Trafic de droguri de risc. Măsura arestării preventive. Lipsa unor indicii sau date care să contureze bănuiala că inculpatul ar pregăti săvârşirea de noi infracţiuni
| Comentarii |
|
În speţă este prezent cazul de arestare prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., fiind îndeplinite cumulativ cerinţele impuse de acest text de lege, întrucât în sarcina inculpatului s-a reţinut că ar fi comis infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există date că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura şi gravitatea faptei, împrejurările şi modalitatea concretă în care ar fi acţionat. Nu poate fi trecută cu vederea starea de insecuritate ce ar putea fi generată, în comunitate, de lăsarea în libertate a celor acuzaţi de săvârşirea unor astfel de fapte, precum şi neîncrederea în autorităţile judiciare dacă s-ar afla că persoane bănuite de comiterea acestora ar fi cercetate în libertate. Analizând măsura preventivă şi din perspectiva art. 5 parag. 1 din Convenţie, astfel cum a fost reflectată în jurisprudenţa CEDO, se consideră că protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare de administrare a probelor în scopul aflării adevărului, câtă vreme există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit fapta penală pentru care este cercetat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Încheierea nr. 1031 din 16 noiembrie 2012
Prin încheierea nr. 180/14.11.2012, Tribunalul Constanța a dispus următoarele:
în baza art. 1491alin. (10) C.proc.pen., a admis propunerea de arestare preventivă formulată de DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța împotriva inculpatului I.A.
în baza art. 143 și art. 148 lit. c) și f) C.proc.pen., a dispus arestarea preventivă a inculpatului I.A. (născut în Republica Moldova, domiciliat în București) pe o perioadă de 29 de zile, de la 14.11.2012 până la 12.12.2012 inclusiv.
A dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare preventivă.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarele:
Prin adresa nr. D/P/2012 din 14.11.2012, DIICOT - Serviciul Teritorial Constanța a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul I.A., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14.11.2012 și până la data de 12.12.2012.
în motivarea propunerii, DIICOT arată că inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a deținut în scopul vânzării și a pus în vânzare, la data de 13.11.2012, o cantitate de 151,5 grame de cannabis, plantă indicată în tabelul nr. II anexă la Legea nr. 143/2000.
Ca situație de fapt, s-a reținut că la data de 9.11.2012 un agent de poliție judiciară din cadrul BCCO s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul A., persoană neidentificată, deține și pune în vânzare cannabis cu prețul de 70 lei/gram în cluburile din Constanța și București. S-a mai reținut că persoana primea cannabis-ul printr-o firmă de coletărie și îl depozita într-un loc neidentificat din București.
Prin ordonanța din 12.11.2012 a fost autorizat investigatorul sub acoperire M.I. și colaboratorul sub acoperire P.I. să culeagă date și informații cu privire la săvârșirea infracțiunii cercetate și să procure droguri de la făptuitor sau de la persoanele din anturajul acestuia.
în noaptea de 13/14.11.2012, orele 20:00, investigatorul și colaboratorul s-au întâlnit cu învinuitul I.A. în București, la restaurantul M.D.D., unde au convenit ca învinuitul să vândă o cantitate de aproximativ 200 grame cannabis cu prețul de 45 lei/gram.
învinuitul a predat o pungă din material plastic transparent în care se afla o substanță vegetală de culoare oliv, afirmând că reprezintă o mostră din cantitatea de 200 de grame. Colaboratorul sub acoperire i-a arătat învinuitului suma de bani pe care urma să o primească în schimbul drogurilor, respectiv 8.000 lei, după care acesta a plecat spunând că se duce după droguri și se va întoarce în 30 de minute.
în jurul orei 21:00 învinuitul s-a întors și a solicitat colaboratorului să îl însoțească în zona Unirii pentru a aduce drogurile. în jurul orei 21:45 cei doi s-au întors, învinuitul având asupra sa trei pungi din material plastic transparent în care se aflau fragmente vegetale uscate de culoare verde oliv cu miros și aspect specific de cannabis.
Polițiștii din cadrul BCCO care supravegheau întâlnirea au constatat săvârșirea infracțiunii flagrante, descoperind în autoturismul O. utilizat de învinuit, sub scaunul șoferului, o cantitate de aproximativ 150 de grame cannabis ambalată în trei pungi din plastic transparent.
Potrivit adresei nr. 2414086/14.11.2012 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor, fragmentele vegetale aflate în cele trei pungi reprezintă cannabis.
Cu ocazia constatării infracțiunii flagrante, inculpatul a afirmat că ar fi cumpărat cannabis-ul cu suma de 7.000 lei; ulterior inculpatul nu a mai dat declarații.
DIICOT apreciază că în cauză există probe din care rezultă săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc și că se confirmă cazul prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc.pen., pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, iar lăsarea inculpatului în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.
Se apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică este evident, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, dată de natura substanței deținute, cantitatea relativ mare a acesteia, efectele nocive pentru sănătatea persoanelor ce urmau să consume această substanță. Prin lăsarea în libertate a inculpatului s-ar induce în comunitate o stare de insecuritate generată de temerea justificată că inculpatul poate face trafic de droguri și poate obține venituri considerabile fără ca organele judiciare să ia măsuri ferme de combatere a acestui fenomen infracțional și că în acest mod și-ar putea relua activitatea infracțională.
Examinând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, tribunalul reține următoarele:
în dosar există probe și indicii temeinice, în sensul art. 143 C.proc.pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul I.A. a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevăzută de lege fiind mai mare de 4 ani, fiind astfel întrunită această condiție legală cu privire la posibilitatea luării măsurii arestării preventive.
Astfel, din conținutul mijloacelor probatorii aflate la dosar rezultă că, în urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire și inculpat, acesta din urmă l-a invitat pe colaborator să se deplaseze la București, indicându-i locația restaurantului M.D. din cartierul D., urmând ca acolo să-i vândă cantitatea de aproximativ 200 grame cannabis contra sumei de 45 lei/gram.
în urma deplasării investigatorului și colaboratorului sub acoperire la locația indicată, s-a constatat că aceștia s-au întâlnit cu numitul A. (identificat ulterior ca fiind I.A.), care în prima etapă le-a înmânat o folie cu o cantitate mică de substanță vegetală cu aspect și miros de cannabis, iar în a doua etapă le-a înmânat trei folii conținând cca. 150 grame substanță vegetală, despre care s-a stabilit că reprezintă cannabis. în schimbul acestei cantități de cannabis inculpatul a solicitat remiterea sumei de 8.000 lei, verificând în prealabil dacă investigatorul sub acoperire are în posesie suma de bani solicitată.
Tribunalul reține că aceste activități, astfel cum au fost reținute în esență, se circumscriu actelor materiale ale infracțiunii de trafic de droguri de risc.
în ce privește apărarea inculpatului potrivit căreia nu se dovedește existența probelor și indiciilor temeinice de săvârșire a unei fapte prevăzute de legea penală, întrucât acestea ar fi fost obținute în mod ilegal de către organul de urmărire penală prin încălcarea dispozițiilor art. 68 alin. (2) C.proc.pen., tribunalul o va înlătura ca nefondată, întrucât din interpretarea mijloacelor de probă, în acest cadru procesual, nu rezultă existența, din partea organelor judiciare și a colaboratorului sub acoperire, a actelor de determinare a inculpatului să săvârșească fapta de trafic de droguri.
Potrivit art. 68 alin. (2) C.proc.pen., „Este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii de probe”.
Determinarea unei persoane să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, ca noțiune, este similară celei de instigare.
Acțiunea de determinare presupune ca persoana determinată/instigată, în speță inculpatul I.A., să nu fi avut anterior intenția de a săvârși fapta respectivă, sau să nu fi luat propria hotărâre de a continua această faptă.
Datele dosarului relevă faptul că organele judiciare aveau informații despre o presupusă activitate de distribuire de droguri în cluburile din Constanța și București, de către numitul A., mai înainte ca colaboratorul sub acoperire să ia legătura cu acesta. Informațiile culese de organul de urmărire penală se conturează a fi conforme cu realitatea, din moment ce, în urma contactului telefonic dintre colaboratorul sub acoperire și inculpat, a rezultat că acesta are disponibilă la vânzare o cantitate relativ mare de cannabis, vehiculându-se cantitatea de aproximativ 300 de grame. Prin urmare, se conturează că inculpatul luase hotărârea de a săvârși fapte ce pot fi definite ca trafic de droguri, mai înainte de a lua contact cu colaboratorul sub acoperire, și astfel nu se confirmă că ar fi fost determinat de acesta la săvârșirea faptei. Indiciile temeinice în sensul că inculpatul a luat hotărârea de a vinde droguri de risc în mod independent de activitățile organelor judiciare (direct sau prin intermediul colaboratorului sub acoperire) rezultă și din modul prudent de acțiune al inculpatului - care denotă o practică, experiență în acest sens - precum și din faptul că inculpatul, dacă nu ar fi fost deja implicat în activitatea de trafic de cannabis, nu ar fi avut conexiunile necesare pentru a putea procura de îndată o cantitate relativ mare de cannabis (după presupusa instigare din partea colaboratorului), pe care la rândul său să o ofere la vânzare acestuia.
în ce privește cea de-a doua teză a textului invocat, și anume dacă organele judiciare l-au determinat pe I.A. să continue săvârșirea faptei de vânzare a cantității de cca. 150 grame cannabis, tribunalul reține că nici această situație nu se confirmă, întrucât din probele dosarului rezultă că inculpatul a fost cel care a avut inițiativa tuturor etapelor întâlnirii la D.: solicitarea ca colaboratorul să se deplaseze la București, locul întâlnirii, oferirea mostrei, deplasarea în zona Unirii pentru a intra în posesia cannabisului, toate acestea nefiind provocate și impuse direct sau indirect de organele judiciare, ci fiind stabilite independent de către inculpat.
în ce privește existența unuia sau mai multora dintre cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.pen., imperativ necesare pentru a se putea lua măsura arestării preventive, tribunalul reține următoarele:
în dosar se conturează existența cazului prevăzut de art. 148 lit. c) C.proc.pen., constând în aceea că există date din care rezultă că inculpatul se va implica în noi fapte penale de același gen; aceste date rezultă din următoarele împrejurări de fapt:
- informațiile confirmate prin flagrantul finalizat, potrivit cărora inculpatul I.A. desfășura deja, anterior zilei de 13.11.2012, activități de distribuire de droguri;
- modalitatea „profesionistă” de luare a contactului cu investigatorul și colaboratorul sub acoperire, măsurile de prevedere luate (oferirea unei mostre pentru a nu exista neînțelegeri cu privire la calitatea drogurilor, solicitarea de a vedea suma de bani anterior, faptul că nu a deținut de la început asupra lui cannabisul, ci s-a deplasat ulterior pentru a-l lua din zona Unirii, faptul că a disimulat drogurile sub scaunul mașinii);
- împrejurarea că inculpatul a intrat în posesia drogurilor în zona Unirii, în timp ce domiciliază în sectorul 5 (altă zonă), rezultând că a luat contact cu altă/alte persoane de la care a preluat cantitatea de cannabis, prin urmare desfășoară astfel de activități în colaborare cu alte persoane;
- împrejurarea că inculpatul nu a fost dispus să indice niciun aspect care să conducă organele judiciare la descoperirea și stoparea activității de procurare/distribuire de cannabis în legătură cu faptele sale.
Tribunalul reține că toate aceste aspecte coroborate conduc la concluzia că inculpatul are o implicare importantă, sub aspect intențional/decizional, în traficul de droguri, că nu a luat hotărârea de a renunța la acest mod de a-și procura venituri, că are în continuare conexiunile care să-i permită implicarea pe viitor în fapte de același gen, conexiuni pe care s-a ferit să le divulge, chiar dacă aceasta i-ar fi adus un beneficiu procesual/penal important. în același timp, actele dosarului conturează greutatea deosebită cu care organele judiciare intră în posesia unor informații privind traficul de droguri și greutatea cu care documentează astfel de fapte, aspecte conștientizate și de inculpat, care astfel se poate considera la adăpost de legea penală dacă ia suficiente măsuri de prevedere. Se mai constată și sumele mari de bani vehiculate în traficul de droguri (în cazul de față 8.000 lei - care înseamnă cca. 6 salarii medii lunare pe economie), sume obținute prin eforturi facile, în doar câteva ore, de natură a „stimula” inculpatul în continuarea unor noi fapte de același gen.
în ce privește împrejurarea că DIICOT nu a invocat, în mod formal, printre cazurile prevăzute la art. 148, pe cel de la lit. c), tribunalul reține că temeinicia/netemeinicia propunerii de arestare preventivă se analizează în raport cu actele dosarului, instanța nefiind limitată sub acest aspect de aprecierile scrise sau verbale ale parchetului; prin urmare, în măsura în care un caz de arestare preventivă se conturează în dosar, instanța este obligată să-l analizeze din oficiu.
Tribunalul reține că în cauză se confirmă și existența cazului prevăzut de art. 148 lit. f) C.proc.pen., în prezența căruia se poate dispune luarea măsurii arestării preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul în care inculpatul ar fi lăsat în libertate, rezultă din cantitatea, natura substanțelor traficate și efectul dăunător asupra sănătății persoanelor care consumă astfel de substanțe periculoase, întrucât publicul ar avea percepția că organele judiciare abilitate să ia măsuri ferme de preîntâmpinare și combatere a acestui fenomen infracțional nu au capacitatea de a acționa ferm și astfel oricine poate trafica droguri și poate vinde astfel de substanțe deosebit de periculoase; de asemenea, pericolul concret pentru ordinea publică constă în starea de insecuritate a cetățenilor luând la cunoștință că o persoană cercetată pentru infracțiuni grave, despre care există probe și indicii că pune în circulație în mod repetat droguri de risc, fiind lăsată în libertate, ar putea relua activitatea infracțională.
O a doua componentă a pericolului concret pentru ordinea publică, percepută de societate, constă în aceea că prin activitățile ilicite referitoare la droguri, sunt acumulate sume mari de bani, care sunt folosite pentru finanțarea altor fapte ilicite - uneori dintre cele extrem de periculoase - pentru întărirea și perfecționarea modalităților infracționale (procurarea de autoturisme, echipamente care să faciliteze diverse infracțiuni), astfel fenomenul infracțional în general fiind din ce în ce mai greu de descoperit, de dovedit și de sancționat, iar securitatea cetățeanului fiind din ce în ce mai mult prejudiciată.
Din punct de vedere al scopului măsurii preventive și al oportunității acesteia, în sensul art. 136 alin. (1) C.proc.pen., tribunalul reține că urmărirea penală se află la început, informațiile din dosar conduc la necesitatea identificării unor alte persoane în legătură cu fapta inculpatului, precum și a originii și modalității de procurare a cannabisului (prin firme de coletărie), persoanele respective conturându-se ca fiind cunoscute de inculpat, acesta având posibilitatea de a lua contact direct sau indirect cu ele având în vedere poziția sa procesuală.
Se apreciază că o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi este ineficientă în actualul stadiu procesual, când sunt indicii despre existența unor participanți la acte infracționale ce nu au fost încă identificați, astfel încât nu s-ar putea stabili obligații concrete și eficiente în sarcina inculpatului.
în raport cu art. 5 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul I.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru motivele expuse pe larg în practicaua prezentei decizii, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive față de inculpat.
Examinând încheierea recurată în raport de criticile aduse și sub toate aspectele prevăzute de art. 3856alin. (3) C.proc.pen., Curtea constată că recursul declarat de inculpatul I.A. este fondat, însă nu pentru criticile formulate, ci pentru considerentele care urmează a fi analizate:
Astfel, potrivit prevederilor art. 1491alin. (1) și (10) C.proc.pen., judecătorul poate dispune arestarea preventivă a inculpatului dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 C.proc.pen. și există vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 148 C.proc.pen., când consideră că, în interesul urmăririi penale, este necesară această măsură preventivă.
în cauză, Curtea reține, contrar celor susținute de inculpat, că din probele administrate până în această fază a urmăririi penale rezultă presupunerea rezonabilă în sensul art. 681raportat la art. 143 alin. (1) C.proc.pen., respectiv că, la data de 9.11.2012 un agent de poliție judiciară din cadrul BCCO s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul A., persoană neidentificată, deține și pune în vânzare cannabis cu prețul de 70 lei gramul în cluburile din Constanța și București. S-a mai reținut că persoana primea cannabis-ul printr-o firmă de coletărie și îl depozita într-un loc neidentificat din București.
Curtea are în vedere următoarele mijloace de probă: procesele-verbale încheiate de investigatorul sub acoperire M.I. la data de 12.11.2012 și 13.11.2012; procesul-verbal de constatare a săvârșirii infracțiunii flagrante încheiat la data de 13.11.2012 de către polițiștii delegați în cauză; adresa cu nr. 2414086/14.11.2012 a Laboratorului de Analiză și Profil al Drogurilor Constanța.
Fapta presupus a fi săvârșită de inculpat este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Studiind actele și lucrările dosarului instanța constată că, în speță, este prezent cazul de arestare prevăzut de art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen., astfel cum corect a apreciat și instanța fondului, fiind îndeplinite cumulativ cerințele impuse de acest text de lege, întrucât în sarcina inculpatului s-a reținut că ar fi comis infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există date că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în raport de natura și gravitatea faptei, împrejurările și modalitatea concretă în care ar fi acționat.
Nu poate fi trecută cu vederea starea de insecuritate ce ar putea fi generată, în comunitate, de lăsarea în libertate a celor acuzați de săvârșirea unor astfel de fapte, precum și neîncrederea în autoritățile judiciare dacă s-ar afla că persoane bănuite de comiterea acestora ar fi cercetate în libertate.
Concluzionând, Curtea constată că măsura arestării preventive dispusă de tribunal este pe deplin justificată, fiind conformă cu prevederile art. 143 C.proc.pen. raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) C.proc.pen. și cu scopul instituit de art. 136 C.proc.pen. în sensul că privarea de libertate se impune pentru buna desfășurare a procesului penal.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva art. 5 parag. 1 din Convenție, astfel cum a fost reflectată în jurisprudența CEDO, Curtea consideră că protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească eforturile organelor judiciare de administrare a probelor în scopul aflării adevărului, câtă vreme există motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit fapta penală pentru care este cercetat.
De subliniat că recurentul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare.
Critica recursului inculpatului este întemeiată doar cu privire la greșita reținere de către instanța fondului a cazului de arestare prevăzut de art. 148 lit. c) C.proc.pen., având în vedere că împrejurările de fapt enumerate nu reprezintă date că inculpatul pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen., va admite recursul formulat de inculpatul I.A. împotriva încheierii nr. 180/14.11.2012 pronunțată de Tribunalul Constanța.
în baza art. 38517 alin. (2) C.proc.pen., va casa în parte încheierea penală recurată și, rejudecând, va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 148 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. din încheierea recurată și din mandatul de arestare preventivă nr. 204/14.11.2012 emis de Tribunalul Constanța.
Va menține celelalte dispoziții ale încheierii penale recurate.
(Judecător Maria Uzună)
