Tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional Fondul funciar
| Comentarii |
|
ART. art. 108 al. 1 lit. b din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi furt de
arbori din păduri, prev. de art. 110 al. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37
lit. a Cod penal.
Dosar nr. 899/324/2012
Sentinţa penală nr. 5 din 10.01.2013
Asupra cauzei penale de faţă:
Constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, prin Rechizitoriul nr. 139/P/2012 din
data de 30.05.2012, a pus în mişcare acţiunea penală şi a dispus trimitere în judecată, în stare de
libertate, a inculpatului C V, în vârstă de 28 ani, recidivist, pentru săvârşirea infracţiunilor
de: tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional, prev. de art. 108 al. 1 lit. b
din Legea 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal şi furt de arbori din păduri, prev.
de art. 110 al. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.
Prin rechizitoriu se reţine că inculpatul C V locuieşte în satul Moscu, oraş Tg. Bujor,
judeţul Galaţi şi nu are ocupaţie. În ziua de 27.02.2011, el a mers cu căruţa în pădurea
din apropiere şi a tăiat un număr de 12 arbori esenţă salcâm, însuşindu-şi 1,388 m.c.
material lemnos.
Conform calculaţiei Ocolului Silvic Galaţi, valoarea pagubei create a fost de 113,95 lei, fără
TVA. Agentul constatator C C l-a sancţionat contravenţional pe inculpat cu procesul verbal nr.
41/1137/28.03.2011.
La data de 29.12.2011, inculpatul C V a tăiat şi sustras un număr de 24 arbori, esenţă salcâm,
din pădurea Valea Slivnei. Acelaşi pădurar a întocmit procesul verbal nr. 1/37/04.01.2012. Prejudiciul a
fost evaluat la suma de 253,50 lei fără TVA ( 3,816 m.c.).
În ambele situaţii s-a avut în vedere preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior,
de 71 Iei fără TVA (O.M. 2353/26.09.2011).
În ziua de 28.01.2012, inculpatul a fost surprins de martorul C C cu cantitatea de
1,652 m.c. material lemnos rezultată din tăierea a 12 arbori, esenţă salcâm, fiind
întocmit procesul verbal nr. 24/289/01.02.2012. Calculul valorii volumului la cioată a
evidenţiat o pagubă de 121,77 lei fără TVA.
De această dată preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior
a fost de 74 lei fără TVA .
În cursul anului 2011, limita valorii pagubei aferentă infracţiunilor silvice a fost de
440,2 lei cu TVA. La începutul anului 2012 această limită a crescut la 458,8 lei cu TVA.
Rezultatul însumării prejudiciilor celor trei acţiuni de tăiere şi sustragere arbori din fondul
forestier naţional comise de învinuitul C V, în perioada 27.02.2011 - 28.01.2012. este de
489,22 lei fără TVA, superior oricăreia dintre limitele mai sus menţionate
OUG.85/15.11.2006, aprobată prin Legea nr.84/02.04.2007).
În faza de urmărire penală, s-a reţinut că inculpatul a avut o conduită sinceră.
Legal citat, inculpatul s-a prezentat în faţa instanţei, numai după emiterea unor
mandate de aducere în privinţa acestuia.
Au fost audiaţi martorii din acte.
Şi în faza de judecată, inculpatul a recunoscut fapta, arătând însă că pădurarul nu
a dispus confiscarea lemnelor, pentru diminuarea prejudiciului, deşi cunoştea persoanele
care cumpăraseră aceste lemne de la el.
A fost depusă fişa de cazier a inculpatului şi au fost audiaţi martorii din acte.
Ocolul Silvic Galaţi s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 606,63 lei,
reprezentând c.val. a 6,868 mc material lemnos tăiat ilegal de către inculpat.
Din examinarea materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât şi în faza de
judecată şi în special sesizarea nr. 10147/17.01.2012 şi sesizarea nr. 10261/15.02.2012 ale
Ocolului Silvic Galaţi; copii ale celor trei procese verbale de constatare a contravenţiilor
din 27.02.2011, 29.12.2011 şi 28.01.2012 cu calculaţiile aferente; procesele verbale de
cercetare la faţa locului din 16.01. şi respectiv 30.01.2012 cu planşe foto; raport de
expertiză criminalistică traseologică; procesul verbal de indisponibilizare a atelajului şi
cantităţii de lemne sustrasă 28.01.2012; declaraţii martori şi declaraţii inculpat, instanţa
reţine următoarea situaţie de fapt:
În trei rânduri, respectiv, la data de 27.02.2011, 29.12.2011 şi 28.01.2012, inculpatul a
tăiat şi sustras din pădurea aparţinând părţii vătămate Ocolul Silvic Galaţi, material
lemnos, respectiv, cantitatea de 48 arbori de salcâm, producând un prejudiciu însumat
de 489,22 lei fără TVA. În toate cele trei cazurile, inculpatul a fost sancţionat
contravenţional, fiind întocmite procesele verbale nr. 41/1137/28.03.2011, nr.
1/37/04.01.2012 şi nr. 24/289/01.02.2012.
Potrivit dispoziţiilor art. 108, al. 1, lit. b, constituie infracţiune, tăierea, ruperea,
distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieţi sau lăstari din fondul
forestier naţional şi din vegetaţia forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de
proprietate, (…)dar fapta a fost săvârşită de cel puţin două ori în interval de un an, iar valoarea cumulată
a prejudiciului produs depăşeşte limita de cel puţin 5 ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub
de masă lemnoasă pe picior la data constatării faptei.
Instanţa constată că prin procesele verbale depuse, se face dovada că inculpatul,
în perioada 27.01.2011 – 28.01.2012, deci, mai puţin de un an, cum cere textul de lege,
acesta a tăiat fără drept de 3 ori material lemnos din pădurea aparţinând părţii vătămate
Ocolul Silvic Galaţi, producând un prejudiciu cumulat de 489,22 lei fără TVA, superior
oricăreia dintre limitele mai sus menţionate OUG.85/15.11.2006, aprobată prin Legea
nr.84/02.04.2007.
Fapta inculpatului C V de a tăia, în interval de mai puţin de un an, un număr total
de 48 arbori esenţă salcâm, în valoare totală de 489,22 lei fără TVA, din unităţile
amenajistice ale Ocolului Silvic Galaţi, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii
prev. şi ped. de art. 108 al. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008.
Elementul material al infracţiunii este constituit din acţiunea de tăiere, fără drept din vegetaţia
forestieră, dar, caracterul infracţional al faptei, este dat în acest caz, de perseverenţa inculpatului, care,
în decurs de un an, a fost surprins de trei ori efectuând această activitate.
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările
acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19
C.P.
Fapta aceluiaşi inculpat de a sustrage, în interval de un an, cantitatea material
lemnos rezultată din tăierea celor 48 arbori esenţă salcâm, valoarea acesteia fiind de
489,22 lei fără TVA, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. şi ped. de
art. 110 al. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, textul de lege arătând că este infracţiune,
furtul de arbori (…) care au fost tăiaţi din păduri, perdele forestiere de protecţie, din terenuri
degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire şi din vegetaţia forestieră din afara fondului
forestier naţional, precum şi al oricăror altor produse specifice ale fondului forestier naţional.
Elementul material al infracţiunii este dat, atât de activitatea de sustragere a materialului
forestier, dar şi de valoarea totală a pagubei produse prin această infracţiune, legea condiţionând pentru
existenţa acesteia ca valoarea cumulată a materialului lemnos să depăşească valoarea de 5 până la 20
de ori inclusiv mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
Potrivit Ordinului nr. 2353 din 26 septembrie 2011, pentru aprobarea preţului mediu al unui
metru cub de masă lemnoasă pe picior, al MINISTERULUI MEDIULUI ŞI PĂDURILOR, în vigoare la
data săvârşirii actelor materiale de sustragere, preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe
picior în valoare de 71 de lei.
Cum prejudiciul stabilit a fost de 489,22 lei fără TVA, este evident că suma depăşeşte
limita minimă de 5 ori stabilită de textul de lege.
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările
acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei, astfel după cum este ea definită de art. 19
C.P.
Faptele fiind comise în concurs real, sunt aplicabile prevederile art. 33, lit. a Cod
penal.
La individualizarea pedepselor care urmează să fie aplicate inculpatului pentru infracţiunile
reţinute, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din Codul
penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă valorilor
sociale ocrotite şi circumstanţele reale de săvârşire a faptei.
Conform fişei de cazier, inculpatul C V are antecedente penale, prin sentinţa penală nr.
73/27.02.2008 a Judecătoriei Tg. Bujor, definitivă prin neapelare, acesta a fost
condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.
La 26.08.2008 Judecătoria Galaţi a repus în individualitatea ei pedeapsa de 5 luni
aplicată prin sentinţa nr. 17/2007 a Judecătoriei Tg. Bujor, a contopit-o cu cea de 3 ani,
aplicând un spor de 2 luni şi, menţinând revocarea suspendării executării pedepsei de un
an închisoare din sentinţa penală 458/2003 a Judecătoriei Tg. Bujor, a dispus ca
inculpatul să execute în total 4 ani şi două luni închisoare (sentinţa penală nr. 1566 din
26.08.2008).
Arestat la 14.11.2007, inculpatul a fost eliberat condiţionat şi a comis primele
acte ale prezentelor infracţiuni până la împlinirea termenului de executare a pedepsei mai
sus menţionate, fiindu-i aplicabile prevederile art. 37, al. 1, lit. a C.P.
Conform adresei nr. 1566/2008 din 09.11.2012 a Judecătoriei Galaţi, la data de 07.04.2010,
inculpatul a fost liberat condiţionat, conform sentinţei penale nr. 660/01.04.2010 a Judecătoriei Galaţi,
având un rest neexecutat de 646 de zile, iar sub acest aspect, este evident că faptele reţinute au fost
săvârşite în intervalul de timp de la eliberare, până la împlinirea duratei pedepsei, astfel încât se impune
revocarea liberării condiţionate, potrivit dispoziţiilor art. 61 C.P.
Având în vedere aceste criterii, instanţa va dispune, în temeiul art. 108 al. 1, lit. b din Legea nr.
46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a C.P., condamnarea inculpatului C V, la pedeapsa închisorii de doi ani,
pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori din fondul forestier naţional.
În temeiul art. 110 al. 1 lit. b din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 37 lit. a C.P., condamnă pe
acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de un an şi şase luni, pentru săvârşirea infracţiunii de furt de
arbori din păduri.
În baza art. 33 lit. a C.P. constată că cele două infracţiuni sunt în concurs real, iar în baza art.
34 lit. b, C.P., dispune ca inculpatul C V să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea, aceea de doi
ani închisoare.
În baza art. 61 al. 1 C.P., revocă liberarea condiţionată a inculpatului din executarea pedepsei
de 4 ani şi două luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1566/26.09.2008, pronunţată de
Judecătoria Galaţi, în dosarul nr. 5016/233/2008, definitivă la data de 18.10.2008, şi, în consecinţă,
contopeşte pedeapsa de doi ani aplicată prin prezenta, cu restul de 646 zile închisoare, rămas
neexecutat din pedeapsa anterioară şi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de doi ani
închisoare.
În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi, care va fi aplicată
inculpatului, aceasta trebuie realizată atât în baza articolelor 71 şi 64 Cod penal, cât şi prin prisma
Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, a Protocoalelor adiţionale şi a jurisprudenţei Curţii Europene
a Drepturilor Omului care, în conformitate cu dispoziţiile art. 11 alin. 2 şi art. 20 din Constituţia
României, fac parte din dreptul intern ca urmare a ratificării acestei Convenţii de către România prin
Legea nr. 30/ 1994.
Astfel, în cauza Hirst c. Marii Britanii (hotărârea din 30 martie 2004), Curtea a analizat
chestiunea interzicerii legale automate a dreptului de vot persoanelor deţinute aflate în executarea unei
pedepse, constatând că în legislaţia britanică „interzicerea dreptului de a vota se aplică tuturor deţinuţilor
condamnaţi, automat, indiferent de durata condamnării sau de natura ori gravitatea infracţiunii” ( aceeaşi
concepţie a legiuitorului reflectându-se şi în legislaţia română actuală, n. inst. ). Curtea a acceptat „că
există o marjă naţională de apreciere a legiuitorului în determinarea faptului dacă restrângerea dreptului
de vot al deţinuţilor poate fi justificată în timpurile moderne şi a modului de menţinere a justului
echilibru”, însă a concluzionat că articolul 3 din Primul protocol adiţional a fost încălcat, întrucât
„legislaţia naţională nu analizează importanţa intereselor în conflict sau proporţionalitatea şi nu poate
accepta că o interzicere absolută a dreptului de vot, pentru orice deţinut, în orice împrejurare, intră în
marja naţională de apreciere; reclamantul din prezenta cauză şi-a pierdut dreptul de vot ca rezultat al
unei restricţii automate impuse deţinuţilor condamnaţi şi se poate pretinde victimă a acestei măsuri”.
În consecinţă, o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii
dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării
temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional.
Prin urmare, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va
aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în
ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau
comportamentul inculpatului.
În acelaşi sens este şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie
2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal
referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a), teza I – c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune
aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
Astfel, natura faptei săvârşite şi circumstanţele producerii acesteia determină instanţa a aprecia
că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, şi în consecinţă, în temeiul art. 71 Cod penal şi art.
3 din Protocolul nr. 1 adiţional C.E.D.O., va interzice inculpatului, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a)
teza a II-a şi lit. b) Cod penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective
publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
Pe latură civilă, instanţa ia act de faptul că Ocolul Silvic Galaţi s-a constituit parte civilă cu
suma de 606,63 lei, reprezentând c.val. a 6,868 mc material lemnos tăiat ilegal.
Având în vedere că la data soluţionării prezentei, a intrat în vigoare Legea nr. 287/2009 privind
Codul civil, instanţa va analiza aplicabilitatea în timp a Legii civile. Potrivit art. 103 din Legea nr.
71/2011, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009, răspunderea pentru faptele ilicite cauzatoare de
prejudicii (răspunderea delictuală) este guvernată de legea în vigoare în momentul săvârşirii faptei ilicite.
Noul cod civil a intrat în vigoare la data de 01.10.2011, iar actele materiale ale faptei ilicite cauzatoare
de prejudicii, din prezentul dosar a fost săvârşite una, înainte de această dată, iar celelalte după
această dată. Având în vedere că noile prevederi nu schimbă nimic în ceea ce priveşte principiile
despăgubirii părţii vătămate, instanţa va analiza cererea, prin raportare la prevederile noului cod civil,
care va fi menţionat în continuare ca fiind Codul civil 2009.
Instanţa califică în drept cererile formulate ca fiind pretenţii întemeiate pe dispoziţiile art. 1349 şi
1357 C.C. 2009, fiind evident că ne aflăm în sfera răspunderii delictuale.
Art. 1349 arată că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea
sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile sau inacţiunile sale, drepturilor sau
intereselor legitime ale altor persoane.
Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile
cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Art. 1357 stabileşte condiţiile în care intervine răspunderea pentru fapta proprie, arătând că cel
care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.
Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Instanţa constată că în cauză s-a făcut dovada existenţei faptei ilicite (sub aspect penal,
aceasta fiind apreciată ca fiind infracţiune) şi existenţa vinovăţiei (în speţă fiind vorba de vinovăţia
penală sub forma intenţiei, care este înglobată vinovăţiei civile), legea arătând clar că autorul
prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.
Conform adresei nr. 11852/26.06.2012 a Direcţiei Silvice Galaţi, prejudiciul produs de activitatea
ilicită a inculpatului este de 606,63 lei, reprezentând c.val. a 6,868 mc material lemnos tăiat ilegal, motiv
pentru care, în temeiul art. 346, cu referire la art. 14 C.P.P. şi art. 998 – 999 C.C. 1864, instanţa va
admite cererea de constituire parte civilă a părţii vătămate şi va obliga inculpatul să îi achite acesteia
suma de 606,63 lei, reprezentând c.val. a 6,868 mc material lemnos tăiat ilegal.
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 900 de lei,
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Încuviinţează onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200 lei, sumă ce va fi avansată din fondurile
MJLC
