Trafic de influenţă. Confiscare
| Comentarii |
|
Spre deosebire de infracţiunea de dare de mită,în cazul traficului de influenţă, banii, valorile sau bunurile oferite ori date de către cumpărătorul de influenţă, se confiscă.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 32 din 2 martie 2010
Prin sentința penală nr. 139/09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul a fost condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) C.pen., inculpatul fiind obligat să plătească părții civile M.L.M. suma de 300 euro.
Pentru a pronunța această sentință, se reține că inculpatul s-a oferit să ajute pe partea vătămată să obțină permis de conducere auto, pretinzând, în schimb, suma de 300 euro.
împotriva sentinței, a formulat apel inculpatul care a solicitat achitarea pe considerentul că suma de 300 euro a fost solicitată drept împrumut.
Prin decizia penală nr. 32/A/02.03.2010, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis apelul declarat de inculpatul A.C.F. s-a desființat în parte sentința și, rejudecând, s-a înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 300 euro către M.L.M.
Conform art. 257 alin. (2), raportat la art. 256 alin. (2) C.pen., s-a confiscat suma de 300 euro prin obligarea inculpatului la plata cesteia către stat, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii.
Hotărârea Curții se întemeiază pe următoarea argumentație:
Sentința este nelegală, în partea referitoare la dispoziția instanței de a se restitui numitului M.L.M. suma de 300 euro.
Astfel, deși instanța face trimitere la dispozițiile art. 257 alin. (2) din C.penal, care o obligau să dispună confiscarea sumei de 300 euro, prin raportare la dispozițiile art. 256 alin. (2) C.pen., în realitate, în mod nelegal, dispune restituirea sumei numitului M.L.M, pe considerentul că acesta a denunțat fapta organelor de urmărire penală, înainte de declanșarea cercetărilor.
în art. 257 alin. (2) C.pen., se menționează că „dispozițiile art. 256 alin. (2) C.pen., se aplică în mod corespunzător”. Or, potrivit art. 256 alin. (2) C.pen., text la care face trimitere precizatele dispoziții legale „Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani”.
Dispoziția privind restituirea sumelor de bani, în cazul în care se denunță fapta autorităților, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat, nu este cuprinsă în art. 257 alin. (2) C.pen., care a constituit, pentru prima instanță, temei al restituirii către așa-zisul denunțător a sumei respective, ci în art. 255 alin. (3) și (4) C.pen., texte care fac referire la infracțiunea de dare de mită, ceea ce nu este cazul în speță.
Intr-adevăr, potrivit art. 255 alin. (3) C.pen., care incriminează infracțiunea de dare de mită „mituitorul nu se pedepsește dacă denunță autorității fapta, mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracțiune”. Și tot astfel, potrivit alin. (4) al aceluiași articol, „Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat”.
S-a constatat, așadar, că motivul invocat de prima instanță, respectiv cel al sesizării organului de urmărire înainte de începerea cercetărilor, nu se regăsește în cazul infracțiunii de trafic de influență, ci în cazul infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 255 C.pen.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca și la traficul de influență, sumele primite să fie restituite denunțătorului, ar fi făcut trimitere în art. 257 la dispozițiile prevăzute de art. 255 alin. (5) C.pen., dar, neprocedând astfel și trimițând doar la dispozițiile art. 256 alin. (2) C.pen., (potrivit cărora sumele primite se confiscă), rezultă că în toate situațiile sumele trebuiesc confiscate.
Dispoziția legiuitorului în acest sens, privind confiscarea sumelor este justificată, deoarece în cazul infracțiunii de trafic de influență persoana care dă banii sau alte foloase este de rea-credință, știind că se urmărește determinarea unei alte persoane să facă un act ilegal, respectiv să intervină la un funcționar, asupra căruia pretinde că are influență, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, așa cum s-a întâmplat în speță; în acest sens, M.L.M, așa-zisul denunțător, dorind să-și rezolve o problemă personală (obținerea permisului de conducere) pe alte căi decât cele legale, a apelat la serviciile inculpatului care pretindea că are influență asupra funcționarilor de la Serviciul de Permise Auto din cadrul Inspectoratului Județean Vâlcea.
Dispozițiile legale sus-citate [art. 257 alin. (2) raportat la art. 256 alin. (2) C.pen.] sunt clare în privința confiscării sumelor ce au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență, astfel că interpretările și soluțiile jurisprudențiale (chiar și cele ale Instanței Supreme), contravin spiritului acestora și scopului măsurilor de siguranță menționate în art. 111 C.pen. - „înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală”.
Aceasta, deoarece, așa cum s-a precizat, așa-zisul denunțător M.L.M, constatând că nu-și putuse rezolva problemele pe căi ilegale, prin intermediul inculpatului, a apelat, apoi, la organul de poliție prin sesizarea făcută.
Dar, acest fapt nu îl transformă pe M.L.M. într-o persoană de bună-credință, pentru ca astfel să aibă dreptul, așa cum îl avea persoana constrânsă la darea de mită, să i se restituie banii sau valorile date pentru a răsplăti efectuarea unui serviciu ilegal.
(Judecător dr. Doru Mercan)
