 7.000 de lei cu titlu de daune materiale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 obligă în solidar inculpații G.C.M., M.I., S.A.A. și V.M.B. să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu"; Iași, suma de 296,44 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare.

În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul M.I. să plătească părții civile S.M. A.-D. suma de 625 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, s-au reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași dat în dosarul nr. 5237/P/2013 la data de 30.04.2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților G.C.M., M.I., S.A.A. și V.M.B. pentru comiterea infracțiunilor de "tâlhărie";, prevăzută de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, pentru inculpații G.C.M., M.I., S.A.A. respectiv "complicitate la tâlhărie";, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b și c și alin. 21 lit. a și b Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și cu reținerea dispozițiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, pentru inculpatul V.M.B.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut în esență că la datele de 06.04.2013 și 07.04.2013, inculpații G.C.M., M.I., S.A.A. , cu ajutorul inculpatului V.M.B., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, noaptea, în public, prin exercitarea de acte de violență în mod conjugat (aplicarea de lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu o cheie tubulară, cu un baston de cauciuc și prin folosirea unui cuțit) au deposedat, respectiv au încercat să deposedeze, în cazul celui de-al doilea act material, două părți vătămate de sex feminin de bunurile pe care acestea le aveau asupra lor.

Prin încheierea din data de 17 iunie 2013 s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de părțile civile T.E.-I., S. M. A.-D. și Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. N. Oblu"; Iași în raport de toți cei 4 inculpați și disjungerea acțiunii penale cu privire la inculpatul M. I. și constituirea unui nou dosar.

La termenul de judecată din data de 03.06.2013, cei patru inculpați au solicitat judecarea cauzei în procedura reglementată de dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală, arătând că recunosc comiterea faptei astfel cum a fost expusă în actul de sesizare al instanței, iar instanța a admis cererea formulată de inculpații G.C.-M., M. I. și S.A.-A. și a respins cererea formulată de inculpatul M. I., dispunând ca judecarea cauzei în ceea ce-l privește pe acest inculpat să se facă potrivit procedurii reglementate de dispozițiile de drept comun.

În fapt, instanța a constată ca fiind pe deplin dovedite următoarele:

1. În data de 06.04.2013, inculpații G.C.M., M.I., S.A.A. și V.M.B. s-au întâlnit în jurul orelor 1400 în cartierul Păcurari, aceștia fiind prieteni, obișnuind să iasă deseori în oraș împreună.

S-au plimbat cu autoturismul proprietate personală marca Opel Astra cu numărul de înmatriculare … al inculpatului M.I., autoturism condus de acesta.

În jurul orelor 2100, inculpații au ajuns la restaurantul ,,Familial"; din cartierul Alexandru cel Bun, unde au rămas doar inculpații G.C.-M., M.I. și S.A.-A., în timp ce inculpatul V.M.-B. s-a întâlnit pe Aleea Mușatini cu prietena sa, C.C..

După circa 30-40 minute, V.M.-B. s-a întors la restaurantul "Familial";, plecând împreună cu ceilalți inculpați la plimbare prin oraș.

În jurul orelor 0230, inculpații au ajuns în zona b-dului Tudor Vladimirescu, iar în mașină M.I. le-a propus celorlalți să comită o infracțiune, folosind expresia ,,sa dăm o cioată’’, expresie utilizată de aceștia în momentul în care doreau să deposedeze persoane de bunuri.

La un moment dat, inculpații au observat două persoane de sex feminin aflate într-o stare vizibilă de ebrietate, luând pe loc hotărârea de a le deposeda de bunuri, prin exercitarea de acte de violență în acest sens.

Acționând conform rezoluției infracționale adoptate, din mașină a coborât S.A.-A., iar în același moment și inculpatul M.I., îndreptându-se înspre cele două fete.

La momentul la care au coborât din autoturism, inculpata S.A.-A. avea în mâneca gecii o cheie tubulară luată din portiera mașinii, iar inculpatul M.I. avea un cuțit cu lamă de aproximativ 10 cm, cu mâner negru din plastic.

În mașină au rămas inculpații G.C.-M. și V.M.-B., cel din urmă trecând la volan, având cunoștință despre ce avea de făcut pentru a-i ajuta pe cei doi. Inculpata S.A.-A. a mers la partea vătămată, T.E.-I. și a tras de geantă, dar nu a reușit să o smulgă, partea vătămată opunând rezistență, moment în care inculpata a cerut ajutorul inculpatului G.C.-M.

Pentru a reuși să sustragă geanta, S.A.-A. a îmbrâncit partea vătămată, însă aceasta a opus rezistență, lucru care a dus la căderea atât a inculpatei cât și a părții vătămate.

În același timp, M.I. i-a pus cuțitul la gât martorei P.C.-I., spunându-i să nu țipe.

Totodată, S.A.-A. a lovit-o pe partea vătămată cu cheia tubulară în zona capului. Geanta părții vătămate a căzut la sol, baierele acesteia rupându-se în momentul în care S. A.-A. trăgea cu putere de ea.

Văzând că prietena sa, S.A.-A. era căzută la pământ peste partea vătămată, inculpatul G.C.-M. a coborât din mașină și i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu piciorul în zona capului, reușind astfel să o scape pe prietena sa.

Cei trei au urcat în mașină la strigătele inculpatului V.M.-B., care i-a avertizat că este o mașină de poliție parcată în zonă, moment în care S.A.-A. s-a urcat în mașină pe scaunul șoferului, iar G. C.-M. și M. I. pe bancheta din spate.

Înainte de a urca în mașină, inculpatul M.I. a luat geanta ce aparținea părții vătămate și care a căzut în momentul în care aceasta era agresată.

V.M.-B. a condus mașina oprind după scurt timp, la volan trecând M.I.

În timp ce se aflau în mașină, inculpații au controlat geanta sustrasă, găsind în interior cosmetice, un parfum ,,Ball Room Beauty’’ de la Avon și un telefon mobil marca Blackberry 8520 cu carcasă de culoare neagră. Telefonul mobil a fost examinat de către inculpatul V.M.-B., care s-a oferit să-l valorifice a doua zi, la o cunoștință. M.I. a condus mașina până în zona Podul de Piatră, în fața spălătoriei auto ,,K9";, unde V.M-B. a aruncat geanta sustrasă.

Audiați fiind în cursul urmăririi penale, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei.

În cursul judecății, inculpații G.C.-M., S.A.-A. și V. M.-B. și-au menținut declarațiile date inițial și au recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost reținute în rechizitoriu, în timp ce inculpatul și-a schimbat declarațiile. Ele a precizat faptul că nu dorea să facă această faptă , expresia "să dăm o cioată"; pe care a folosit-o a preluată fără a ști ce înseamnă. În timp ce conducea mașina a văzut două tinere care păreau că se află în stare de ebrietate și dorind să facă o glumă a coborât geamul de la mașină și a spus "ce faci, iepuraș?";. Nu a înțeles exact ce i s-a răspuns, însă a avut impresia că a fost înjurat de tată. S-a enervat, a oprit mașina și a vrut să le sperie. A vrut să facă doar o glumă, întrucât avea bani în portofel, telefon și mașină personală. A coborât din mașină, având în mână un cuțit cu lama de aproximativ 10 cm, pe care i l-a pus la gât martorei P.C.I., cu lama ținută invers, fără să spună celorlalți inculpați ce vrea să facă. Apoi inculpata S.A.-A., din proprie inițiativă, s-a dat jos din mașină, cu o cheie tubulară pentru roți și s-a dus la cealaltă victimă. Nu a văzut ce s-a întâmplat între cele două, doar că la un moment dat s-au luat la bătaie, erau căzute jos, a coborât G. care a tras-o pe S.A.-A. de pe victimă, iar pe aceasta din urmă a împins-o cu piciorul. Inculpatul s-a speriat când a văzut geanta victimei lângă mașină, a luat-o în ideea de a nu lăsa urme și a pus-o în mașină. În geantă au găsit un telefon, un parfum și niște cosmetice. Parfumul a rămas în mașină, iar telefonul a fost luat de V. pentru a-l valorifica.

Declarațiile inculpatului date în fața instanței nu sunt sincere și nu se coroborează cu probele administrate în cauză, astfel încât vor fi înlăturate.

În primul rând, inculpatul nu justifică în mod logic schimbarea declarațiilor inițiale. Precizează inculpatul că a considerat că în comparație cu procurorul el nu are credibilitate.

În al doilea rând, probele administrate, respectiv declarațiile părții vătămate, ale celorlalți inculpați și ale martorei sunt cele care arată cu certitudine modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

Astfel, potrivit declarației părții vătămate T.E.I., în data de 06.04.2013, a plecat din clubul BILLA 8, în jurul orei 02,30, însoțită fiind de prietena ei, martora P.C., după ce în prealabil ambele consumaseră băuturi alcoolice.

În timp ce se îndreptau înspre căminul unde locuiau (T. 13, din complexul Tudor Vladimirescu), în dreptul căminului T22 a observat un autoturism care a trecut prin dreptul lor și s-a oprit în apropiere. Din autoturism a coborât inculpata S.A.-A. și inculpatul G.C.-C., iar inculpata s-a îndreptat înspre partea vătămată și a început să tragă de geanta pe care aceasta o avea în mână, însă partea vătămată nu a dat drumul genții, motiv pentru care inculpata S.A.-A. a cerut ajutorul inculpatului G.C.-C., iar acesta a lovit-o pe partea vătămată cu piciorul în zona capului, aceasta căzând și pierzându-și cunoștința pentru câteva momente. A simțit însă, la un moment dat, cum era în continuare lovită, dar nu a putut observa cine o lovea.

Aceeași modalitate de derulare a evenimentelor a fost expusă, în linii mari și de către martora P. C.-I. care a precizat însă că, datorită stării de ebrietate în care se afla, precum și a stării de șoc prin care a trecut, nu a putut observa toate detaliile legate de modul în care au acționat agresorii.

A reținut însă că din autoturism au coborât inculpații S.A.-A. și G.C.-C., ultimul prinzând-o pe mână și de păr pe martoră, pentru ca aceasta să nu poată interveni în timp ce inculpata încerca să sustragă geanta părții vătămate, precizând însă că l-a observat cu certitudine pe inculpatul G.C.-C. la momentul la care acesta i-a aplicat o lovitură cu piciorul în cap părții vătămate, fapt ce a provocat căderea acesteia pe asfalt.

Martora a refuzat să fie confruntată cu inculpații, întrucât comiterea faptei i-a indus o stare puternică de panică.

Relevantă sub aspectul succesiunii evenimentelor este declarația dată de inculpata S.A.-A., ce a fost avută în vedere în măsura în care s-a coroborat cu declarațiile date de ceilalți trei inculpați.

Astfel, aceasta a arătat că în timp ce circula cu autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare …, a observat două tinere aflate în stare vizibilă de ebrietate, ce se îndreptau spre căminul T 22 din cartierul studențesc Tudor Vladimirescu, iar unul dintre inculpați a spus "Hai să dăm o cioată";, precizând că acest lucru însemna în limbajul lor "să tâlhărească";. Toți au fost de acord și au hotărât să urmărească tinerele și să le deposedeze prin violență sau amenințare de bunurile aflate asupra lor, stabilind în consecință să coboare din autoturism și să le amenințe cu o cheie tubulară și un cuțit, timp în care inculpatul V.B. să treacă la volan, să îi aștepte și să le asigure scăparea. Inculpata a mai precizat că luase din mașină o cheie tubulară de 10-15 cm, iar inculpatul M.I. un cuțit cu o lamă de aproximativ 10 cm, cu mâner negru din plastic.

Aceleași aspecte sunt surprinse și de declarația dată de inculpatul V.M., care a menționat că la momentul în care inculpatul M.I. le-a propus celorlalți trei inculpați "să dăm o cioată";, aceștia au înțeles că li se propune să fure un obiect, să tâlhărească o persoană și au început să râdă, consimțind acest lucru. Același inculpat a menționat că a văzut-o pe inculpata S.A. cum, în momentul în care se deplasa înspre partea vătămată, își îndesa în mâneca de la geacă un obiect, despre care a aflat ulterior că era cheia tubulară de la roțile mașinii. De asemenea, acesta a arătat că după momentul sustragerii genții părții vătămate, în timp ce se aflau în autoturism și examinau bunurile sustrase, inculpata S.A. a afirmat că fata de la care luase geanta era rezistentă, din moment ce a suportat lovitura cu cheia tubulară pe care, în momentul în care a intrat în autoturism, a scos-o din mâneca dreaptă a gecii și a băgat-o sub scaunul șoferului și că au bătut-o degeaba pe partea vătămată, întrucât nu reușiseră să sustragă suficiente bunuri.

Inculpatul G.C.-M. a susținut că I.M. a oprit mașina în spatele celor două persoane și a spus "Hai să le ardem";. Din mașină au coborât I. și A., care s-au dus la cele două fete și a văzut că I. avea în mână un cuțit ce îl luase din buzunarul portierei stânga față. Una dintre fete era blondă, iar cealaltă brunetă, iar I. s-a dus la fata blondă și i-a pus cuțitul la gât. A. s-a dus la cea de-a doua fată, brunetă, și a început să tragă de poșeta acesteia, au început să se îmbrâncească și au căzut amândouă pe trotuar. M.I. a lovit-o cu pumnul în față pe fata brunetă, abandonând-o pe fata blondă care țipa: "Lăsați-o în pace!"; G. a coborât din mașină și a văzut geanta pe trotuar. I.M. a luat geanta de jos și a urcat în mașină pe bancheta din spate.

2. A doua zi, la data de 07.04.2013 inculpații s-au întâlnit în jurul orelor 1300 și au mers în zona Rond 28 , cartier Alexandru cel Bun, la o casă de amanet, unde învinuitul V.M.-B. a vândut telefonul mobil unei cunoștințe în schimbul sumei de 50 lei, bani cheltuiți în interes personal de inculpați.

În ziua respectivă, inculpații s-au plimbat prin oraș până în jurul orelor 0000, când au ajuns în zona Copou.

La un moment dat, G.C.-M. a coborât din mașină cu V.M.-B. pentru a cumpăra țigări de la un magazin din apropierea căminelor C9-C10.

În acel moment, în mașină au rămas inculpații S.A.-A. și M. I., care au observat-o pe partea vătămată S.M. A.-D., ce se deplasa singură pe trotuar.

Aceștia au luat hotărârea de a o deposeda pe aceasta de geanta pe care o purta, motiv pentru care M.I. a parcat mașina în apropierea căminului C10, făcându-i în același timp semn lui V.M.-B. să treacă la volan.

Astfel, V.M.-B. a trecut la volan, încercând să-i blocheze calea părții vătămate, pe scaunul din dreapta trecând G.C.-M..

Inculpata S.A.-A. s-a apropiat de partea vătămată, S.M. A.-D. încercând să o deposedeze prin smulgere de geantă, iar pentru a asigura reușita acțiunii de sustragere, inculpatul M.I. a lovit partea vătămată cu un baston de cauciuc în zona capului.

Având cheia tubulară asupra ei, S.A.-A. a lovit-o și ea pe partea vătămată cu aceasta în zona capului, căzând amândouă într-un șanț din apropiere, geanta părții vătămate fiind prinsă sub corpul acesteia. La acel moment, partea vătămată a început să strige după ajutor, încercând, în același timp, să o țină pe inculpata S.A.-A., pentru ca aceasta să nu fugă.

Văzând acesta, inculpatul M.I. s-a apropiat de partea vătămată și a continuat să o lovească pentru a-i asigura scăparea prietenei sale.

Din mașină a coborât și inculpatul G.C.-M., care a intervenit pentru a asigura scăparea inculpatei S.A.-A., lovind partea vătămată cu piciorul în zona corpului.

V.M.-B. se afla la volanul mașinii și la un moment dat a strigat către prietenii săi că înspre ei se îndreptau mai mulți studenți și că luminile camerelor de la căminele studențești aflate în apropiere se aprindeau, moment în care inculpații s-au urcat în mașină, plecând imediat de la fața locului.

În sprijinul părții vătămate, au intervenit mai multe persoane din căminele apropiate, care au observat cele întâmplate și autoturismul care plecase de la fața locului.

Inculpații nu au reușit să-i smulgă părții vătămate nici un bun, întrucât geanta acesteia era postată sub corpul ei, în momentul în care căzuse în șanț.

Și cu privire la această faptă inculpatul M.I. și-a schimbat declarațiile anterioare, prin care recunoscuse comiterea ei în modalitatea descrisă mai sus. Astfel, în fața instanței inculpatul a arătat că inculpații G. și V. au coborât din mașină pentru a-și cumpăra țigări, inculpatul rămânând cu S.A.-A.. A văzut-o pe partea vătămată care se deplasa singură, prin fața căminelor, pe trotuar. Nu ține minte dacă a purtat vreo discuție cu S. și nu a discutat despre comiterea vreunei tâlhării. Au oprit mașina, împreună cu S. s-a dat jos din mașină și au urmărit victima, inculpatul având un baston de cauciuc iar inculpata cheia tubulară pentru roți. Au intrat după victimă în curtea căminului iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu bastonul de cauciuc în cap. victima nu a căzut, ci a început să țipe, moment în care inculpatul a intrat în stare de șoc. S. a lovit-o cu cheia tubulară în cap, inculpatul s-a speriat și nu mai poate da detalii. La un moment dat cele două au căzut în șanț. În timp ce urmăreau victima, din urmă veneau ceilalți doi inculpați, iar înainte de a lovi victima i-a făcut semn lui V. să aducă mașina. G. s-a dus să o salveze pe concubina lui (inculpata S.) iar inculpatul s-a urcat în mașină, pe bancheta din spate. A strigat la G. și S. să urce în mașină, apoi a strigat și V. Nu a adus în mașină nici un bun sustras de la victimă. Nu a lovit victima când aceasta era căzută.

Nici în acest caz, inculpatul nu justifică în mod logic schimbarea declarațiilor inițiale. Precizează inculpatul că a considerat că în comparație cu procurorul el nu are credibilitate.

În al doilea rând, probele administrate, respectiv declarațiile părții vătămate, ale celorlalți inculpați și ale martorilor sunt cele care arată cu certitudine modalitatea și împrejurările comiterii faptei.

Relevante sunt declarațiile detaliate ale părții ce se coroborează cu ansamblul probator administrat în cauză și corespunde versiunii concordante expuse de cei patru inculpați.

Astfel, partea vătămată a arătat că în noaptea de 07/08.04.2013 a plecat din căminul C 4, situat în cartierul studențesc Târgușor în jurul orei 23,50, îndreptându-se spre căminul C9, unde era cazată în timpul anului școlar, cămin situat e strada Petre Andrei nr. 7. Pe traseu a avut senzația că este urmărită de un autoturism, observând la un moment dat cum din acesta a coborât o fată, motiv pentru care a scos dintr-un buzunar la gecii o lamă tip bisturiu, pe care a început să o țină în mâna dreaptă.

Observând cum autoturismul, ce părea a parcurge un traseu sinuos a început să meargă când în față, când în spate, partea vătămată a evitat să-l ocolească pe acesta prin spate și a încercat să parcurgă un traseu oblic înspre căminul său, respectiv a părăsit strada și a început să meargă pe aleea despărțitoare dintre două cămine studențești. A auzit un zgomot de portieră închisă, după care a simțit o lovitură puternică în spatele capului și a căzut pe rigola de scurgere a apei, cu fața în jos, moment la care a auzit o voce bărbătească care striga "sari pe ea!";. La acel moment persoana, recunoscută ulterior ca fiind inculpata S.A., a sărit pe partea vătămată în partea stângă, trăgând cu putere de geanta acesteia și, concomitent, trăgând-o de păr pe aceasta, spunându-i "Taci tu!";.

Trasă fiind în această manieră de inculpată, partea vătămată și-a modificat poziția, ajungând cu fața în sus, pe cealaltă parte a rigolei, iar la acel moment l-a observat pe inculpatul G.C.-M., care a început să o lovească cu pumnii în zona capului de mai multe ori.

În timp ce inculpata S.A. a încercat în continuare să-i smulgă geanta și o trăgea puternic de păr, partea vătămată a început să țipe după ajutor și l-a lovit pe inculpatul G.C.-M. cu lama pe care o avea în pumn, iar în același timp o ținea pe inculpata S.A., încercând să o imobilizeze.

Văzând acest lucru, pentru a asigura scăparea inculpatei S.A., inculpatul G.C.-M. i-a aplicat părții vătămate încă două lovituri cu pumnul în zona feței, reușind să o desprindă pe inculpată și să fugă ambii spre autoturism.

Din examinarea coroborată a declarațiilor celor patru inculpați rezultă, sub aspectul contribuției concrete a fiecăruia dintre aceștia următoarele:

Inițiativa acțiunii infracționale a aparținut inculpaților M.I. și S.A., care au observat-o pe partea vătămată la momentul la care ieșea din cămin, având în mână un telefon mobil și o geantă, ambii luând hotărârea să o urmărească pe aceasta pentru a-i lua geanta, le-au făcut semn celorlalți inculpați, care au înțeles scopul pentru care trebuia să se urce în autoturism. Inculpatul V.B. a pus autoturismul în mișcare și a făcut mai multe mișcări stânga-dreapta, pentru a o deruta pe partea vătămată și pentru a-i tăia calea, iar la momentul la care a observat că, urmare a strigătelor părții vătămate, luminile de la camerele căminelor se aprindeau, a strigat către inculpați "Hai că vine garda!";. Inculpatul M.I. a lovit partea vătămată în zona capului de două ori, cu un baston de cauciuc pe care-l luase în prealabil din autoturism, apoi i-a pus piedică acesteia, fapt ce a provocat căderea acesteia în rigolă, după care s-a dus înapoi în autoturism. Inculpata S.A. a sărit pe partea vătămată, căzând împreună cu aceasta în rigolă, atras-o de păr, a tras puternic de geanta acesteia pe care nu a reușit să o sustragă întrucât era prinsă sub corpul părții vătămate și i-a aplicat acesteia o lovitură cu cheia tubulară în zona capului. Inculpatul G.C.-M. a intervenit pentru a asigura scăparea inculpatei S.A., lovind partea vătămată cu pumnul, de două ori în zona capului, după care, lovit fiind de partea vătămată și pentru că nu reușea să o desprindă pe inculpată, i-a mai aplicat acesteia încă două lovituri cu pumnul.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 3614 din data de 11.04.2013 eliberat de IML Iași, rezultă că partea vătămată a fost internată în perioada 08-09.04.21013 cu diagnosticul de "traumatism cranio-cerebral, hematom periorbitar drept, contuzie cervicală, excoriații, contuzie genunchi drept";, iar la momentul examinării aceasta prezenta hematom epicranian, excoriații, echimoză, hemoragie conjunctivală, vătămări care au necesitat pentru vindecare un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale.

În drept, faptele inculpatului M.I. care, la datele de 06.04.2013 și 07.04.2013, împreună cu inculpații G.C.-M., S.A.-A., cu ajutorul inculpatului V.M.-B., acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, noaptea, în public, prin exercitarea de acte de violență în mod conjugat (aplicarea de lovituri cu pumnii, cu picioarele, cu o cheie tubulară, cu un baston de cauciuc și prin folosirea unui cuțit) au deposedat, respectiv au încercat să deposedeze, în cazul celui de-al doilea act material, două părți vătămate de sex feminin de bunurile pe care acestea le aveau asupra lor, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "tâlhărie"; prev. și ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a, b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal (două acte materiale de autorat).

La termenul de judecată din data de 27.08.2013 apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin actul de sesizare al instanței, în sensul reținerii doar a infracțiunii de furt calificat, motivând că în ceea ce privește fapta petrecută în cartierul Tudor Vladimirescu inculpatul nu a folosit acte de violență împotriva părții vătămate iar martora a fost doar ținută și nu a formulat plângere pentru infracțiunea de amenințare.

Instanța va respinge solicitarea apărătorului inculpatului pentru următoarele considerente:

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii este reprezentat de două acțiuni: o acțiune principală, îndreptată împotriva patrimoniului părților vătămate, de luare a genții părții vătămate, în condițiile prevăzute de art. 208 Cod penal, ¬respectiv fără consimțământul persoanei în a cărei proprietate se afla acest bun, în scopul de a și-l însuși pe nedrept și o acțiune secundară, îndreptată împotriva integrității fizice a persoanei vătămate, constând în deposedarea acesteia, într-o manieră violentă, respectiv prin exercitarea, atât de inculpat, cât și de alte două persoane, de acte de violență fizică, pentru a putea intra în posesia bunurilor pe care partea vătămată le avea asupra sa, acte de violență ce s-au exercitat în mod conjugat pentru realizarea scopului principal urmărit - însușirea pe nedrept a unor bunuri.

În ceea ce privește exercitarea agresiunilor, este neîndoielnic faptul că atât inculpatul, cât și alți doi inculpați au săvârșit acte de violență fizică atât împotriva părților vătămate (inculpatul a lovit-o personal pe partea vătămată S.M. A.-D.) cât și, în primul caz, împotriva martorei care o însoțea pe partea vătămată, care a fost cel puțin amenințată cu un cuțit de către inculpat. Pentru fapta de amenințare care intră în conținutul constitutiv al infracțiunii complexe de tâlhărie nu este necesară o plângere penală distinctă, iar pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie este suficient ca inculpatul să aibă cunoștință și să profite de actele de violență îndreptate împotriva părții vătămate de altă persoană, condiție îndeplinită întrucât inculpatul a observat violențele exercitate împotriva părții vătămate de către ceilalți doi inculpați și a sustras geanta căzută tocmai datorită acestor violențe.

Infracțiunea s-a consumat în momentul apropriațiunii genții primei părți vătămate de către inculpat prin scoaterea acestuia din sfera de stăpânire a persoanei vătămate, prin exercitarea acțiunilor violente menționate.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție directă (art.19 alin.1 lit. a Cod penal), prevăzând rezultatul păgubitor pentru patrimoniul părților civile și urmărind producerea lui prin sustragerea prin violență a bunurilor, fără a avea consimțământul persoanelor care le dețineau.

Vor fi reținute formele agravate a acestei infracțiuni, formă reglementată de dispozițiile art. 211 alin. 2 lit. b, c și alin. 21 lit. a și b Cod penal, în considerarea împrejurării că ambele acte materiale au fost comise în timpul nopții, mai exact la intervale orare (ora 03,00, respectiv ora 00,00) în care străzile erau foarte puțin circulate, împrejurări de natură să confere condiții favorabile sustragerii de bunuri și să întârzie intervenția altor persoane sau a autorităților în sprijinul părților vătămate, sporind astfel vulnerabilitatea acestora, aspecte pe care inculpații au mizat la momentul conceperii activității infracționale; tâlhăriile au fost comise "într-un loc public";, prin raportare la dispozițiile art. 152 alin. 1 lit. a Cod penal, în conformitate cu care fapta se consideră săvârșită în public atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinația lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană, reținându-se că infracțiunea imputată inculpatului a fost comisă în stradă, (în cazul ambelor acte materiale); infracțiunea a fost comisă de patru persoane împreună, aspect ce a rezultat din expunerea situației de fapt, circumstanță în care fapta comisă are un caracter și mai grav, întrucât prin acționarea în mod conjugat a patru persoane (trei în calitate de autori și unul în calitate de complice concomitent), crește îndrăzneala și gradul de reușită al acțiunii întreprinse, fiind practic anihilate posibilitățile de rezistență a părților vătămate, aspecte pe care inculpații au mizat, de asemenea și inculpatul a comis infracțiunea imputată (în cazul ambelor acte materiale) având asupra sa o armă, respectiv un cuțit și un baston de cauciuc pe care le-a folosit în cadrul violențelor exercitate asupra martorei și părții vătămate, fiind aplicabile în consecință dispozițiile art. 151 alin. 2 Cod penal. De asemenea, inculpatul a cunoscut și faptul să inculpata S.A.-A. avea asupra o cheie tubulară, pe care intenționa să o folosească tot în scopul agresării părților vătămate, circumstanța agravantă fiind aplicabilă în condițiile art. 28 alin. 2 Cod penal.

Se va reține forma continuată a infracțiunii, având în vedere intervalul de timp scurs între actele materiale de sustragere (de doar o zi), precum și modul similar în care inculpații au conceput și realizat activitatea infracțională, aspecte ce demonstrează existența unei rezoluții infracționale suficient de determinate și anterioară ambelor acte de sustragere.

La individualizarea judiciară a pedepsei și a modalității de executare a acesteia, față de criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, instanța va avea în vedere pe de o parte dispozițiile părții generale ale acestui cod, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social concret al faptei comise de către inculpat caracterizat de împrejurările și modalitatea săvârșirii,astfel cum au fost expuse mai sus, iar pe de altă parte persoana inculpatului, acesta nefiind cunoscut cu antecedente penale, atitudinea procesuală oscilantă a acestuia în sensul recunoașterii faptelor în cursul urmăririi penale și a negării contribuției sale la comiterea acestora în cursul judecății.

Se va mai avea în vedere referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași dar și raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 2946/01.08.2013 al IML Iași din care rezultă că inculpatul nu prezintă tulburări psihice iar faptele au fost comise cu discernământ.

Față de cele mai sus arătate, instanța consideră că reeducarea, reinserția socială a inculpatului se va putea realiza prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins doar prin executarea acesteia potrivit naturii ei, instanța va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și b Cod penal, motivat de natura infracțiunii comise, care îl face incompatibil cu exercițiului dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe durata și în condițiile prev. de art. 71 Cod penal.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului decurgând din cauzele Hirst contra Regatului Unit și Sabou și Pârcălab contra României, instanța nu va dispune interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a-c Cod penal în mod automat, prin efectul legii, ci va aprecia conținutul său concret, în funcție de criteriile stabilite în art.71 alin.3 Cod penal.

Conform art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, va menține starea de arest preventiv a inculpatului.

Pentru a ajunge la această concluzie, instanța are în vedere că, la momentul pronunțării față de inculpată a unei hotărâri (chiar nedefinitive) de condamnare, în care a apreciat că singura modalitate de executare posibilă cea în regim de detenție, necesitatea menținerii sau nu a arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 350 Cod procedură penală, se apreciază pe alte temeiuri decât verificările periodice privind arestarea inculpatului pe care instanța este obligată să le facă în cursul judecății, în conformitate cu prevederile art. 3002 și art. 160b Cod procedură penală.

În acest sens, instanța reține că potrivit deciziei nr. 178 din 20.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, "pronunțarea cu privire la menținerea măsurii arestării preventive prin hotărârea primei instanțe, în condițiile art. 350 C. proc. pen., este un accesoriu al soluției pe care prima instanță o pronunță cu privire la fondul cauzei, depinde de această soluție și, prin urmare, nu reclamă o dezbatere separată asupra menținerii măsurii arestării preventive";, decizie ce este conformă jurisprudenței CEDO, legalitatea privării de libertate a unei persoane după pronunțarea unei hotărâri de condamnare, chiar nedefinitive, în ceea ce o privește, urmând a fi examinată în condițiile art. 5 paragraful 1 lit. a din Convenție.

Curtea a statuat că persoana arestată preventiv în cauză, din momentul condamnării sale în primă instanță, are calitatea de "condamnat";, privarea sa de libertate ulterior acestui moment intrând sub incidența literei "a"; și trebuind să îndeplinească condițiile textului menționat, chiar dacă împotriva hotărârii de condamnare se exercită căi de atac și chiar dacă legea internă îl consideră un arestat preventiv.

Sintetizând, în condițiile în care instanța nu numai că a apreciat existența vinovăției inculpatului dincolo de orice îndoială rezonabilă, dar și că este necesar ca aceasta să execute pedeapsa în regim de detenție, se impune ca arestarea preventivă a acesteia să fie menținută, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.

În conformitate cu dispozițiile art. 88 Cod penal, va scădea din durata pedepsei aplicate inculpatului durata reținerii și arestării preventive din prezenta cauză penală, de la 11.04.2013 la zi.

În baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul M.I. a unui baston de cauciuc de culoare neagră de lungime de aproximativ 40 cm., diametru de 1 cm., prevăzut cu mâner și un cuțit de bucătărie cu lamă zimțată, cu lungimea de aproximativ 10 cm., mâner din plastic curbat de culoare neagră, ambele ridicate de organele de poliție conform procesului verbal din data de 11.04.2013 întocmit de Poliția Municipiului Iași, Biroul de Investigații Criminale.

În privința laturii civile a cauzei, s-a constatat că T.E.-I. a renunțat la pretențiile civile formulate în cursul urmăririi penale, prejudiciul fiind restituit în echivalent bănesc.

În cursul judecății, inculpații au achiesat la pretențiile părților civile, în conformitate cu art. 161 alin. 2 Cod procedură penală.

Inculpata S.A.-A. a precizat că este singura care a achitat partea sa de prejudiciu părților vătămate constituite părți civile.

În conformitate cu art. 161 alin. 3 Cod procedură penală, în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Or, în prezenta cauză, toți inculpații au achiesat la pretențiile părților civile, astfel cum acestea au fost formulate.

În conformitate cu art. 1357 și următoarele din Codul civil "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să-l repare";.

Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: să existe fapta licită, prejudiciul material sau moral, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs, precum și existența vinovăției persoanei care a cauzat acel prejudiciu, chiar sub forma celei mai simple culpe.

De asemenea, potrivit art. 1382 Cod civil, cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă, sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

În conformitate cu art. 1369 Cod civil, cel care l-a îndemnat sau l-a determinat pe altul să cauzeze un prejudiciu, l-a ajutat în orice fel să îi pricinuiască răspunde solidar cu autorul faptei.

Având în vedere aceste texte de lege, instanța urmează a obliga în solidar inculpații la plata despăgubirilor civile la care au achiesat, indiferent dacă au plătit sau nu o parte din prejudiciu și indiferent de forma de participație, autorat sau complicitate.

În cazul inculpatei care a plătit o parte din prejudiciu sunt incidente dispozițiile art. 1383 Cod civil, în sensul că plata efectuată are efect doar în raporturile dintre debitori (inculpați), nu și în raporturile dintre creditori (părțile civile) și debitori (inculpați).

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Tâlhărie. Elemente constitutive. Jurisprudență Tâlhărie