Trafic de persoane. Jurisprudență Infracţiuni
| Comentarii |
|
Tribunalul ARAD Sentinţă penală nr. 453 din data de 17.12.2015
Prin sentința penală nr. 453 din 17 decembrie 2015 Tribunalul Arad, în baza art. 210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal condamnă pe inculpatul X, la 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane - victimă A.
În baza art. 67 alin.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, j - respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României și lit.n - anume dreptul de a comunica și de a se apropia de victima A, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 210 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal condamnă pe același inculpat - X, la 3(trei) ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane - victimă B.
În baza art. 67 alin.2 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, j - respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României și lit.n - anume dreptul de a comunica și de a se apropia de victima B, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b Cod penal, art. 45 alin.3 lit.a Cod penal aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se adaugă un spor de 1 an închisoare urmând ca inculpatul X să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, j - respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României și lit.n - anume dreptul de a comunica și de a se apropia de victima A și B, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 Cod penal interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit.a, b, d, j și n Cod penal.
În baza art. 72 alin.1 Cod penal scade din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 25 august 2015.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală revocă măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul X prin ordonanța procurorului din 26 august 2015 dată în dosarul nr. 11D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Arad.
În baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 20 alin.2 și 4 Cod procedură penală respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă A și B.
În baza art. 274 alin.1 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească statului suma de 4700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Arad nr. 11D/P/2014 înregistrat la această instanță a fost trimis în judecată inculpatul X pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de persoane prevăzută de art. 210 alin.1 lit.a Cod penal.
S-a reținut în sarcina acestuia prin actul de acuzare că prin violență și amenințări le-a determinat pe numitele B și A să practice prostituția iar banii astfel obținuți și-i însușea.
Procedura de Cameră Preliminară.
Prin încheierea Camerei de Consiliu din 1 octombrie 2015 dată de judecătorul de Cameră Preliminară din cadrul Tribunalului Arad, în baza art. 346 alin.2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 11D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Arad, privind pe inculpatul X trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni prevăzute de art. 210 alin.1 lit.a Cod procedură penală, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei.
Poziția procesuală a inculpatului.
În faza de urmărire penală inculpatul nu a recunoscut comiterea faptelor.
În fața instanței în prezența avocatului ales inculpatul nu a dorit să dea declarație prevalându-se de dispozițiile legale privind dreptul la tăcere.
Din ansamblul materialului probatoriu administrat atât în faza de urmărire penală și anume - proces-verbal sesizare din oficiu, declarație persoană vătămată B, declarație persoană vătămată A, declarații martorilor N, I, T, R, F, adresă Western Union privind tranzacțiile inculpatului, cerere comisie rogatorie către autoritățile judiciare din Austria, proces- verbal percheziție domiciliară, traduceri din dosarul penal nr.16St 1/14p al Parchetului de pe lângă Tribunalul de Land Salzburg, declarații B, declarații R, declarații R, declarații X, declarații F, raport EGS, raport eveniment, declarații S, declarații Z, protocol audiere martor contradictorii, declarații E, declarații F, T, dosar penal 16St 1/14 original, declarațiile inculpatului, cât și în mod nemijlocit în condiții de oralitate și contradictorialitate în fața instanței respectiv declarația martorei N, instanța reține următoarea :
Stare de fapt.
1.La începutul lunii februarie 2012 partea vătămată A, care îl cunoștea pe inculpat de mai mult timp, l-a întâlnit pe raza municipiului Arad și la solicitarea acestuia l-a însoțit în apartamentul său situat în cartierul A din Arad.După un timp partea vătămată a dorit să plece acasă, dar inculpatul X a închis ușa apartamentului și i-a spus că nu va mai pleca din acel apartament și că este obligată să rămână cu el.Partea vătămată speriată de comportamentul acestuia, i-a spus că nu poate rămâne acolo, că trebuie să meargă la copilul său, spunându-i că dacă nu-i dă drumul, se aruncă pe geamul apartamentului situat la etajul 2 al blocului.
Inculpatul X a rămas indiferent și i-a spus să se arunce pe geam dacă vrea pentru că oricum el nu-i dă drumul să plece de la el.Inculpatul a agresat fizic pe partea vătămată, a tras-o de haine și a bruscat-o interzicându-i să părăsească apartamentul. I-a spus să nu urle pentru că o va bate. De frică, fiind singură, partea vătămată a acceptat să rămână și a dormit acolo, în speranța că a doua zi acesta o va elibera.În acea noapte inculpatul X a forțat partea vătămată să întrețină relații sexuale de tip anal și oral cu el, sens în care a agresat-o fizic.
A doua zi, în apartament partea vătămată a văzut că mai erau 2 persoane, respectiv fratele inculpatului numitul N și martora M. De la aceștia a aflat că martora M practica prostituția pentru N în zona Gării CFR Arad.Atunci inculpatul a spus părții vătămate că trebuie să facă rost de bani, din practicarea prostituției în zona Gării CFR Arad, pentru a avea bani cu ce să-și plătească cartea de identitate ca să o ducă în Germania, întrucât în acel moment, avea un act de identitate provizoriu cu care nu puteam ieși din țară.
Partea vătămată i-a spus inculpatului că nu este de acord să practice prostituția și să o ducă în Franța, motivând că are un copil de crescut. Inculpatul X i-a spus că trebuie să facă ce zice el că altfel o bate, discuție la care au participat și N și martora M.Fratele inculpatului a intervenit în discuție și a afirmat că trebuie să facă ce spune inculpatul și să nu mai comenteze că altfel o va bate el. Tot atunci inculpatul X i-au spus că în acea seară va trebui să meargă în zona Gării, împreună cu martora M, unde să practice prostituția iar N le va supraveghea. Inculpatul X i-a spus părții vătămate A că trebuie să facă câți bani spune el, pentru că el vrea bani mulți și că trebuie să facă 3-400 pe seară. Inculpatul a lovit-o pe partea vătămată în zona ficatului cu pumnii pentru a o determina să practice prostituția alături de martora M și să-i producă bani.În această situație, datorită amenințărilor și bătăii pe care a luat-o de la inculpat, partea vătămată a fost nevoită să iasă la produs în acea seară împreună cu martora M. Inculpatul a instruit-o înainte de a pleca la gară în sensul că nu are voie să stea cu un client mai mult de 10 minute și că trebuie să practice un tarif de 100 de client.Înainte de a o trimite la produs inculpatul X obligat partea vătămată să întrețină relații de tip oral și anal cu mine, aplicându-i lovituri.În continuare partea vătămată A a fost trimisă să se prostitueze la gara CFR împreună cu martora M sub supravegherea lui N, care i-a spus să nu îndrăznească să fugă că oricum o vor prinde și o vor duce în apartament unde o vor bate și-i vor rupe picioarele. De asemenea, i-a mai spus să întrețină relații de orice tip dorește clientul, anal, normal sau oral și i-a interzis să părăsească zona adiacentă gării, respectiv să se ducă cu clienții doar în spatele gării, precizând că el va fi tot timpul în zonă de unde o va supraveghea și va vedea tot ce face și câți clienți are. Acesta i-a mai spus să nu îndrăznească să ascundă banii primiți de la clienți pentru că el va vedea câți clienți are.
În acea seară partea vătămată a fost acostată de un client, care i-a cerut să se deplaseze cu el la locuința acestuia situată pe strada T unde să întrețină relații sexuale cu mine și după ce au stabilit suma de bani pentru care va întreține relații sexuale, s-a deplasat la locuința acestuia. Acasă la acel băiat a avut loc un incident, partea vătămată a fost agresată și când a ajuns la gară a constatat că martora M și N nu mai erau acolo și a luat un taxi și s-a deplasat la apartamentul inculpatului din cartierul A, gest pe care l-a făcut deoarece i-a fost frică că dacă fuge o vor prinde inculpatul și N și o vor bate și îi vor rupe picioarele. După ce a ajuns la apartament inculpatul a rupt o ramă de la o mobilă și a început să aplice lovituri părții vătămate peste tot corpul, în prezența lui N și a martorei M. Întrucât partea vătămată urla, inculpatul X i-a spus că vor pleca împreună să spele mașina și a dus-o pe un câmp unde i-a aplicat lovituri cu pumnul în zona capului, în timp ce a blocat-o în mașină să nu poată fugi și să nu se audă că strigă. După ce a bătut-o pe partea vătămată, inculpatul a dus-o din nou în apartament unde a sechestrat-o din nou, spunându-i că trebuie să facă bani repede să o poată duce în Franța unde trebuie să practice din nou prostituția pentru el deoarece acolo se fac bani mai mulți.
Timp de o lună inculpatul X au obligat-o zilnic pa partea vătămată A să practice prostituția în zona gării alături de martora M. Banii pe care îi obținea ii dădea inculpatului X și în tot acest timp a fost bătută aproape zilnic pentru că nu făcea destui bani. Partea vătămată a afirmat că era terorizată de bătăile pe care le primea și nu mai avea voință de a face altceva decât ce zicea inculpatul.
Inculpatul a luat legătura cu o persoană care să îl ajute în obținerea unu cărți de identitate pentru partea vătămată A, care nu avea adresă de domiciliu și după obținerea acesteia , în ziua următoarea inculpatul X a hotărât să o ducă în Franța la produs, sub supravegherea lui N, urmând să o însoțească și martora M.
Înainte de plecarea în Franța inculpatul X a instruit-o pe partea vătămată, în sensul că în Franța va trebui să asculte totalmente de fratele său N, să facă tot ce zice el, să nu intre în discuții cu clienții sau alte persoane, să nu ascundă banii de ei, să nu încerce să fugă și să facă 500 de euro pe zi. În caz contrar el va veni personal în Franța unde o va omorî.
Împreună cu martora M, partea vătămată A, sub supravegherea lui N au plecat cu un autocar în Franța, biletele fiind plătite din banii pe care le-au produs cele două din practicarea prostituției.
După ce au ajuns în Franța în localitatea Beziers cele două au fost cazate pe un teren, în rulote, loc unde nu erau băi sau alte utilități și erau duse să se spele la un peco. Fratele inculpatului le transporta în locul unde urmau să practice prostituția cu o mașină pe care trebuia să o plătească și acesta a plătit un bărbat care le transporta și care le supraveghea în timp ce erau "la produs";. Numitul N le lua banii pe care îi făceau din prostituție și era amenințată tot timpul de acesta și de inculpat, care transmitea amenințările prin intermediul telefonului mobil.
Partea vătămată A a fost obligată să practice prostituția în Franța în condițiile arătate mai sus de către inculpatul X, în fiecare zi, timp de aproximativ 4 luni de zile, timp în care a produs bani care i-au fost luați în totalitate de N și ulterior dați inculpatului X.
Partea vătămată A a precizat faptul că a fost obligată să se prostitueze de către inculpatul X aproximativ 5 luni de zile, atât în România cât și în Franța, timp în care a produs pentru aceștia peste 40.000 de euro, în Franța fiind zile în care a produs și 600 euro pe zi.
2.În luna decembrie 2013 partea vătămată B l-a întâlnit pe inculpat, pe care îl cunoștea de câțiva ani, în localitatea I jud. Arad și prin amenințări a forțat-o să urce la el în mașină și a dus-o la locuința mamei lui. Partea vătămată nu a putut pleca de acolo, iar inculpatul i-a spus că trebuie să meargă cu el în Germania, pentru a lucra la o spălătorie. Partea vătămată a crezut promisiunile acestuia, iar a doua zi au plecat împreună însoțiți și de martora R, spre Germania. După ce au ajuns în Austria, într-o localitate de lângă Linz, inculpatul le-a dus pe cele două fete la un club, a cărei patroană acesta o cunoștea și după ce au intrat i inculpatul i-a spus părții vătămate că din acel moment va trebui să practice prostituția în acel club, iar banii va trebui să îi dea lui. Nu a fost de acord cu aceasta, dar inculpatul a amenințat-o și a i-a aplicat lovituri, drept pentru care a acceptat propunerea acestuia. Partea vătămată B întâlnea clienții în acel club, după care mergeau cu aceștia într-o casă din apropiere, unde întrețineau relații sexuale. Patroana acelui club i-a spus părții vătămate, prin intermediul inculpatului că pentru jumătate de oră tariful era de 70 euro, iar pentru o oră 170 euro. În locul unde partea vătămată se prostitua era supravegheată de martora R, care și ea practica prostituția, însă de bună voie. La sfârșitul fiecărei zile inculpatul venea și lua toți banii câștigați de partea vătămată prin practicarea prostituției.
La acest club partea vătămată B a rămas aproximativ 3 săptămâni, după care inculpatul le-a luat pe cele două fete și a mers la Salzburg la un prieten al inculpatului martorul R. În acel loc s-au deplsat la un club denumit "Relax"; în Salzburg, unde partea vătămată a fost obligată din nou să practice prostituția în favoarea inculpatului, fiind supravegheată de martora R. Tarifele erau aceleași, iar în continuare banii obținuți îi erau dați inculpatului X.
Pe la sfârșitul lunii ianuarie 2014 partea vătămată i-a spus inculpatului X că nu mai vrea să practice prostituția, solicitându-i să-i dea actele și banii obținuți pentru a pleca acasă. În aceste condiții, inculpatul a luat-o pe partea vătămată B de la club, a dus-o la martorul R acasă, într-un subsol unde i-a aplicat lovituri cu o rangă de fier, spunându-i că nu va pleca fără el, iar în cazul în care va încerca să fugă va veni în România și îi va omorî familia. A doua zi partea vătămată s-a întors la club, însă nu fost clienți, iar în următoarea seară profitând de faptul că martora R nu era lângă ea, aceasta s-a urcat pe acoperișul clubului pentru a se ascunde. După un timp a venit inculpatul care împreună cu martora R au căutat-o și după ce au plecat, partea vătămată a plecat și prin intermediul unei persoane, a solicitat ajutorul poliției, unde a relatat că a fost agresată, fiind transportată la spital unde am stat aproximativ o săptămână. După externare, a fost preluată de o fundație și a ajuns acasă actele de identitate fiind primite de la poliție care le recuperaseră de la inculpat. Partea vătămată B a precizat că i-a dat inculpatului în perioada în care practicat prostituția suma de 6000 euro.
Analiza probelor.
Conform art. 8 din Codul de procedură penală, organele judiciare au obligația de a desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale și a drepturilor părților și ale subiecților procesuali, astfel încât să fie constatate la timp și în mod complet faptele care constituie infracțiuni, nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil.
Dreptul la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil își are principala reglementare în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în legislația națională a fost prevăzut în art. 21 alin.3 din Constituția României.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii. Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele judiciare să asigure pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei precum și cu privire la persoana inculpatului, să strângă și să administreze probe atât în favoarea cât și în defavoarea acestuia, să respecte dreptul la apărare garantat de stat părților și subiecților procesuali principali din procesul penal.
În Codul de procedură penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între principiile procesului penal, în art.4 statuându-se că "orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale printr-o hotărâre penală definitivă.";
Înfăptuirea justiției penale nu poate fi concepută fără deplina cunoaștere a adevărului cu privire la cauza penală care face obiectul procesului penal, adică a adevărului asupra existenței sau inexistenței faptei imputate și asupra nevinovăției sau vinovăției persoanei inculpate, precum și asupra tuturor împrejurărilor care servesc la punerea în lumină a acestui adevăr. Adevărul, în orice domeniu al activității umane, nu se relevă spontan nici chiar în momentul în care o faptă este săvârșită, el trebuie totdeauna să fie descoperit și dovedit, sub toate aspectele sale, numai în felul acesta se poate considera că adevărul a fost aflat.
Se poate considera că adevărul a fost aflat într-o cauză penală doar atunci când nu există nici un dubiu că între situația de fapt, așa cum s-a petrecut aceasta în materialitatea ei și concluziile la care au ajuns autoritățile judiciare, pe baza probelor directe și indirecte administrate, există concordanță deplină.
În doctrină s-a apreciat că adevărul judiciar, adică cel la care ajung organele judiciare cu privire la acțiunea penală, este echivalentul adevărului obiectiv, dacă obiectul probațiunii este corect delimitat(în sensul că în cauză se dovedesc exact acele împrejurări faptice care urmează a fi relevate), dacă probele sunt de bună calitate(adică lămuresc realitățile așa cum sunt ele fără a le distorsiona) și dacă operațiunea de apreciere a probelor se face corect de către organele judiciare.
Toate aceste cerințe sunt argumente pentru transformarea concepției asupra prezumției de nevinovăție, dintr-o simplă regulă, garanție a unor drepturi fundamentale, într-un drept distinct al fiecărei persoane, de a fi tratată ca nevinovată până la stabilirea vinovăției printr-o hotărâre penală definitivă.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Relativ la aprecierea probelor se impune a se reține că aceasta este o operațiune finală a activității de probațiune care permite instanței să determine măsura în care probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate în ansamblul lor, instanța își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia învinuirii, cu privire la măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.
Înfăptuirea justiției penale cere ca instanța să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta dedusă judecății).
În ceea ce privește probele administrate în faza de urmărire penală, acestea nu au fost contestate, astfel că nu au fost readministrate în cursul cercetării judecătorești, nefiind mai puțin declarația martorei M.
Procedând la analizarea probatoriului administrat tribunalul constată că declarațiile victimei A, în ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, se coroborează cu declarațiile martorilor I(fila 56 - vol.I dosar u.p), T (fila 61- vol.I dosar u.p.), M (fila 52 -vol.i dosar u.p.), declarații care confirmă pe deplin vinovăția inculpatului X în comiterea acestei infracțiuni. Se remarcă de asemenea, înscrisurile care confirmă expedierea de către victima A a unei sume de bani către inculpat(fila 73 vol.I -dosar u.p.) și care conturează alături de celelalte probe enumerate anterior, activitatea infracțională a acestuia.
Referitor la infracțiunea de trafic de persoane - victimă B, tribunalul constată că declarația acesteia se coroborează cu declarațiile martorilor R, F, A precum și cu celelalte înscrisuri traduse din dosarul penal nr. 16St 1/14p al Parchetului de pe lângă Tribunalul de Land Salzburg, vinovăția inculpatului fiind dovedită.
Încadrarea juridică.
Faptele deduse judecății în prezenta cauză au fost comise în perioada februarie - iunie 2012 și noiembrie - 30 decembrie 2013, astfel că, urmare a intrării în vigoare la data de 1 februarie 2014 a Noului Cod Penal, urmează a se analiza incidența dispozițiilor art.5 Cod penal.
Traficul de persoane, presupune comiterea uneia dintre modalitățile alternative prin care se realizează latura obiectivă a infracțiunilor incriminate în art.210 alin.1 Noul Cod penal, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unei persoane, în scopul exploatării acesteia.În oricare dintre cele cinci modalități alternative, fapta constituie infracțiunea de trafic de persoane numai dacă este săvârșită prin :constrângere, răpire, inducere în eroare sau abuz de autoritate, profitând de imposibilitatea de a se apăra sau de a-ș exprima voința ori de starea de vădită vulnerabilitate a acelei persoane, prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase în schimbul consimțământului persoanei care are autoritate asupra acelei persoane.
Existența infracțiunii este condiționată și de scopul săvârșirii faptei, constând în exploatarea victimei, în sensul art. 182 Noul Cod penal.
Potrivit art. 210 alin.3 Noul Cod penal, fapta constituie infracțiune chiar și atunci când a fost săvârșită cu consimțământul victimei. Din perspectiva acestei dispoziții legale, rezultă voința legiuitorului de a sancționa infracțiunile de trafic de persoane independent de consimțământul victimei, fiind lipsită de orice relevanță exprimarea acestuia în contextul activității infracționale a traficanților.
Recrutarea, ca modalitate alternativă prin care are loc traficarea, constă în atragerea victimei spre a fi exploatată în vederea obținerii de profit.
Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc în altul, fie în interiorul granițelor statului său de origine, fie din statul de origine a victimei în statul de destinație, ceea ce presupune cel mai adesea trecerea uneia sau mai multor linii de frontieră.
Transferarea constă în transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci când este vândută pur și simplu ca o marfă, inițial fără ca ea să știe, sau face obiectul unei alte tranzacții încheiate între traficanți (de exemplu, schimbul).
Adăpostirea este o modalitate de realizare a elementului material al infracțiunii de trafic de persoane și semnifică primirea unei persoane într-o locuință, în mod vremelnic
Primirea presupune preluarea victimei de către un traficant, de la un alt traficant, ca urmare a tranzacției intervenite între ei.
Fiecare dintre aceste acțiuni este suficientă pentru realizarea elementului material al infracțiunii de trafic de persoane adulte sau minore, atât în varianta tip (de bază), cât și în cea agravată (calificată).
În cazul în care activitatea infracțională desfășurată de traficant reunește două sau mai multe dintre modalitățile alternative, fapta acestuia va constitui o singură infracțiune compusă dintr-un ansamblu de acte diferite executate în baza unei rezoluții infracționale unice.
Acțiunile prin care se realizează traficarea se săvârșesc de cele mai multe ori prin constrângerea victimelor care, din cauza tratamentului aplicat de către traficanți, acționează împotriva voinței lor, acceptând și supunându-se cererilor acestora.Constrângerea poate fi fizică sau psihică (morală), iar mijloacele prin care se obține în fapt sunt amenințarea și violența. Constrângerea fizică presupune întrebuințarea unor acte de violență sau a oricăror alte acte care presupun folosirea forței fizice a făptuitorului pentru înfrângerea rezistenței victimei. Constrângerea morală presupune amenințarea victimei cu producerea unui rău îndreptat în mod nemijlocit asupra acesteia, asupra soțului sau unei rude apropiate, rău care nu poate fi îndepărtat numai prin acceptarea cererilor făptuitorului, insuflându-li-se temerea că vor fi expuse unui pericol grav, ele sau unele persoane de care sunt legate printr-un sentiment de afecțiune puternică, toate acestea pentru a fi intimidate și determinate să cedeze presiunilor, astfel încât să se supună pretențiilor traficanților. Inducerea în eroare reprezintă un procedeu frecvent folosit de traficanți pentru a convinge victimele să accepte propunerile lor și se materializează în activități de prezentare ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, amăgirea victimei prin false promisiuni, fiind astfel constrânsă să practice prostituția.
Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea de trafic de persoane poate fi săvârșită numai cu intenție, ca formă de vinovăție, care poate fi directă, deoarece acțiunile care compun elementul material al laturii obiective au ca finalitate subiectivă scopul exploatării persoanei, astfel cum este definit în art. 182 Noul Cod penal, scop care trebuie să existe în momentul săvârșirii faptei, dar care nu trebuie să fie și efectiv realizat.Traficantul are reprezentarea caracterului ilicit al actelor sale în realizarea cărora se implică în mod conștient și prevede consecințele lor, urmărind totodată producerea acestora. În raport de mijloacele de realizare a acțiunilor de traficare, latura subiectivă îmbracă forma de vinovăție a intenției indirecte.
Prin renunțarea la unele variante agravate, Noul Cod penal este legea penală mai favorabilă.
Din analiza noilor reglementări în materia traficului de persoane , în acord cu dispozițiile art. 474/1 Cod procedură penală, observând prevederile art. 35 alin.1 Noul Cod penal și dispozițiile interpretative cuprinse în art. 238 din Legea nr. 187/2012, se apreciază că efectele Deciziei nr. XLIX/2007 a ÎCCJ -Secțiile Unite, nu își mențin valabilitatea, urmând a fi reținute mai multe infracțiuni de trafic de persoane în concurs, în raport de numărul persoanelor traficate.
Faptele inculpatului X astfel cum au fost descrise mai sus constituie două infracțiuni de trafic de persoane prevăzute de art. 210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal.
Individualizarea judiciară a pedepselor.
La individualizarea pedepselor ce urmează a se aplica inculpatului instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea infractorului. Fapta acestuia este neîndoielnic gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, tribunalul va ține seama că fapta a avut drept scop obținerea unor avantaje materiale pe căi nelegale respectiv prin exploatarea victimelor, împrejurare care coroborată cu totala nesinceritate a inculpatului demonstrează că resocializarea lui viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme care să fie în deplin acord cu dispozițiile legale.
Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite, în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care-l prezintă, în mod real persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio - etice impuse de societate.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise în Legea nr. 254/2013 - art. 3 alin.1 - potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni";.
Pornind de la aceste considerente, instanța va avea în vedere cu privire la persoana inculpatului X antecedentele penale care nu atrag starea de recidivă, vârsta acestuia - având 31 ani la data comiterii faptelor, nivelul de instruire școlară ca absolvent de 6 clase, faptul că nu este încadrat în muncă și atitudinea avută în fața organelor judiciare.
În limitele legale ale pedepselor instanța în baza art. 210 alin.1 lit.a Cod penal cu aplicarea art.5 Cod penal va condamna pe inculpatul X, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane - victimă A.
În baza art. 67 alin.2 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, j - respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României și lit.n - anume dreptul de a comunica și de a se apropia de victima A, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 210 alin.1 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal va condamna pe același inculpat - X, la 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de persoane - victimă B.
În baza art. 67 alin.2 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, j - respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României și lit.n - anume dreptul de a comunica și de a se apropia de victima B, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 38 alin.1, art.39 alin.1 lit.b Cod penal, art. 45 alin.3 lit.a Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare la care se va adăuga un spor de 1 an închisoare urmând ca inculpatul X să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în regim de detenție și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit.a, b, d, j - respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României și lit.n - anume dreptul de a comunica și de a se apropia de victima A și B, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 65 Cod penal va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit.a, b, d, j și n Cod penal.
Executarea prin privare de libertate este singura în măsură să asigure atât scopul coercitiv, de exemplaritate cât și cel educativ al pedepselor în vederea îndreptării atitudinii inculpatului față de comiterea de infracțiuni și resocializarea sa viitoare pozitivă.
În privința dreptului la vot garantat de art. 3 din Protocolul nr. 1 al Convenției, acesta nu este absolut și poate face obiectul unor limitări care trebuie apreciate de instanță în fiecare caz în parte. În această situație se impune examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității. În cauză inculpatul a comis infracțiuni care aduc atingere unor relații sociale privind morala publică și demnitatea umană și gravitatea acestora relevă că aceasta nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale. Din moment ce inculpatul a încălcat dispozițiile legale fiind sancționat cu pedeapsa închisorii cu executare în detenție se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țară și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ. Prin urmare se consideră că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
De asemenea, în contextul în care activitatea infracțională a inculpatului s-a desfășurat pe teritoriul Austriei și Franței, se apreciază că este justificată aplicarea pedepsei complementare prevăzute de art. 66 alin.1 lit.j Cod penal respectiv dreptul de a părăsi teritoriul României.
Având în vedere specificul infracțiunilor săvârșite, respectiv trafic de persoane, gravitatea acestora, împrejurarea că victimelor A și B le-au fost cauzate daune psihologice și afective, instanța apreciază că este justificată aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 66 alin.1 lit.n Cod penal, respectiv interzicerii dreptului inculpatului X de a comunica cu părțile vătămate A și B pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 72 alin.1 Cod penal va scădea din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii din 25 august 2015.
În baza art. 399 alin.1 Cod procedură penală va revoca măsura preventivă a controlului judiciar luată față de inculpatul X prin ordonanța procurorului din 26 august 2015 dată în dosarul nr. 11D/P/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Arad.
Acțiunea civilă.
În faza de urmărire penală partea vătămată A s-a constituit parte civilă cu suma de 50000 euro reprezentând daune morale.
În fața instanței deși legal citată de la domiciliul indicat și de la reședință aceasta nu s-a prezentat și nu a depus înscrisuri privind natura și întinderea pretențiilor, motivele și probele pe care acestea se întemeiază.
Partea vătămată B s-a constituit parte civilă în faza de urmărire penală cu suma de 50000 euro reprezentând daune morale.
În fața instanței deși legal citată de la domiciliul indicat și de la reședință aceasta nu s-a prezentat, iar din mandatul de aducere emis pe numele său a rezultat că este plecată în Italia, într-un loc necunoscut. Partea vătămată B nu a depus înscrisuri privind natura și întinderea pretențiilor, motivele și probele pe care acestea se întemeiază.
Așa fiind, în baza art. 397 Cod procedură penală rap. la art. 20 alin.2 și 4 Cod procedură penală va respinge acțiunea civilă exercitată de partea civilă A și B.
Față de împrejurarea că părțile vătămate nu s-au prezentat în fața instanței pentru a putea fi audiate cu privire la sumele obținute din practicarea prostituției și pe care le-au predat inculpatului și susținerile acestora din declarațiile date în faza de urmărire penală, cu privire la cuantum nu se coroborează cu alte probe, instanța nu va dispune confiscarea în temeiul art. 112 lit.e Cod penal.
Deoarece în cauză inculpatul urmează a fi condamnat, având în vedere durata procesului penal, complexitatea acestuia, cheltuielile determinate de desfășurarea judecății, cele ocazionate de desfășurarea urmăririi penale precum și dispozițiile art. 274 alin.1 Cod procedură penală va obliga inculpatul să plătească statului suma de 4700 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul și în motivare a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care instanța să facă aplicarea prevederilor art. 16 al. 1 lit. a C.p.p., considerând că nu există nicio dovadă prin care să se fi dovedit vinovăția inculpatului. Nu s-a dovedit faptul că fetele au fost "exploatate";, condiție sine qua non pentru existența infracțiunii prev. de art. 210 C.p., neexistând dovada niciunei sume de bani pe care acestea ar fi înmânat-o inculpatului. Declarațiile victimelor sunt contradictorii și confuze și relevă faptul că acestora nu le-a fost limitată sub nicio formă libertatea. Acestea au putut lua contact cu familiile lor, cu autoritățile (carnetul de sănătate pentru B, buletinul de identitate pentru A), momente în care acestea, dacă ar fi fost exploatate, ar fi avut ocazia în repetate rânduri să ceară ajutor. Acestea au refuzat ajutorul și atunci când l-au primit din partea statului, neacceptând să facă parte din Sistemul Informatic de Monitorizare și Evaluare a Victimelor. În plus, având în vedere că starea de fapt e cel puțin confuză, nu se poate nega faptul că inculpatului i se aplică principiul in dubio pro reo, deoarece nu poate fi condamnată o persoană în asemenea condiții. Mai mult, consideră că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, DIICOT - Biroul Teritorial Arad nereușind să dovedească fără dubiu că inculpatul a comis o asemenea faptă.
Din analiza sentinței apelate, prin prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art.417 al. 2 C.p.p., Curtea reține următoarele:
Instanța de apel își însușește starea de fapt reținută de prima instanță, precum și raționamentele de interpretare a probatoriului administrat folosite în ambele faze ale procesului penal, respectiv urmărire penală și judecată și din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane.
Vinovăția inculpatului cu privire la faptele reținute prin actul de sesizare al instanței rezultă din declarațiile inculpatului, declarațiile persoanelor vătămate, declarațiile martorilor M, I, T, R, F, adresă Western Union privind tranzacțiile inculpatului, comisie rogatorie, proces verbal de percheziție, traducerea dosarului nr.16 St 1/14p al Parchetului de pe lângă Tribunalul de Land Salzburg-Austria care a fost preluat de către DIICOT - Biroul Teritorial Arad potrivit art.128 alin.2,3 din Legea nr.302/2004 și din care rezultă faptul că în anul 2012 timp de 5 luni a exploatat-o pe persoana vătămată A în vederea practicării prostituției atât în România cât și în Franța, obținând sume de bani de la aceasta. De asemenea în decembrie 2013 a exploatat-o pe persoana vătămată B în vederea practicării prostituției în Austria, obținând sume de bani de la aceasta.
Critica inculpatului privind achitarea sa în baza art.16 alin.1 lit.a C.p.p. pe motiv că faptele nu există este nefondată.
Astfel, nu pot fi reținute susținerile inculpatului referitoare la faptul că nu sunt probe pentru dovedirea vinovăției inculpatului, în condițiile în care probele din faza de urmărire penală nu au fost contestate de către inculpat, iar depoziția martorei M, singura probă readministrată în fața primei instanțe nu poate fi reținută, deoarece nu se coroborează cu celălalt material probator aflat la dosar, iar martora nu a dat o explicație verosimilă cu privire la schimbarea declarației.
Astfel, cu toate că martora și-a schimbat declarațiile în cursul cercetării judecătorești , instanța de apel constată că de regulă - atunci când s-au respectat regulile procedurale - așa cum este cazul în speță - declarațiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care părțile le-a scris în momentele inițiale ale urmăririi penale precum și cele în care acesta a relatat liber faptele într-un moment când nu a fost încă în măsură să conceapă strategii de apărare, raționament valabil și pentru depozițiile martorilor cu mențiunea că sunt veridice acelea în care s-au redat propriile percepții, în mod liber, cu mâna personală, într-un moment când nu s-au aliniat unor scenarii construite în apărarea inculpaților.
În ceea ce privește infracțiunea de trafic de persoane, persoană vătămată A, declarațiile acesteia se coroborează cu cele ale martorilor I, T, M, înscrisurile privind expedierea de către persoana vătămată a sumelor de bani către inculpat ( fila 73 , vol I dosar UP ) fiind dovedită vinovăția inculpatului.
Referitor la infracțiunea de trafic de persoane, persoană vătămată B, vinovăția inculpatului rezultă din declarația persoanei vătămate, declarațiile martorilor R, F, RA și celelalte înscrisuri din dosarului nr.16 St 1/14p al Parchetului de pe lângă Tribunalul de Land Salzburg-Austria.
Nu pot fi reținute apărările inculpatului potrivit cărora persoanele vătămate nu au fost exploatate în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă faptul că inculpatul în repetate rânduri a lovit-o pe persoana vătămată A în prezența martorilor pentru ca aceasta să se prostitueze și să-i remită banii obținuți .De asemenea a trimis-o pe aceasta în Franța sub supravegherea numitului N pentru a se prostitua și a-i trimite bani. Și față de persoana vătămată B inculpatul a avut același comportament violent, aplicându-i lovituri acesteia chiar și cu o rangă de fier, victima reușind să fugă dintr-un club din Austria unde practica prostituția la cererea inculpatului, și să solicite ajutor poliției din Austria datorită agresiunilor, fiind internată în spital timp de o săptămână.
Faptul că peroanele vătămate nu au fost de acord cu implementarea datelor cu caracter personal în Sistemul Informatic de Monitorizare a Victimelor traficului de persoane nu este de natură să-l exonereze de inculpat de răspundere penală, aceasta fiind un drept, iar nu o obligație a victimelor acestor infracțiuni.
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 74 Cod penal.
Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.
Ca atare, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penale.
La stabilirea pedepselor s-a avut în vedere gravitatea faptei, datorită exploatării persoanelor vătămate, antecedentele penale, nivelul de instruire al inculpatului, /...)acestea fiind orientate spre minimul special prevăzut de textul de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, având în vedere cuantumul pedepsei rezultante aplicate de 4 ani închisoare, în cauză nu sunt îndeplinite prevederile art.91 alin.1 lit.a C.p. privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, executarea în regim de detenție fiind singura variantă legală.
Așadar, prin decizia penală nr. 221/A din 18 februarie 2016 Curtea de Apel Timișoara în baza art. 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul X împotriva sentinței penale nr.453 din 17.12.2015 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.2456/108/2015.
