Vatamare corporala din culpa. Înlaturarea apararilor inculpatei. Respingerea pretentiilor civile ale partii vatamate.
| Comentarii |
|
Prin sentinta penala nr. 677/2009, instanta a dispus condamnarea inculpatei P.E.la pedeapsa de patru luni închisoare, cu suspendarea conditionata a executariipedepsei, pentru savârsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa, prevazuta deart. 184 alin. 1 si 3 Cod penal. În sarcina inculpatei s-a retinut ca la data de27.06.2007, în timp ce conducea autovehiculul marca Audi, în timp ce executamanevra de schimbare a benzilor de circulatie, fara a se asigura, a accidentat parteacivila B.A., care conducea o motocicleta Aprilia, cauzându-i leziuni care au necesitatpentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale. Pentru a hotarî în acest sens,instanta a retinut urmatoarele:
Apararea inculpatei din cursul urmaririi penale, în sensul ca nu a observatapropierea din spate a motocicletei nu poate fi primita, intrucât fata de configuratiadrumului si conditiile de timp, daca inculpata s-ar fi asigurat corespunzator ar fi pututpercepe prezenta motociclistului pe banda de circulatie situata in laterala sa; inculpatanu s-a asigurat insa la efectuarea manevrei. Instanta a apreciat totodata ca parteavatamata nu a putut evita producerea accidentului de circulatie, viteza cu careconducea motocicleta (intre 51,4...53,5 km/h - conform raportului de expertizacriminalistica), usor peste limita legala (cu 1-4 km/h), neavând legatura de cauzalitatecu producerea accidentului de circulatie (conform raportului de expertizacriminalistica); impactul lateral ar fi putut fi evitat numai daca partea vatamata ar ficirculat cu o viteza de cel mult 34,5...35,5 km/h si ar fi frânat, insa pe sectorul dedrum respectiv nu existau restrictii de reducere a vitezei sub valoarea maxim admisa delege, conform raportului de expertiza criminalistica.
Instanta a apreciat ca inculpata a încalcat dispozitiile art. 54 alin. (1) din O.U.G.nr. 195/2002, precum si dispozitiile art. 116 alin. (2) din Regulamentul de aplicare alO.U.G. nr. 195/2002, conform carora conducatorul de vehicul care executa o manevrade trecere de pe o banda de circulatie pe o alta banda de circulatie este obligat sasemnalizeze, prin punerea in functie a luminilor indicatoare de semnalizare cu celputin 50 m înainte în localitati si sa se asigure ca poate face manevra respectiva fara aperturba circulatia sau sa puna în pericol siguranta celorlalti participanti la trafic.
În ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta a respins pretentiile civile alepartii civile B.A., dupa cum urmeaza:
Partea civila a solicitat acordarea sumei de 8000 euro reprezentând cheltuielile dereparare a motocicletei, din care suma de 8222 lei a fost acoperita de societatea deasigurare. Ori partea civila si-a dat acordul, în forma olografa si prin semnatura, cuprivire la suma despagubita de asigurator, ca reprezentând dauna totala. Astfel,contravaloarea reparatiilor motocicletei neîndeplinind conditia de a nu fi fost reparataîn prealabil, instanta a respins aceste pretentii, ca neîntemeiate. Cu privire la sumasolicitata de partea civila drept contravaloare a echipamentului distrus cu ocaziaaccidentului, instanta a respins cererea de despagubire, întrucât nu s-a facut dovada capartea vatamata purta efectiv acel echipament, si nici nu a fost probat gradul efectiv deavariere a acestuia, prejudiciul neputând fi deci considerat cert. Instanta a respinspretentiile partii civile cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical sirecuperarea, întrucât nu a fost prezentat nici un înscris justificativ în acest sens.
În privinta sumei reprezentând salariul partii civile pentru perioada în careaceasta, aflata în recuperare, nu a putut lucra, instanta a respins pretentiile civile,retinând ca aceasta dauna nu poate fi acordata deoarece nu este echivalenta cu uneventual concediu medical, care ar fi îndreptatit-o pe partea civila sa solicite inculpateidiferenta dintre salariul sau lunar si indemnizatia de asigurari sociale corespunzatoare(platibila de angajator), pe care victima ar fi trebuit sa o primeasca, pe perioada unuiatare concediu, de la unitatea al carei angajat era în ipoteza în care ar fi solicitat unatare tip de concediu, respectiv concediu medical. Ori partea civila nu a înteles sauzeze de concediul medical la care ar fi fost îndreptatita, optând pentru concediu faraplata, care se acorda la cererea expresa a angajatului si pentru cu totul alte motivedecât cele medicale.
