Temeiul în baza căruia se dispune încetarea procesului penal în cazul incidenţei art.741C.pen. Încetarea procesului penal. Situaţii
| Comentarii |
|
Decizia penală nr.1382/17.10.2012 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr. 1024/18.05.2012 a Judecătoriei Galaţi, s-a dispus, în temeiul art. 11 pct.2 lit.b) Cod de procedură penală raportat la art. 10al. 1 lit.i) Cod de procedură penală în referire la art. 741al.1 şi 2 teza a II-a Cod Penal, încetarea procesului penal pornit faţă de inculpatul T.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41(2) Cod Penal (faptă din perioada 25.12.2008 – 25.01.2010).
În temeiul art. 741al.2 teza a II-a Cod penal, în referire la art. 91(c) Cod penal, s-a aplicat inculpatului T.M.L. o amendă administrativă în cuantum de 1.000 lei.
S-a respins ca rămasă fără obiect acţiunea civilă formulată în cauză de ANAF – DGFP G şi s-a constatat că prejudiciul creat acestei părţi civile a fost acoperit integral.
În motivarea hotărârii s-a arătat că prin rechizitoriul nr. 1754 / P / 2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galaţi s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului T.M.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 6 din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.
În fapt s-a reţinut că inculpatul T.M.L., în calitate de administrator al S.C. L. S.R.L., în perioada 25.12.2008–25.10.2010, cu intenţie si în mod repetat, dar în baza aceleaşi rezoluţii infracţionale, a reţinut de la salariaţii acestei acestei societăţi suma de 6.984 lei reprezentând contribuţiile de asigurări sociale, contribuţiile de asigurări pentru şomaj şi impozitele pe veniturile din salarii şi asimilate salariilor, pe care nu le-a virat la bugetul general consolidat al statului în termen de 30 de zile de la data scadenţei.
Pe latura civilă s-a arătat că partea vătămată SR, prin A.N.A.F., s-a constituit parte civilă cu suma de 8.017 lei, din care 6.984 lei cu titlu de impozite şi contribuţii, care au fost reţinute de la salariaţi şi nu au fost virate către bugetul de stat, la care s-au calculat majorări în sumă totală de 1.033 lei.
S-a reţinut că în cursul urmăririi penale, inculpatul a achitat parte din pretenţiile civile formulate, respectiv suma de 4.300 lei, iar după sesizarea instanţei de judecată, acesta a continuat să achite din sumele datorate bugetului de stat, astfel că în ultimele precizări privind prejudiciul cauzat s-a menţionat un rest rămas neachitat de 3.799 lei, din care 3.102 lei debit restant si 697 lei majorări de întârziere, sumă ce a fost achitată în integralitate de către inculpat la data de 09.05.2012 prin chitanţa seria TS8 nr. 0746656.
Instanţa de fond a apreciat ca instituţia din cuprinsul art. 741al.2 teza II-a Cod penal reprezintă un caz special de înlocuire a răspunderii penale şi, constatând că în timpul urmăririi penale şi a judecăţii, inculpatul a achitat prin plată prejudiciul cauzat, s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11pct.2 lit.b) Cod de procedură penală raportat la art. 10 al.1 lit.i) Cod de procedură penală a aplicat inculpatului o amendă administrativă.
În susţinerea punctului de vedere instanţa de fond a arătat că aplicarea unei sancţiuni administrative din cele prevăzute la art. 91 Cod Penal nu poate fi decât rezultatul incidentei a două instituţii de drept penal material şi anume: aplicarea dispoziţiilor art. 181 Cod Penal şi aplicarea dispoziţiilor privind înlocuirea răspunderii penale.
S-a precizat că, în cauză, nu ne aflam în situaţia aplicării dispoziţiilor legale din cuprinsul art. 181 Cod penal întrucât aprecierea că o faptă prevăzută de legea penală nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni se face ţinând cont de o serie de criterii preexistente ori concomitente comiterii acesteia, criterii care nu se regăsesc în cuprinsul instituţiei prevăzute de art. 741 Cod penal deoarece fapta comisă are gradul de pericol social suficient de ridicat pentru a fi considerată infracţiune, însă sancţionarea făptuitorului prin aplicarea unei sancţiuni administrative este rezultatul unui singur fapt ulterior comiterii faptei, si anume achitarea în totalitate a prejudiciului cauzat (atunci când acesta nu depăşeşte echivalentul sumei de 50.000 €) până la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă. S-a mai arătat că dispoziţiile cu caracter general din cuprinsul art. 90 Cod penal ce stabilesc condiţiile înlocuirii răspunderii penale se aseamănă cu cele din cuprinsul art. 741 Cod Penal (în special în privinţa aplicabilităţii lor pentru anumite infracţiuni, a valorii prejudiciului cauzat, dar mai ales în privinţa acoperirii integrale a acestuia până la momentul pronunţării hotărârii).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, printre alţii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi criticând hotărârea sub aspectul temeiului încetării procesului penal, considerând că acesta este art. 11 pct. 2 lit. b în referire la art. 10 lit. i1 Cod procedură penală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 3856 al.3 C.pr.pen., Curtea a constatat că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi este fondat.
S-a reţinut că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii au fost corect stabilite de către prima instanţă, prin coroborarea probelor administrate în cauză.
De asemenea, în mod corect instanţa de fond a stabilit că inculpatul a achitat în totalitate prejudiciul cauzat părţii civile şi că beneficiază de prevederile art. 741al.2 teza II-a Cod penal.
Însă, s-a omis a se face aplicarea art.13 C.pen. întrucât dispoziţiile art. 741 C. pen., introduse prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010, şi declarate neconstituţionale prin decizia nr. 573 din 3 mai 2011 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011, constituie o lege penală mai favorabilă.
De asemenea, temeiul în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal este incorect întrucât prevederile art. 741al.2 teza II-a Cod penal nu constituie o cauză de înlocuire a răspunderii penale ci o cauză de nepedepsire.
În acest sens, Curtea a considerat că nu este suficienta asemănarea cu cazul de înlocuire a răspunderii penale prevăzut la art. 90 lit. c C.pen. (paguba pricinuita prin infracţiune a fost integral reparată până la pronunţarea hotărârii), pentru a putea susţine că şi această noua instituţie ar avea aceeaşi natura juridică, a unei cauze de înlocuire a răspunderii penale.
Este greu de admis că legiuitorul, în acelaşi text de lege, a reglementat doua instituţii cu naturi juridice total diferite: o cauza de reducere a pedepsei (la art. 741 alin. 2 teza I C. pen.) şi o cauza de înlocuire a răspunderii penale (la art. 741 alin. 2 teza a II-a C. pen.). Apreciind că, în acest din urma caz, suntem în prezenta unei cauze de nepedepsire, situaţia ar fi admisibila, deoarece cauza de nepedepsire are o natura juridica asemănătoare cu cea de reducere a pedepsei, singura diferenţă dintre acestea constând în faptul că, în acest din urma caz, din diferite considerente de politică penală, pedeapsa se reduce intre anumite limite, pe când în primul caz, tot din anumite considerente de politică penală, pedeapsa este înlăturată în întregime.
Având în vedere că sistemul Codului penal din 1968 este bazat pe trei instituţii fundamentale: infracţiunea, răspunderea penala şi pedeapsa, intenţia legiuitorului a fost de a reglementa în acelaşi text doua instituţii, respectiv: o cauză de reducere a pedepsei şi o cauză de nepedepsire, care privesc aceeaşi instituţie fundamentala, şi anume: aplicarea pedepsei.
Un argument în plus în susţinerea că instituţia introdusă prin art. 741 alin. 2 teza a II-a C. pen. este o cauza de nepedepsire, este aceea că formularea art. 741 C. pen. este identica cu cea din art. 10 din Legea nr. 241/2005, acest ultim text fiind inclus in Capitolul III al Legii nr. 241/2005, intitulat ”Cauze de nepedepsire si cauze de reducere a pedepselor”, text pe care legiuitorul l-a avut ca model.
Faţă de considerentele arătate, în baza disp. art. 38515 al.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, s-a casat în parte sentinţa penală recurată şi, în rejudecare, s-a modificat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul T.M.L., pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 6 din legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, în sensul reţinerii prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b în referire la art. 10 lit. i1 Cod procedură penală cu aplicarea art. 74 ind. 1 alin. 1 şi al. 2 teza a II-a Cod penal şi art. 13 Cod penal
