Temeiul prevăzut de art. 16 lit. a C.pr.pen. Fapta nu există.

Tribunalul GORJ Sentinţă penală nr. 27/2015 din data de 31.03.2015

Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate de petenta D.G.R.F.P. Craiova prin A.J.F.P.G., împotriva ordonanței nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G..

Procedura completă din ziua dezbaterilor.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, când tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 391 alin. 1 C.pr.pen., a stabilit termen pentru pronunțare la data de 31.03.2015.

JUDECĂTORUL DE CAMERĂ PRELIMINARĂ,

Prin ordonanța nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 a Parchetului de pe lângă Tribunalul G. s-a dispus, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a și f C.pr.pen., clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, soluție ce a fost menținută prin ordonanța de respingere a plângerii nr. 4//II/2/2015 din 28.01.2015 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalului G..

Împotriva soluției a formulat plângere petiționara D.G.R.F.P. Craiova prin A.J.F.P.G., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub numărul X la data de 26.02.2015.

În motivarea plângerii s-a arătat că Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. a formulat plângere penală împotriva numitului T.A., administrator de fapt al S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu și a solicitat cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, iar prin ordonanța nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 în mod nejustificat s-a dispus de către procuror clasarea cauzei, în condițiile în care sesizarea penală l-a avut în vedere pe T.A. și nu pe T.I., administratorul de drept, care a decedat. De asemenea, s-a mai arătat administratorul de fapt al S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu, T.A., a creat aparența existenței unor operațiuni comerciale, care în fapt nu există, iar prin înregistrarea în evidența contabilă a societății a facturilor fiscale de aprovizionare care nu reflectă operațiuni reale s-a cauzat bugetului consolidat al statului un prejudiciu de 493.284 lei.

În concluzie, apreciind că fapta există și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, a solicitat admiterea plângerii așa cum a fost formulată, infirmarea soluției dispuse și începerea urmăririi penale împotriva suspectului T.A..

În conformitate cu dispozițiile art. 341 alin. 2 C.pr.pen., în procedura de cameră preliminară s-a stabilit termen de soluționare a plângerii la data de 24.03.2015, termen pentru care au fost citate părțile, comunicându-se copia plângerii Parchetului de pe lângă Tribunalului G. și intimatului T.A., cărora li s-a pus în vedere că au posibilitatea de a depune note scrise cu privire la temeinicia ori admisibilitatea plângerii.

Cu adresa nr. 930/P/2012 din 05.03.2015, a fost înaintat dosarul nr. 930/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., iar până la termenul de soluționare, intimatul nu a depus la dosar note scrise.

Analizând actele si lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară constată că plângerea este fondată, astfel că, în baza art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen. o va admite, din următoarele considerente:

În urma cercetărilor efectuate, s-a reținut că Direcția Generală a Finanțelor Publice G. s-a adresat cu plângere organelor de urmărire penală, sesizând faptul că reprezentanții S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu au înregistrat în evidențele contabile ale societății mai multe facturi fiscale emise de diferite societăți comerciale de pe raza județelor G., Dolj, Vâlcea și București, care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.

Prin ordonanța nr. 930/P/2012 din 16.02.2014, în cauză s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.

În perioada 15.10.2010 - 28.12.2010 S.C. T. S.R.L. a înregistrat în documentele contabile un număr de 6 facturi fiscale de prestări servicii emise în numele S.C. N.E. S.R.L. București. Fiind audiat, T.A. a susținut că de relația cu S.C. N.E. S.R.L. București s-a ocupat personal tatăl său, T.I., care era persoana care a reprezentat societatea în acea perioadă.

Administratorul societății N.E. S.R.L. București, numita D.V., a arătat cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale că nu a desfășurat nici o relație comercială cu T.I. sau T.A., pe care nu-i cunoaște.

La data de 01.05.2011 S.C. T. S.R.L. a încheiat contractul de prestări servicii nr. 25 cu S.C. A.T. S.R.L., iar la data de 01.11.2011 a mai încheiat un contract cu aceeași societate, ce avea ca obiect consolidare terasament pe drumul comunal DC 44, comuna V., sat F., județul G., însă cu privire la aceste aspecte s-au efectuat cercetări în dosarul nr. 776/P/2012.

S-a mai reținut de către procuror în ordonanța de clasare că la data de 11.07.2011 numiții T.A. și P.E., asociați cu câte 50% din capitalul social al S.C. T. S.R.L., au cesionat părțile sociale numitului T.I., acesta devenind unic asociat și administrator.

De asemenea, din cercetări a rezultat că S.C. M. S.R.L. Vâlcea a prestat servicii de concasare pentru S.C. T. S.R.L. în valoare de 254.448 lei, conform facturii nr. 155/30.12.2011, însă din declarația 394 depusă pentru semestrul II 2011, rezultă că S.C. M. S.R.L. Vâlcea nu a declarat aprovizionări/livrări de la parteneri, iar prin înregistrarea în evidențele contabile ale S.C. T. S.R.L. a acestei facturi s-a produs un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 49.248 lei, reprezentând TVA.

Totodată, în urma verificării legalității înregistrării în evidența contabilă a S.C. T. S.R.L. a facturii fiscale de achiziție a unui concasor cu fălci de la S.C. G.S. S.R.L. Tg-Jiu, fiind audiat numitul G.Ș., reprezentantul acestei societăți, acesta a declarat că i-a comercializat numitului T.I. acest concasor, fiind emisă factura fiscală nr. 00060 din 02.12.2010, în valoare de 93.000 lei, factura fiind înregistrată în evidențele ambelor societăți. Această factură a fost ștornată ulterior, la data de 16.01.2011 de G.Ș. și i-a înmânat-o lui T.I., care nu a înregistrat-o în documentele contabile ale S.C. T. S.R.L..

Din fișa de client rezultă că în perioada 01.01.2011-11.12.2011 S.C. T. S.R.L. a achitat suma de 138.768,40 lei, reprezentând contravaloarea facturii fiscale de achiziție, achitată de T.A..

S-a mai reținut că societatea comercială E. S.R.L. Vâlcea a emis factura nr. 343 la data de 29.02.2012, în valoare de 94.312 lei, către S.C. T. S.R.L. Întrucât T.A. a declarat că nu a ridicat cantitatea de 22.110 kg zahăr,deoarece a avut probleme financiare, E. S.R.L. Vâlcea a ștornat operațiunea prin factura nr. 386 din 03.03.2012.

În luna decembrie 2011, S.C. T. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă cantitatea de 20.000 kg zahăr, conform facturilor nr. 21900/27.11.2012 și nr. 21907/28.12.2011 emise de S.C. L. S.A. București, care a emis și două ordine de însoțire marfă și care a primit suma de 80.352 lei cu ordin de plată de la S.C. T. S.R.L., conform extraselor de cont.

În luna decembrie 2011 S.C. T. S.R.L. a înregistrat în evidența contabilă cantitatea de 10.000 kg zahăr alb, conform facturii fiscale nr. 1304/30.12.2011 emisă de S.C. D. S.R.L. Craiova, însă întrucât societatea furnizoare nu a onorat comanda, prin factura nr. 300/01.03.2012 s-a ștornat operațiunea anterioară, pe numele asociaților D.A. și P.F. fiind întocmită o sesizare penală care a fost înaintată la D.I.I.IC.O.T. C.

De asemenea, s-a reținut că T.I. a decedat, astfel că, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a și f C.pr.pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005.

Judecătorul de cameră preliminară, observând toate probele administrate în cursul urmăririi penale, constată că în cauză nu au fost administrate toate probele necesare stabilirii unei stări de fapt pe baza căreia judecătorul investit cu judecarea plângerii formulate de petentă în cadrul procedurii prevăzute de dispozițiile art. 340 C.pr.pen. să poată aprecia asupra temeiniciei și legalității soluției de netrimitere în judecată.

Astfel, se constată că ordonanța de clasare nu este motivată, în sensul că procurorul nu a analizat probele sumar administrate și nici nu s-a aplecat în mod detaliat asupra situației de fapt sau a chestiunilor de drept din cauză, preluând doar pasaje din alte acte procesuale.

În concret, în partea introductivă a considerentelor ordonanței (primele 3 pagini), sunt reluate situațiile de fapt care au condus la sesizarea parchetului, iar în urma aspectelor expuse fără nici o altă motivare, procurorul constată că administratorul de drept al societății, T.I., a decedat și că fapta nu există, astfel că, în temeiul art. 315 alin. 1 lit. a raportat la art. 16 alin. 1 lit. a și f C.pr.pen., a dispus clasarea cauzei având ca obiect infracțiunea de evaziune fiscală.

În această ultimă privință, judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impunea o motivare detaliată, iar nu simpla preluare a conținutului legal al cazului impeditiv prevăzut de art. 16 alin. 1 lit. a și f C.pr.pen.

Analizând actele dosarului de urmărire penală nr. 930/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul G., judecătorul reține lipsa unei anchete concrete și efective cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Astfel, cauza penală de față a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. la data de 18.12.2012, în urma sesizării Direcției Generale a Finanțelor Publice G., care s-a adresat cu plângere organelor de urmărire penală, sesizând faptul că reprezentanții S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu au înregistrat în evidențele contabile ale societății mai multe facturi fiscale emise de diferite societăți comerciale de pe raza județelor G., Dolj, Vâlcea și București, care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.

Este de remarcat inerția organelor de urmărire penală, de la data sesizării parchetului (18.12.2012) și până la data de 16.02.2014, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură penală, timp de un an și trei luni nu a fost efectuat nici un act de cercetare penală.

Ancheta efectuată nu a fost aptă să conducă la identificarea și eventuala pedepsire a vinovaților, întrucât organele de urmărire penală nu au luat toate măsurile ce sunt în mod rezonabil accesibile pentru administrarea de probe privind faptele analizate și nu au respectat exigențele de celeritate și diligență rezonabilă ale anchetei efective. Activitatea organelor de urmărire penală pe parcursul unei anchete de peste 2 ani de la data înregistrării sesizării a fost extrem de sumară, constatându-se o lungă perioadă de inactivitate.

Judecătorul de cameră preliminară apreciază că se impune efectuarea unei anchete efective în cauza privind infracțiunea de evaziune fiscală, în care trebuie administrată toată probațiunea necesară lămuririi cauzei, fiind necesară audierea tuturor administratorilor societăților comerciale implicate în circuitul comercial, precum și confruntarea acestora cu T.A.

În acest sens se observă că martorul C.T., în calitate de administrator la S.C. L. S.R.L. București nu a fost audiat nemijlocit de către organele de cercetare penală (fila 41).

Numita D.V., administrator al S.C. N.E. S.R.L., în declarația dată a învederat că nu cunoaște nici pe T.I., nici pe T.A. și nu a avut relații comerciale cu aceștia (fila 23), impunându-se astfel o confruntare cu T.A..

Totodată, nu s-au verificat apărările lui T.A. formulate în notele explicative date în fața organelor fiscale. Se observă că majoritatea documentelor fiscale în perioada supusă controlului (facturi, chitanțe), au fost semnate de T.A. și nu de T.I., așa cum induce cel dintâi.

Totodată, mai reține judecătorul că la dosarul cauzei nu sunt depuse declarațiile 394 ale societăților implicate și nu au fost verificate în nici un mod susținerile organelor fiscale menționate în procesele verbale de control depuse la dosarul cauzei cu privire la circuitele comerciale.

De altfel, ca un corolar al superficialității urmăririi penale, îl constituie aspectul că în cauză nu s-au dispus verificări și obținerea de date de la instituțiile abilitate ONRC referitor la firma S.C. T. S.R.L. și nici nu au fost făcute verificări cu privire la angajații acestei societăți, impunându-se în acest sens obținerea de relații de la I.T.M. G..

Mai reține judecătorul de cameră preliminară că în cauză se impune efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, care să stabilească dacă societatea S.C. T. S.R.L. a înregistrat cheltuieli și a dedus taxa pe valoarea adăugată, având în vedere facturi care nu atestă operațiuni reale, dacă s-au efectuat înregistrări inexacte, având drept consecință denaturarea rezultatelor financiare și dacă administratorii societăți au folosit disponibilitățile bănești, de care au dispus în alte scopuri decât cele în interesul societății. Sub acest ultim aspect, se observă că în plângerea înaintată organelor de urmărire penală au fost sesizate infracțiunile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 82/1991, cât și art. 272 alin. 1 pct. 2 lit. a din Legea nr. 31/1990, sau delapidare, după caz, fapte față de care procurorul nu a dispus nici o soluție în cauză, nefiind de altfel administrate nici un fel de mijloace de probă în acest sens și nici nu s-a făcut vorbire în nici un act al organelor de cercetare și urmărire penală.

Susținerile organului de urmărire penală în sensul că în cauză sunt incidente cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzute de art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., respectiv fapta de evaziune fiscală nu există, nu sunt probate cu nici un mijloc de probă care să ateste cele reținute în ordonanța de clasare întocmită de procuror.

Faptul că administratorul de drept al societății S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu, T.I., a decedat (de altfel, la dosarul cauzei nu există nici un înscris care să ateste acest fapt juridic, neputându-se reține data intervenirii acestuia), nu este de natură să elucideze starea de fapt reținută de organele de urmărire penală și nici nu conduce la concluzia inexistenței faptei de evaziune fiscală, având în vedere că aspectele invocate de organele fiscale în sesizarea adresată parchetului nu au fost evaluate de organul de urmărire penală și nu s-a stabilit circuitul comercial în baza căruia au fost emise acele înscrisuri.

De altfel, organele de cercetare penală nu au verificat în nici un mod aspectele sesizate de către petentă în plângerea penală, în sensul că reprezentanții S.C. T. S.R.L. Tg-Jiu au înregistrat în evidențele contabile ale societății mai multe facturi fiscale emise de diferite societăți comerciale de pe raza județelor G., Dolj, Vâlcea și București, care nu au la bază operațiuni reale, prejudiciind astfel bugetul general consolidat al statului.

Față de cele ce preced, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. 6 lit. b C.pr.pen., plângerea dedusă judecății urmează să fie admisă, cu consecința desființării soluției atacate și trimiterii cauzei la procuror în vederea completării urmăririi penale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DISPUNE:

Admite plângerea formulată de petenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. - în numele și pentru Statul Român reprezentat prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, desființează ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul G. nr. 930/P/2012 din 16.12.2014 și trimite cauza la procuror în vederea completării urmării penale.

Definitivă.

Pronunțată în camera de consiliu din 31.03.2015.

Temeiul prevăzut de art. 16 lit. a C.pr.pen. Fapta nu există.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Temeiul prevăzut de art. 16 lit. a C.pr.pen. Fapta nu există.