Lipsa antecedentelor penale. Caracter facultativ, nu obligatoriu, al reţinerii de circumstanţe atenuante
| Comentarii |
|
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei sale conduite anterioare săvârşirii infracţiunii şi nu poate fi considerată o circumstanţă atenuantă în sensul art. 74 lit. a) C.pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens. Aşadar, nu poate fi reţinută în mod automat această circumstanţă atâta timp cât nu se coroborează cu alte elemente de fapt, în condiţiile în care inculpatul a comis o infracţiune de ucidere din culpă prin nerespectarea regulilor privind circulaţia autovehiculelor pe drumurile publice.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 898 din 2 octombrie 2012
Prin sentința penală nr. 166 din 19.06.2012 pronunțată de Judecătoria Mangalia în dosarul penal nr. 296/254/2012 s-a dispus:
în baza art. 178 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen., art. 74 lit. a) și c) C.pen. și art. 76 lit. d) C.pen., a fost condamnat inculpatul A.G., fără antecedente penale, la pedeapsa închisorii de 10 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
în baza art. 71 C.pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen., cu excepția dreptului de a alege.
în baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, calculat conform art. 82 C.pen.
în baza art. 71 alin. (5) C.pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii aplicate pe durata termenului de încercare.
în baza art. 359 C.proc.pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., cu privire la revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
în baza art. 14 și 346 C.proc.pen., raportat la art. 998-999 C.civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă.
A fost obligat inculpatul, alături de asigurătorul de răspundere civilă auto SC A.R. A.V.I.G. SA, la plata către părțile civile V.L., P.P., P.C. și P.P. a sumei de 35.159 lei, reprezentând daune materiale și a sumei de 40.000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Mangalia sub nr. 1736/P/2009 la data de 25.01.2012 și înregistrat pe rolul Judecătoriei Mangalia sub nr. 296/254/2012 la data de 1.02.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen.
în fapt, s-a arătat că la data de 14.08.2009, orele 20:15, lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului Rutier Constanța - Formațiunea Mangalia au fost sesizați cu privire la faptul că pe DN 39, km 39+996 m, s-a produs un accident de circulație soldat cu victime.
La fața locului a fost găsit autoturismul marca D., proprietatea inculpatului A.G., ce fusese condus de către acesta și mopedul marca F., ce fusese condus de către proprietarul acestuia, P.T. Autoturismul se afla pe suprafața carosabilă, pe banda 1 a sensului de mers către Mangalia, prezentând avarii în partea din dreapta față, iar mopedul în afara suprafeței carosabile, pe partea dreaptă a sensului de mers către Mangalia, la o distanță de 7,80 m în urma autoturismului. Mopedul prezenta avarii în partea din spate, arsese până la sosirea echipajului de poliție, iar conducătorul acestuia, ce fusese vătămat grav în urma impactului, a fost transportat la Spitalul Clinic Județean Constanța.
Din cercetările efectuate, se arată în rechizitoriu, s-a stabilit că inculpatul A.G. conducea autoturismul marca D. pe banda 1 a DN 39 din direcția Constanța către Mangalia. La ieșirea din localitatea 23 August, înainte de o curbă cu aproximativ 100 de metri, conducătorul auto nu a observat mopedul marca F. ce se deplasa în aceeași direcție de mers, tot pe banda 1, astfel că l-a acroșat, impact în urma căruia a rezultat vătămarea corporală gravă a numitului P.T.
Inculpatul a fost testat cu etilo-testul marca Drager, rezultatul fiind negativ.
Lipsa consumului de alcool s-a constatat și la victimă, căreia i-a fost prelevată o probă biologică de sânge.
P.T. a fost internat la Spitalul Clinic Județean Constanța, fiind diagnosticat cu „politraumatism prin accident rutier...”. A fost operat, iar la data de 20.08.2009 a survenit decesul acestuia.
în raportul medico-legal de necropsie nr. 577/A3/2009 din 16.04.2010, s-a concluzionat că moartea numitului P.T. a fost violentă, s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral acut deschis, în cadrul unui politraumatism cranio-toraco-abdominal și de membre (accident rutier). Leziunile traumatice constatate la cadavru au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, pot data din 14.08.2009, cele situate la nivelul extremității cefalice având legătură directă cu cauza tanato-generatoare. înainte de deces a beneficiat de îngrijiri medico-chirurgicale (internare). Moartea poate data din 20.08.2009.
în cauză a fost dispusă o expertiză tehnică auto, ce a analizat dinamica producerii accidentului, vitezele de deplasare și a analizat posibilitățile de evitare a accidentului.
Astfel, după impact, mopedul a căzut în afara părții carosabile, pe spațiul verde, iar autoturismul s-a oprit la 10,6 metri, cu partea din spate după moped.
Ca urmare a impactului cu rezervorul de benzină al mopedului, acesta din urmă a luat foc.
Din calculele efectuate în cuprinsul expertizei a rezultat că, în momentul producerii impactului, autoturismul a avut o viteză de 48 km/h, viteză avută în momentul premergător producerii accidentului.
Din dinamică rezultă că impactul dintre autoturism și moped s-a produs față-spate, în timp ce mopedul se afla în mișcare, pe aceeași bandă cu autoturismul.
Având în vedere deformările produse autoturismului din partea dreaptă față (bară de protecție, aripă - dreapta și capotă motor) se poate considera că mopedul se deplasa cu viteză redusă.
în condițiile menționate, conducătorul mopedului nu avea nicio posibilitate de evitare a accidentului, singura posibilitate aparținând conducătorului auto, dacă păstra o distanță corespunzătoare față de moped.
Din analiza dinamicii, respectiv a cauzei producerii acestuia, rezultă că inculpatul a încălcat prevederile art. 51 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, care obligă conducătorii auto care circulă unul în spatele altuia să păstreze distanță suficientă față de cel din față, pentru evitarea coliziunii.
Fiind audiat, inculpatul A.G. a declarat că este posesor al permisului de conducere pentru categoria B de autovehicule din anul 1989. Este proprietarul autoturismului marca D.
în ziua respectivă, în jurul orelor 20:00 - 20:30, se deplasa pe DN 39, iar la ieșire din localitatea 23 August se afla pe banda 1 a sensului către Mangalia, circulând cu aproximativ 60-70 km/h, întrucât traficul era aglomerat. Conform declarațiilor sale, afară nu era complet întuneric, mai mult amurg, dar mașinile aveau luminile aprinse.
După ce a trecut de piața de legume - fructe, la aproximativ 100-150 de metri, a văzut „ceva ca o umbră” din partea dreaptă a sensului său de deplasare și, concomitent, a simțit o bufnitură în partea dreaptă a mașinii.
Inculpatul a declarat că a acționat sistemul de frână, toate acestea întâmplându-se foarte repede. A oprit mașina, a coborât și a văzut mopedul căzut pe spațiul verde și la mică distanță partea vătămată. întrucât mopedul a luat foc, inculpatul s-a preocupat să tragă victima de lângă sursa de pericol, după care și-a mutat și autoturismul aproximativ 5-6 metri, fiind și acesta prea aproape de foc.
în momentul în care i s-a prezentat raportul de expertiză tehnică auto, inculpatul a formulat obiecțiuni, solicitând efectuarea unui supliment de expertiză tehnică auto, în care expertul să facă noi precizări. Printre obiectivele propuse de inculpat se numără și cel prin care solicita expertului să precizeze dacă în raport de înălțimea măsurată de la nivelul carosabilului pentru cele două vehicule se puteau produce avariile la acea înălțime cu mopedul aflat pe roți, sau în ce alte situații s-ar fi putut produce aceste avarii și care situație este cea mai probabilă.
Prin raportul suplimentar la expertiză, expertul a răspuns la toate obiectivele, iar la cel menționat mai sus a concluzionat că impactul s-a produs când mopedul se afla pe roți, bara de protecție fiind înfundată de janta roții din față, iar capota motorului și aripa dreaptă de rezervorul mopedului, deoarece și aceste părți sunt deformate.
Totodată, expertul a menținut concluziile din raport, în sensul că mopedul se afla în mișcare, cu viteză redusă, fără a putea admite ca viabilă ipoteza în care conducătorul mopedului ar fi pătruns pe carosabil de pe spațiul verde, imposibilitate susținută de lipsa probatoriului în acest sens.
Prin rezoluția din 30.09.2010 a fost începută urmărirea penală față de inculpatul A.G., pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. (2) C.pen., activitate confirmată de procuror.
Situația de fapt prezentată în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de constatare cu planșa foto și schița locului producerii accidentului, procesul-verbal de efectuare a verificării tehnice a autoturismelor implicate în accident, raportul de constatare medico-legală privind victima autoturismelor implicate în accident, constituire de parte civilă a părților vătămate V.L., P.P., P.C. și P.P., rapoartele de expertiză tehnică judiciară auto și cele criminalistice întocmite în cauză, buletinele de examinare clinică, cererile de analiză, procesele-verbale de prelevare a probelor de sânge și B.A.T.A nr. 1916 din 19.08.2009 - A.G. și nr. 1863 din 17.08.2009 - P.T., emise de Serviciul de Medicină Legală Constanța, fișa de cazier judiciar a inculpatului, declarațiile inculpatului, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală și alte acte.
Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate și i-au fost stabilite în sarcină cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.
în ședința publică din data de 5.06.2012, inculpatul a declarat că recunoaște în totalitate faptele pentru care a fost trimis în judecată și dorește ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 3201C.proc.pen.
în baza dispozițiilor art. 3201alin. (3) C.proc.pen., instanța a procedat la ascultarea inculpatului A.G., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Părțile civile au solicitat, în dovedirea laturii civile, administrarea probei testimoniale cu doi martori, respectiv V.V. și C.E.G., și a probei cu înscrisuri.
La solicitarea inculpatului, instanța de judecată a emis o adresă către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța pentru efectuarea referatului de evaluare al inculpatului, acesta fiind depus la dosarul cauzei.
Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanța reține că situația de fapt prezentată în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Mangalia corespunde realității.
Astfel, inculpatul A.G. a declarat în fața instanței că recunoaște în totalitate faptele ce i-au fost reținute în sarcină, în actul de sesizare, înțelegând să se prevaleze de dispozițiile art. 3201alin. (1) și (2) C.proc.pen.
Având în vedere situația de fapt anterior reținută pe baza probelor administrate în cauză, instanța apreciază că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
în concret, O.U.G. nr. 195/2002, în capitolul cuprinzând reguli pentru circulația vehiculelor, respectiv art. 51, obligă conducătorii auto care circulă unul în spatele altuia să păstreze distanță față de cel din față, pentru evitarea coliziunii, iar din ansamblul probator administrat în cauză a rezultat că accidentul rutier în care a fost implicat autoturismul condus de inculpat s-a datorat faptului că mașina sa a acroșat mopedul condus de P.T.
Urmarea imediată este reprezentată de decesul numitului P.T., conducătorul mopedului.
Legătura de cauzalitate dintre activitatea inculpatului și urmarea imediată rezultă din raportul medico-legal de necropsie din 16.04.2010, dar și din declarațiile martorilor audiați în cauză.
în privința laturii subiective, culpa inculpatului în săvârșirea faptei rezultă din împrejurarea că acesta, urcând la volanul autoturismului și circulând pe marginea drumului, la lăsarea serii, nu a prevăzut că ar putea produce un eveniment rutier având ca rezultat vătămarea sănătății unei alte persoane și a celorlalți participanți la trafic, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul a fost răsturnată prin probe certe, astfel cum impun dispozițiile art. 345 alin. (2) și art. 66 C.proc.pen. și că sunt întrunite condițiile legale pentru condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză.
în termen legal, împotriva sentinței primei instanțe au declarat recurs părțile vătămate V.L., P.P., P.C. și P.P.
Recursul declarat de părțile vătămate vizează greșita soluționare a acțiunii penale, dar și a acțiunii civile.
în ceea ce privește acțiunea penală, apărătorul părților civile critică soluția primei instanțe sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul acesteia, cât și modalitatea de executare.
S-au invocat împrejurări legate de faptul că, după comiterea faptei, inculpatul nu a luat legătura cu moștenitorii victimei și nici nu a încercat să recupereze prejudiciul material sau moral cauzat acestora.
Ca modalitate de executare s-a solicitat aplicarea art. 861C.proc.pen. și în perioada termenului de încercare să i se interzică inculpatului dreptul de a mai conduce un autoturism pe drumurile publice.
în ceea ce privește acțiunea civilă, apărătorul părților civile a susținut că este insuficient cuantumul daunelor morale în raport de trauma suferită de aceștia ca urmare a decesului victimei.
Examinând legalitatea și temeinicia recursului formulat în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, Curtea constată că recursul formulat în cauză este întemeiat, în parte.
Astfel, cu ocazia individualizării pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul concret al faptei săvârșite, cât și conduita bună pe care a avut-o inculpatul, fiind la primul conflict cu legea penală, aspecte care au determinat reținerea în sarcina acestuia de largi circumstanțe atenuante, cu consecința aplicării unei pedepse cu mult sub limita minimă a textului incriminator.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea si aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale nu constituie un criteriu unic de apreciere a bunei sale conduite anterioare săvârșirii infracțiunii și nu poate fi considerată o circumstanță atenuantă în sensul art. 74 lit. a) C.pen., ci reprezintă doar un element care trebuie coroborat cu alte probe administrate în acest sens.
Așadar, nu poate fi reținută în mod automat această circumstanță atâta timp cât nu se coroborează cu alte elemente de fapt, în condițiile în care inculpatul a comis o infracțiune de ucidere din culpă prin nerespectarea regulilor privind circulația autovehiculelor pe drumurile publice.
în ce privește dispozițiile art. 74 lit. c) C.pen., conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii, Curtea constată că inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în condițiile art. 3201și art. 3201alin. (7) C.proc.pen., potrivit cu care limitele de pedeapsă sunt reduse cu 1/3.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că instanța de fond a făcut o individualizare a pedepsei necorespunzătoare, astfel că se vor înlătura circumstanțele atenuante și va dispune majorarea pedepsei la 1 an și 6 luni închisoare cu menținerea evident a dispozițiilor art. 81 C. pen.
Nu se justifică, față de conduita inculpatului, schimbarea modalității de executare în art. 861C.proc.pen., respectiv suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
în ceea ce privește cea de-a doua critică privind greșita soluționare a acțiunii civile referitor la daunele morale, Curtea apreciază că această critică este nefondată.
Instanța de fond a apreciat că suma acordată cu titlu de daune morale este necesară pentru a repara prejudiciul moral suferit de părțile civile, în raport de efectul compensatoriu al acestor daune morale, cât și de imposibilitatea evaluării în bani a vieții unei persoane, părțile vătămate nefăcând dovada că, condițiile socio-economice ale acestora s-ar situa peste condițiile socio-economice la nivel general mediu și ținând seama de durerea sufletească încercată de pierderea tatălui.
De altfel, în recurs, părțile vătămate au susținut că daunele morale sunt insuficiente pentru a acoperi trauma intervenită ca urmare a decesului tatălui, neaducând dovezi noi care să justifice pretențiile formulate.
Cu alte cuvinte, părțile vătămate sunt îndreptățite la despăgubiri, întrucât există o suferință sufletească reală ca temei al daunelor morale, acestea având menirea de a constitui o reprobațiune morală a faptului prejudiciabil, cât și o încercare de compensare a suferințelor produse.
în raport de aceste împrejurări, Curtea constată că daunele morale acordate de prima instanță sunt îndestulătoare.
Pe cale de consecință, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a admis recursurile formulate de recurenții - părți civile V.L., P.P., P.C. și P.P.
în baza art. 38517alin. (2) C.proc.pen., va casa în parte sentința penală recurată și, rejudecând, va majora pedeapsa aplicată inculpatului A.G. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 3201alin. (7) C.proc.pen., de la 10 luni închisoare la 1 an și 6 luni închisoare, prin înlăturarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) C.pen. și art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen.
în baza art. 81 C. pen., va suspenda condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului A.G. pe o durată de 3 ani și 6 luni, reprezentând termen de încercare, stabilit în condițiile art. 82 C.pen.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
(Judecător Zoița Frangu)
