Ultraj contra bunelor moravuri . Jurisprudență Ultraj
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 1 din data de 09.01.2013
Prin rechizitoriul nr. 1238/P/2012, din data de 31.08.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria T .B a trimis în judecată pe inculpații R C V și R C pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și alin. 5 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Ca situație de fapt s-a reținut că în noaptea de 20/21.07.2012, cei doi inculpați au lovit, îmbrâncit și amenințat pe agenții de poliție P L A și M M, aflați în exercițiul funcțiunii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei T.B sub nr. 1495/316/2012, la data de 03.09.2012.
În cursul cercetării judecătorești au fost ascultați inculpații, părțile vătămate și martorii S S, S, P G, P A, P G, H J, D E, R C, S E, V I și M S.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Inculpații R C V și R C, sunt frați, locuiesc în satul C, comuna M, județul G și nu au ocupație. În noaptea de 20/21.07.2012, în jurul orei 0200, ei se aflau sub influența băuturilor alcoolice și se manifestau violent față de familia martorei S E, vecină, motiv pentru care aceasta l-a rugat pe martorul P G să sune la 112.
Agentul P L A și agentul principal M M, lucrători de poliție, se aflau în serviciul de patrulare, în zona de siguranță II, pe traseul M - F - B - C și au fost anunțați în legătură cu apelul telefonic de la Ci. Când agenții de poliție au ajuns la fața locului, la aproximativ 200 m. de postul de poliție, cei doi inculpați se manifestau violent, exprimând injurii și amenințări. Polițiștii au încercat să-i legitimeze pe inculpați însă aceștia au avut o atitudine sfidătoare, spunând, printre altele, că sunt născuți toamna. Deoarece comportamentul violent al fraților R a continuat, cei doi agenți i-au încătușat și i-au introdus în autoturismul poliției.
Între timp, la fața locului s-au adunat aproximativ 20 de persoane, unele dintre acestea solicitând polițiștilor să-i elibereze pe inculpați, care au coborât din mașină înjurând și amenințând, moment în care situația a scăpat de sub control. Agentul principal M M l-a preluat pe R C iar P L A, pe R C V. Primul inculpat s-a smuls din brațele agentului M M și a lovit-o cu piciorul pe partea vătămată P L A. Acesta s-a dezechilibrat și a căzut iar R C a continuat să îl lovească cu picioarele. M M a încercat să îl îndepărteze pe R C.
Cei doi inculpați, profitând de atitudinea persoanelor spectatoare, le-au lovit pe părțile vătămate cu capul în zona pieptului cât și cu picioarele pe tot corpul. Ambii polițiști au fost loviți, fiecare, atât de R C cât și de R C V. În timpul altercației, insigna și epoletul stâng ale agentului P L A au fost smulse iar cămașa uniformei acestuia, ruptă. De asemenea antena GPS de la stația din dotarea lui P L A a fost dislocată, acesta pierzând și instrumentul de scris pe care îl avea asupra sa.
Partea vătămată P L A a reușit să ia legătura telefonic cu ofițerul de serviciu al Secției 4 Poliție Rurală T. B, solicitând ajutorul altor forțe de ordine. R C a fugit încătușat la locuința sa unde martorul H L F i-a tăiat cătușele. Inculpatul R C s-a întors la locul faptei cu o bâtă de aproximativ 1,5 - 1,8 m. lungime cu care i-a amenințat pe polițiști spunând că le va lovi mașina dacă fratelui său nu-i sunt scoase cătușele.
Acest fapt este confirmat fără nici un dubiu de martori și mai ales de martorul H L F care a recunoscut că a tăiat cătușele de la mâinile lui R C.
La fața locului a sosit un echipaj de jandarmi , format din subofițerii P G și Z C, care l-au preluat pe R C V, l-au urcat în mașina jandarmeriei și l-au transportat la sediul poliției orașului T.B. Între timp, inculpatul R C a fugit din nou de la locul faptei, însă, după aproximativ 45 minute s-a prezentat de bună-voie la același sediu de poliție, unde a fost adus de sora sa, cu un autoturism marca Peugeot.
Cu ocazia cercetărilor, în ziua de 21.07.2012, de la locul faptei, au fost ridicate următoarele obiecte: insignă metalică inscripționată poliția, antenă GPS cu inscripția "M"; de culoare neagră, epolet cu grad profesional de agent, pix transparent cu capac albastru și fragmente de material textil de culoare albastră. Cei doi inculpați au arătat organelor de cercetare penală, modul cum i-au agresat pe polițiști (proces-verbal de conducere în teren cu planșă foto).
Conform Certificatului medico-legal nr. 416/A1-D/21.07.2012 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G partea vătămată P L A a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 1 - 2 zile de îngrijiri medicale.
Fapta săvârșită de inculpații R C V și R C de a-l lovi, îmbrânci și amenința pe agentul de poliție P L A, aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 și alin. 5 Cod penal.
Fapta săvârșită de inculpații R C V și R C de a-l lovi, îmbrânci și amenința pe agentul de poliție M M, aflat în exercițiul funcțiunii, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 2 și alin. 5 Cod penal.
Întrucât faptele au fost comise în concurs real, pentru fiecare inculpat se va face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal.
Cele de mai sus se dovedesc cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare; declarațiile și rapoartele părților vătămate; certificatul medico-legal nr. 416/A1-D/21.07.2012 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G și fișa de constatări preliminare; procese-verbale de cercetare la fața locului din data de 21.07.2012 însoțite de planșe foto; proces-verbal de conducere în teren din data de 21.07.2012, însoțit de planșa foto; proces-verbal de ridicare a bunurilor sustrase din data de 03.04.2012; declarațiile martorilor; declarațiile inculpaților.
Deși în primele declarații date în cursul urmăririi penale,inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, ulterior au revenit asupra declarațiilor susținând că doar s-au opus atunci când părțile vătămate le-au cerut să urce în mașină, fără a le lovi ori îmbrânci pe acestea.
Susținerile inculpaților sunt infirmate de declarațiile martorilor audiați în cauză, declarații care se coroborează cu declarațiile părților vătămate, procesele-verbale de cercetare la fața locului și cu certificatul medico-legal nr. 416/A1 - D/21.07.2012.
Astfel, martora S E a declarat că "… inculpații au devenit violenți, s-au opus organelor de poliție; R C s-a luptat cu unul dintre polițiști și a tras de haina lui";.
Martorul V I a arătat că "R C V și R C au început să-i lovească pe polițiști cu picioarele;
Martorul P G a declarat că "cei doi s-au opus și i-au lovit pe polițiști, unuia dintre polițiști i-au rupt uniforma după care cei doi agresori au fost încătușați; După încătușare, cei doi au continuat să se manifeste violent față de lucrătorii de poliție adresându-le acestora înjurii și cuvinte obscene;";
De asemenea, martorul H F a precizat că cei doi inculpați s-au îmbrâncit cu polițiștii iar martora S Ș a declarat că "cei doi au devenit violenți, agresând organele de poliție verbal și fizic, motiv pentru care au fost încătușați; cei doi au adresat amenințări polițiștilor; unul dintre polițiști a fost împins de unul dintre inculpați care a tras de cămașa acestuia și i-a rupt-o în timp ce celălalt inculpat l-a lovit cu capul și cu picioarele pe celălalt polițist";.
Inculpații R C V și R C, prin apărător, au solicitat instanței achitarea în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în ref. la art. 10 lit. c Cod procedură penală.
Întrucât din materialul probator mai sus analizat rezultă, fără dubiu, că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanței, cererea acestora este neîntemeiată.
În subsidiar, au solicitat reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal arătând că au săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de provocare la care au fost supuși de către părțile vătămate, provocare produsă prin violență.
Din materialul probator administrat în cauză nu rezultă indicii cu privire la exercitarea abuzivă a atribuțiilor de către polițiștii implicați, astfel încât în speță nu sunt incidente prevederile art. 73 lit. b Cod penal.
Au mai solicitat inculpații ca instanța să rețină circumstanțe atenuante conform art. 74 Cod penal motivând că au avut o bună conduită anterior săvârșirii faptei, s-au prezentat în fața autorităților și au avut o comportare sinceră.
Articolul 74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care raportate la fapta și persoana inculpaților pot dobândi, prin aprecierea instanței, valențe atenuante.
Recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere de instanță reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat, încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită în concret satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.
Lipsa antecedentelor penale și regretul exprimat formal de inculpați nu sunt de natură a diminua periculozitatea socială ridicată a faptelor comise și nu pot fi reținute în speță ca circumstanțe atenuante.
Infracțiunile deduse judecății prezintă un pericol social ridicat având în vedere că prin comiterea acestuia au fost lezate atât relațiile sociale referitoare la respectul datorat autorității de stat cât și relațiile sociale referitoare la integritatea corporală și sănătatea persoanei astfel încât, în raport de gradul de pericol social concret al faptelor și de comportamentul nesincer al inculpaților, nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 Cod penal.
La individualizarea pedepselor ce se vor aplica inculpaților pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, instanța va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile părții generale a codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, persoana inculpaților și împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală.
Raportat la criteriile mai sus enunțate, având în vedere împrejurările de loc și de timp ale comiterii infracțiunilor, urmările produse și cele care s-ar fi putut produce, persoana inculpaților și poziția nesinceră a acestora, instanța va aplica inculpaților câte o pedeapsă cu închisoare pentru fiecare dintre infracțiunile săvârșite, urmând a face aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal.
Potrivit dispozițiilor art. 71 alin. 1 din Codul penal "pedeapsa accesorie constă în interzicerea tuturor drepturilor prevăzute la art. 64, iar în conformitate cu aliniatul al doilea al aceluiași articol, condamnarea la pedeapsa detențiunii pe viață sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă și până la terminarea executării pedepsei (…)";.
Deși, art. 71 alin. 2 din Codul penal impune aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii constând în întârzierea tuturor drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a - c Cod penal, instanța constată că, raportat la circumstanțele speței, întârzierea drepturilor de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii nu răspund niciuneia dintre dezideratele enumerate de art. 52 din Codul penal privind scopul pedepsei.
Astfel, în afara oricărei conexiuni cu faptele imputate inculpaților și fără a justifica o măsură de corectare pe viitor a comportamentului acestora, pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii apare ca fiind o măsură penală incidentă, prin automatismul legii, în domeniul vieții private a persoanelor condamnate. Or, o atare ingerință trebuie să își găsească justificarea în necesitatea intervenției, precum și în scopurile reclamate de o asemenea măsură într-o societate democratică.
Potrivit dispozițiilor art. 8 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private (……), iar punctul 2 prevede că " nu este admis amestecul unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege și dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru siguranța națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea drepturilor și libertăților altora";.
Având de soluționat conflictul dintre norma națională română, reprezentată de art. 71 alin. 2 din Codul penal, și norma europeană, reprezentată de art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța constată că aplicarea automată a pedepsei accesorii constând în interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura acesteia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii, reglementată de dreptul penal român, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești, nu îndeplinește cerințele enunțate de art. 8 pct. 2 din Convenție.
În speță, instanța constată că, față de natura infracțiunilor comise de inculpații R C V și R C, interzicerea dreptului de a alege și a dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-au folosit inculpații pentru săvârșirea infracțiunii, nu constituie o măsură necesară într-o societate democratică, neavând nicio legătură cu securitatea națională, siguranța publică bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora, singurele valori de natură a justifica ingerința.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 71 alin. 1 și 2 Cod penal, instanța va interzice inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal pe durata executării pedepsei principale.
Față de lipsa antecedentelor penale și vârsta inculpaților, instanța apreciază că scopul educativ preventiv al pedepsei poate fi atins fără executare efectivă a pedepsei.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 861 Cod penal va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata unui termen de încercare calculat conform art. 862 Cod penal și va încredința supravegherea inculpaților Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul
Totodată, potrivit art. 359 Cod procedură penală, instanța va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 863 alin. 1 lit. a - d Cod penal și art. 864 Cod penal a căror nerespectare atrage revocarea beneficiului suspendării sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, instanța reține că partea vătămată M M nu s-a constituit parte civilă iar partea vătămată P L A s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei cu titlu de daune materiale și daune morale.
Cum partea civilă P L A nu a făcut dovada, în condițiile art. 1169 ale Codului civil din 1864, producerii vreunui prejudiciu moral ori material prin comiterea infracțiunilor, instanța va respinge pretențiile ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 189 și 191 Cod procedură penală.
