Vătămare corporală din culpă. Cerere de modificare a cuantumului despăgubirilor acordate de instanţa de fond. Limite de apreciere. Poziţia asigurătorului în procesul penal.
| Comentarii |
|
Atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către asigurător, cât şi potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce priveşte despăgubirile materiale, iar nu şi cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanţele investite cu judecarea fondului, şi numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existenţa unei contradicţii evidente, esenţiale şi necontroversate între probele administrate în cauză şi ceea ce reţin instanţele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speţă. Caracterul limitat, derivat din contract, al obligaţiei asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziţiei sale cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare. Pe cale de consecinţă, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art. 23, 24 C.proc.pen. şi care să impună din partea instanţei constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art. 15 şi 16 C.proc.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătoreşti faţă de asigurator.
Secţia penală şi de minori, Decizia nr. 1480 din 25 octombrie 2012
în baza lucrărilor dosarului, constată că Judecătoria Baia Mare prin sentința penală nr.1506 din 20.06.2012 a condamnat pe inculpatul M.G. pentru săvârșirea infracțiunilor de:
- vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (1) și (3) C.pen., la pedeapsa închisorii de 6 luni
- vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) și (4) C.pen., la pedeapsa închisorii de 1 an.
Ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
în baza art. 34 lit. b) C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea respectiv 1 an închisoare.
în temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani.
S-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
S-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. și suspendă executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare conform art. 71 alin. (5) C.pen.
în temeiul art. 14 C.proc.pen. și art. 999 C.civ. a fost obligat inculpatul să plătească:
- părții civile O.D., echivalentul în lei la data plății a sumei de 750 euro, cu titlu de despăgubiri materiale
- părții civile O.M., suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale
- părții civile C.I.Z. suma de 2374 lei reprezentând beneficiu nerealizat precum și suma de 27.000 lei cu titlu de daune morale
- părții civile Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare suma de 2082,63 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate O.M., cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului
- părții civile Spitalul Județean de Urgență Baia Mare suma de 1425,79 lei reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate C.I.Z., cu dobânda legală aferentă începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului.
S-a constatat că în cauză a fost citată în calitate de asigurător SC A.I.- Broker de Asigurare-Reasigurare SRL cu sediul în Bd. Unirii, nr. 2, bl. 8A, sc. 1, et. 4, ap. 19,20, sector 4, București.
în temeiul art. 191 alin. (1) C.proc.pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia Mare a fost trimis în judecată inculpatul M.G. sub aspectul comiterii infracțiunilor de vătămare corporală din culpă (două fapte), prevăzute de art. 184 alin. (1), (3) C.pen. și art. 184 alin. (2), 4 C.pen. toate infracțiunile cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
S-a reținut în conținutul actului de acuzare faptul că inculpatul, a inițiat o manevră de depășire fără să observe că autoturismul care circula în fața sa efectua manevra de viraj la stânga, situație în care a provocat un accident de circulație în urma căruia a rezultat vătămarea a două persoane și avarierea autoturismelor implicate în incidentul rutier.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor ce au format obiectul actului de inculpare.
La data de 30.10.2009, în jurul orei 14:00, inculpatul M.G., conducea autoutilitara marca Ford, pe strada Barajului din Municipiul Baia Mare, deplasându-se înspre cartierul Ferneziu. împreună cu inculpatul, în autoutilitară se aflau în calitate de pasageri martorii H.N. și P.G.
Ajungând în zona intersecției cu strada Ignișului, pe un sector de drum în aliniament, prevăzut cu marcaj linie simplă discontinuă, inculpatul M.G. a inițiat manevra de depășire a autoturismului marca Dacia, condus de martorul O.D., care circulând în fața sa, a semnalizat și a virat la stânga, intenționând să intre pe strada Ignișului.
întrucât inculpatul M.G. circula cu viteză superioară celei legale, deși a frânat pe o distanță totală de aproximativ 32 metri, nu a reușit să evite coliziunea cu autoturismul marca Dacia, pe care l-a lovit puternic în partea din spate, în momentul în care autoturismul marca Dacia intrase parțial pe strada Ignișului.
Autoturismul marca Dacia a fost proiectat pe spațiul verde situat la intersecția străzilor Barajului și Ignișului, fiind târât pe o distanță de aproximativ 10 metri. Lovirea puternică a autoturismului în partea din spate a determinat dislocarea anvelopei din partea stânga spate și i-a imprimat o mișcare de rotație înspre stânga.
în urma accidentului, partea vătămată C.I.Z., care se afla pe bancheta din spate a autoturismului Dacia în partea dreaptă și nu purta centură de siguranță, din cauza rotirii autoturismului spre stânga, a fost proiectată în exteriorul autoturismului, suferind leziuni corporale.
Partea vătămată O.M., care ocupa locul din partea dreaptă față al autoturismului Dacia a suferit la rândul său vătămări corporale, ambele fiind transportate la Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” din Baia Mare, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1365/17.11.2009 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș, partea vătămată C.I.Z. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, leziunile necesită pentru vindecare un număr de 90-100 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit Certificatului medico-legal nr. 1371/18.11.2009 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș, partea vătămată O.M. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire de corpurile dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier; leziunile necesită pentru vindecare un număr de 30-35 de zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul M.G. și partea civilă O.D. au fost testați cu aparatul etilotest, care a indicat în cazul fiecăruia o valoare de 0,00 mg/l alcool pur în aerul expirat și li s-a recoltat câte o probă biologică pentru stabilirea alcoolemiei.
Potrivit Buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 191004 din 30.10.2009, inculpatul M.G. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,00 g%0 la proba recoltată la ora 16:15( fila 18 dos. urm. pen.).
Potrivit Buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 191003 din 30.10.2009, partea civilă O.D. a avut în sânge o îmbibație alcoolică de 0,00 g%0 la proba recoltată la ora 16:05 ( fila 21 dos. urm. pen.).
în cauză s-a dispus efectuarea expertizei tehnice auto.
Potrivit Raportului de expertiză întocmit de expertul tehnic R.R., întrucât autoturismul marca Dacia a efectuat un viraj la 90 de grade și trebuia să reducă viteza, nu putea să aibă o viteză mai mare de 25-40 km/h; autoturismul marca Dacia, după ce a început virarea la stânga,a parcurs un spațiu de 4-5 metri; autoutilitara marca Ford condusă de inculpatul M.G. circula cu o viteză de aproximativ 70-79 km/h, întrucât urma de frânare a autoutilitarei marca Ford este foarte lungă, înseamnă că inculpatul a sesizat că autoturismul marca Dacia virează spre stânga, manevră pe care a perceput-o de la o distanță mai mare de 32 de metri.
Partea vătămată O.M. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 5.000 euro.
Partea vătămată C.I.Z. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 9.000 lei reprezentând despăgubiri materiale precum și suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Partea vătămată O.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro reprezentând despăgubiri materiale.
Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2082,63 lei, reprezentând cheltuieli cu asistența medicală acordată părții vătămate O.M., la care se adaugă dobânda legală.
Spitalul Județean de Urgență „Dr. Constantin Opriș” Baia Mare s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.425,79 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu asistența medicală acordată părții vătămate C.I.Z.
în drept:
Faptele inculpatului M.G., astfel cum au fost probate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de:
- vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (1) și 3 C.pen.,
- vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 184 alin. (2) și 4 C.pen., ambele infracțiuni cu aplicarea art. 33 lit. b) C.pen.
Culpa inculpatului în producerea accidentului de circulație constă în nerespectarea prevederilor art. 35 alin. (1), art. 45 alin. (5), art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, precum și ale art. 120 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 1391/2006, ce îl obligau să adopte un comportament în trafic care să nu afecteze fluența și siguranța circulației să nu pună în pericol viața și integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private.
De asemenea, inculpatul era obligat în situația dată să efectueze depășirea prin partea dreaptă și să circule cu respectarea limitei maxime de viteză în localitate.
Culpei inculpatului îi este asociată și culpa părții civile C.I.Z. dar numai în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală al cărui subiect pasiv a fost această parte civilă care nu a respectat prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, ce o obligau să poarte centura de siguranță pe timpul deplasării autoturismului.
Astfel, partea civilă C.I. s-a aflat pe bancheta din dreapta spate a autoturismului Dacia și nu a purtat centură de siguranță în momentul producerii accidentului de circulație așa cum rezultă din declarația părții civile O.D.
Instanța a evaluat culpa părții civile C.I.Z. la un procent de 10% cu relevanța corespunzătoare în soluționarea acțiunii civile promovată de această parte.
Vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină au fost puse în evidență prin administrarea următoarelor mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului și schiță, Buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 191004/30.10.2009 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș privind pe inculpatul M.G., Buletin de analiză toxicologică - alcoolemie nr. 191003/30.10.2009 al Serviciului Medico-Legal Județean Maramureș privind pe parte civilă O.D., Certificat medico-legal nr. 1371/18.11.2009 privind pe partea vătămată O.M., Certificat medico-legal nr. 1365/17.11.2009 privind pe partea vătămată C.I.Z., Raport de expertiză tehnică judiciară, declarații martori, declarațiile părților vătămate, precum și propriile declarații inculpatului date în faza de urmărire penală.
Din perspectiva probatoriului testimonial, relevante sunt depozițiile martorilor P.G, H.N. și C.R.
Astfel, martorul C.R., a perceput nemijlocit consumarea accidentului de circulație, situație în care a observat când autoturismul Dacia condus de partea civilă O.D. a semnalizat intenția de viraj la stânga înainte de a se înscrie pe traiectoria de virare.
De asemenea, martorul a remarcat în acest moment autoutilitara Ford condusă de inculpatul M.G., care circula în spatele autoturismului Dacia cu viteză foarte mare și care nu a remarcat semnalizarea și respectiv manevra autoturismului Dacia, pe care l-a acroșat.
Martorul H.N., care s-a aflat în autoutilitara condusă de inculpat, a sesizat manevra autoturismului Dacia de viraj la stânga și chiar l-a avertizat pe inculpat despre acest fapt.
Martorul arată că, în momentele premergătoare producerii accidentului de circulație, era angajat în discuție cu inculpatul despre alte probleme, situație care explică de ce inculpatul nu a sesizat manevra inițiată de autoturismul Dacia având atenția și concentrarea distrase.
Martorul P.G. care de asemenea se afla în autoutilitara condusă de inculpat confirmă că acesta circula cu viteză mare în momentele premergătoare producerii accidentului de circulație.
Declarațiile martorilor se coroborează cu concluziile Raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert tehnic R.R.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C.pen. respectiv: lipsa antecedentelor penale, pericolul social concret al faptei, precum și atitudinea inculpatului în raport cu autoritățile judiciare, toate aceste aspecte determinând aplicarea unei pedepse orientate peste minimul special prevăzut de lege.
Pentru individualizarea judiciară a executării pedepsei Judecătoria a apreciat în raport cu împrejurările concrete ale speței și cu nevoile de apărare socială, faptul că scopul pedepsei va putea fi atins și fără executarea acesteia, sens în care se va da eficiență prevederilor art. 81 C.pen.
Inculpatului i s-au interzis dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C.pen., fapta acestuia fiind incompatibilă cu respectul și încrederea pe care comunitatea le datorează autorităților publice, pedepse accesorii a căror executare va fi suspendată pe durata termenului de încercare.
Dat fiind faptul că în speță a fost stabilită răspunderea civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru faptele sale ilicite cauzatoare de prejudicii, acesta va fi ținut la plata unor despăgubiri corespunzătoare către părțile civile O.D., O.M., C.I.Z., Spitalul de Pneumoftiziologie Baia Mare, Spitalul Județean de Urgență “Dr. Constantin Opriș” Baia Mare, ce vor fi îndestulate în conformitate cu principiul reparării integrale a pagubei.
Partea civilă O.D. a solicitat contravaloarea integrală a caroseriei autoturismului Dacia avariat în accidentul de circulație.
Așa cum rezultă din procesul verbal aflat la fila 16 din dosarul de urmărire penală, autoturismul Dacia Super Nova, a fost avariată în proporție de 50 % , iar valoarea de piață a unui astfel de autoturism a fost evaluată de către instanță la suma de 1500 euro, părții civile O.D. cuvenindu-i-se jumătate din această sumă.
în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală al cărui subiect pasiv a fost partea civilă O.M., s-a reținut culpa exclusivă a inculpatului care va fi obligat la plata de daune morale reclamate de suferințele fizice și psihice pricinuite acestei părți civile.
Cu privire la dezdăunările solicitate de partea civilă C.I.Z., instanța a reținut alături de culpa inculpatului și culpa acestei părți civile sens în care cuantumul despăgubirilor va fi diminuat în mod corespunzător.
în acest fel, părții civile C.I. îi vor fi acordate daune morale proporționale cu numărul de zile de îngrijiri medicale necesar în vederea vindecării afecțiunilor cauzate în accidentul de circulație ținând seama de disconfortul fizic și psihic pricinuit în special prin îngreunarea locomoției și consecințele celorlalte diagnostice asociate.
Tot astfel, părții civile C.I. i se cuvine beneficiul nerealizat constând în diferența dintre veniturile salariale pe care le-ar fi realizat și indemnizația acordată pentru concediu medical așa cum rezultă din Adeverința nr. 2233 din 27.07.2010 eliberată de Universitatea de Nord Baia Mare ( fila 23 dosar instanță).
Au fost respinse solicitările părții civile C.I. privind acoperirea beneficiului nerealizat de către soțul său, respectiv d-nul C.A., în considerarea faptului nu există legătură de cauzalitate între aceste pretenții reclamate și accidentul de circulație al cărei subiect pasiv a fost partea civilă C.I.
De asemenea, unitățile spitalicești care au angajat cheltuieli privind acordarea asistenței medicale părților vătămate O.M. și C.I., vor fi îndestulate cu sumele reprezentând contravaloarea medicamentației și a manoperelor medicale.
Fiind în culpă procesuală inculpatul a suportat cheltuielile judiciare avansate de stat în procesul penal.
împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs inculpatul M.G., partea civilă O.D. și asiguratorul L. Belgia prin S.C. A.I. Broker de Asigurare Reasigurare SRL București.
Prin recursul promovat inculpatul M.G. a solicitat reducerea pedepsei precum și a despăgubirilor civile la care a fost obligat. Apreciază că atât partea civilă O.D. cât și C.I. au o culpă în producerea accidentului, astfel că cere să fie obligat la plata prejudiciului doar în raport de propria sa vinovăție. în subsidiar, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru efectuarea unei expertize care să stabilească dinamica accidentului și din care să rezulte gradul de culpă al părții vătămate C.I.
Partea civilă O.D. nu s-a prezentat în fața Curții pentru a susține recursul promovat, dar a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat acordarea sumei de 3.000 euro reprezentând valoarea de piață a autoturismului avariat cu ocazia evenimentului rutier. Apoi solicită ca societatea de asigurare S.C. A.I. Broker de Asigurare Reasigurare SRL București să fie obligată solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor civile către părțile civile.
Apărătorul asiguratorului solicită reducerea cuantumului daunelor morale acordate părților civile O.M. și C.I.. Judecătoria a omis să constate că asigurător este societatea L. din Belgia, iar S.C. Avus este doare mandatarul acesteia. Prin acordarea daunelor morale într-un cuantum majorat, se ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a părților civile O.M. și C.I.
Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul inculpatului M.G.;
Examinând modul în care instanța de fond a analizat critica privind individualizarea pedepsei principale aplicată recurentului M.G., constată că a respectat toate regulile ce caracterizează stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a criteriilor statuate de legiuitor în dispozițiile art.72 din Codul penal, evidențiind gravitatea faptelor comise, prin prisma circumstanțelor reale efective, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, nu numai a celor legate de comportamentul procesual, cât și a celor care vizează strict persoana acestuia, aprecierea, fiind făcută fără o preeminență a vreunuia din criteriile arătate, precum și consecințele pedepsei și a modalității de executare neprivative de libertate, prin prisma funcțiilor unei asemenea sancțiuni.
Curtea, în baza propriei analize, față de critica formulată în sensul reducerii cuantumului pedepsei consideră că nu se impune a se da curs celor susținute, deoarece nu s-ar putea da eficiență într-un mod prioritar circumstanțelor personale, în raport cu celelalte, față de regula examinării plurale a criteriilor ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepselor.
Curtea consideră că pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a acesteia, reprezintă o pedeapsă proporțională, atât cu gravitatea efectivă a faptelor comise de recurent, concretizată prin modul în care acesta a acționat, prin săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă constând în aceea că la 30.10.2009 în timp ce conducea pe drumurile publice autoutilitara marca Ford pe strada Barajului din Baia Mare, din cauza nerespectării dispozițiilor ce reglementează circulația pe drumurile publice, a produs un accident rutier în urma cărora părțile vătămate O.M. a suferit leziuni corporale vindecabile în 35 zile, iar C.I. 100 zile de îngrijiri medicale și ele reliefează periculozitatea a modului de rulare pe drumurile publice a recurentului, cât și profilul socio-moral și de personalitate a inculpatului, a cărui atitudine în societate și procesuală în cauză, este pozitivă.
Față de modul concret de săvârșire a faptelor, cuantumul pedepsei rezultante de 1 an închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea sa, prin suspendarea condiționată, va da posibilitatea inculpatului să beneficieze de o reinserție socială reală, conform art. 52 și 72 C.pen. De reținut că prin sentința judecătoriei s-a stabilit în sarcina părții civile C.I. o culpă de 10%, prin aceea că nu a purtat centura de siguranță, deși ocupa un loc pe bancheta din spate a autoturismului, fiind nerespectate astfel prevederile art. 36 din O.U.G. nr. 195/2002, obligație ce îi revenea pe timpul deplasării.
Din probele testimoniale și științifice atașate dosarului, Curtea reține că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului M.G., care circula pe strada Barajului din Baia Mare cu vizetă excesivă, peste limita legală, condiții în care nu a observat că autoturismul Dacia condus de O.D. a semnalizat și a început să vireze la stânga, angajându-se prin partea stângă, în depășirea acestuia. Autoturismul Dacia circula în aceeași direcție de deplasare și se afla pe contrasens, perpendicular pe axul drumului, după ce a inițiat manevra de virare la stânga, pentru a se încadra pe str. Ignișului.
Prin conduita sa, recurentul a încălcat art. 35 alin. (1) și 45 alin. (5) și 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 și 120 alin. (1) lit. a din Regulamentul de aplicare din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice sau private. Mai mult, vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenția și s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depășește prin partea dreaptă; limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h; se interzice depășirea vehiculelor în intersecții cu circulația nedirijată. Așa fiind, nu se pot reține susținerile inculpatului că partea civilă O.D. i-ar fi tăiat calea, ba din contră martorii C.R. și O.D. arată că partea civilă a semnalizat intenția de a vira la stânga pentru a se încadra pe str. Ignișului. în plus, impactul a avut loc între partea din față a autoutilitarei condusă de inculpat și cea din spate a autoturismului, în momentul în care Dacia condusă de O.D. intrase deja cu partea din față pe str. Ignișului.
Așa fiind, corect a fost reținut procentul de culpă în sarcina părții civile C.I., cu semnificația corespunzătoare asupra soluționării laturii civile, neputându-se stabili nici o vină față de numitul O.D.
Pe cale de consecință, corect au fost stabilite și cuantumurile despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul în favoarea acestor două părți civile.
Nu se justifică nici reducerea daunelor morale, nici a celor materiale la care a fost obligat inculpatul în favoarea părții civile C.I. și O.D. întrucât CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Prin actele depuse la dosar au fost dovedite atât pagubele materiale ale părților civile O.D. și C.I., reprezentând contravaloarea pierderilor suferite pe perioada incapacității temporare de muncă, contravaloarea deplasărilor la unitățile medicale pe perioada convalescenței, prețul medicamentelor și a supraalimentației pe perioada refacerii sănătății, (C.I.). Este un fapt notoriu că în urma unui accident de circulație, în care culpa victimei a fost apreciată doar la 10%, care a necesitat 100 zile pentru vindecare, ce a generat o alterare gravă a stării sanitare a părții civile, se impune obligarea inculpatului la plata medicamentelor, a cheltuielilor cu supraalimentația, astfel că sumele în privința cărora magistratul fondului l-a obligat pe inculpat sunt stabilite în mod obiectiv, neimpunându-se diminuarea lor, sau constatarea că acestea nu ar fi datorate, temeiul legal fiind acela al art.14, 346 C.proc.pen. raportat la art.998 C.civ.
în aceste condiții, daunele materiale au fost judicios cuantificate de către Judecătoria Baia Mare. Prin aceeași sentință în mod corect i-au fost acordate părții civile O.D. suma de 750 euro reprezentând un procent de ½ din valoarea de piață a autoturismului Dacia Super Nova, care a fost evaluat la 1.500 euro.
Referitor la daunele morale, cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
în sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
în privința părții civile C.I., Curtea constată că victima unei infracțiuni de natura celei comise de inculpat, are dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămări corporale aduse sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Astfel, victima, a fost supusă mai multor operații, ca urmare a fracturilor suferite, a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical în cursul căruia a continuat să aibă dureri.
Internarea în spital, conștiința de a fi bolnav, suferința de a fi privat de o viață normală corespunzătoare vârstei, implică și o suferință psihică, ce presupune, de asemenea, o compensație, și anume sub forma unor daune morale pentru prejudiciul nepatrimonial ce i s-a cauzat și care, în cuantumul solicitat și acordat de judecătorie, este justificat.
Așadar, prin infracțiunea săvârșită, este neîndoielnic că inculpatul a determinat supunerea părții civile la traume fizice și psihice excepționale.
Nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, deoarece în speță a fost realizată o expertiză tehnică auto din care rezultă că inculpatul trebuia să se mai asigure și după ce a semnalizat, înainte de a începe efectuarea manevrei de virare. Mai mult, întrucât urma de frânare este foarte lungă înseamnă că inculpatul a sesizat că Dacia virează spre stânga sau că a semnalizat stânga, manevre pe care le-a perceput de la o distanță mai mare de 32 m, deci avea un spațiu la dispoziție să execute și alte manevre, pe care însă nu le-a făcut, având și o viteză ce depășea limita legală în localitate. Nepurtarea centurii de siguranță de către partea civilă, ce ocupa bancheta din spate a vehiculului, corect a fost stabilită de judecătorie la un procent de 10% drept culpă, astfel că acesta nu va fi modificat de către instanța de recurs, care îl apreciază drept judicios, despăgubirile civile fiindu-i diminuate victimei raportat la vina ce i s-a stabilit în sarcină.
De aceea, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului și prejudiciul patrimonial și nepatrimonial încercat de partea civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție temeinică, corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern și exigențelor art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale pe care o va menține, respingând ca nefondat recursul inculpatului în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
Văzând dispozițiile art.192 alin. (2) C.proc.pen., inculpatul va plăti statului 500 lei cheltuieli judiciare.
Cu privire la recursul părții civile O.D.;
Din nicio probă a dosarului nu a rezultat o valoare pe piața liberă, a autoturismului victimei la data producerii accidentului la suma de 3.000 euro.
Așa cum rezultă din procesul-verbal aflat la fila 16 dosar u.p. autoturismul Dacia Super Nova a fost avariat în proporție de 50%, iar valoarea pe piața liberă a unui astfel de vehicul fiind evaluată de către magistratul fondului la suma de 1.500 euro, rezultă că părții civile O.D. i se cuvine jumătate din această sumă, respectiv 750 euro, cât i s-a acordat de altfel prin hotărârea judecătorească. La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere că vehiculul nu era nou, prezenta un grad de uzură, condiții în care despăgubirile materiale au fost corect stabilite de către prima instanță.
Nu s-a depus un script la dosar de către recurent, care să ateste o valoare de 3.00 de euro a vehiculului.
Nu se impune obligarea inculpatului în solidar cu asiguratorul la plata despăgubirilor civile deoarece caracterul limitat, derivat din contract al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Așa fiind, nu se impune efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea autoturismului la data producerii accidentului, deoarece din procesul-verbal de verificare a stării tehnice al S.C. M. SRL Baia Mare, rezultă că sistemul de direcție, de frânare, de semnalizare, de iluminare și de rulare a vehiculului nu se poate verifica, acesta fiind distrus în proporție de 50%.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul părții civile O.D. împotriva aceleiași sentințe conform art. 385 15 pct.1 lit. b) C.proc.pen.
Cu privire la recursul asigurătorului;
Curtea a constatat că atât prin prisma cazurilor de casare prevăzute de lege la momentul exercitării căii de atac a recursului, cât și a celor existente de lege lata, proporția culpei părților în producerea unui accident de circulație, soldat cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății unei persoane, nu poate fi cenzurată în calea de atac a recursului, căci aceasta reprezintă o chestiune de apreciere, iar nu una de legalitate.
Referitor la modificarea cuantumului despăgubirilor solicitate, Curtea constată că atât potrivit cazurilor de casare prevăzute de lege la data formulării căii de atac de către asigurător, cât și potrivit celor prevăzute de lege lata, cuantumul despăgubirilor civile nu poate fi modificat în recurs decât în ce privește despăgubirile materiale, iar nu și cele morale, care se stabilesc prin apreciere de către instanțele investite cu judecarea fondului, și numai în măsura în care se poate vorbi despre o gravă eroare de fapt cu referire la latura civilă a cauzei, respectiv de existența unei contradicții evidente, esențiale și necontroversate între probele administrate în cauză și ceea ce rețin instanțele în hotărârile recurate, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa cum se arată și în practica constantă a instanței supreme „stabilirea cuantumului daunelor morale presupune o apreciere, în raport de criterii precum consecințele negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost atinse aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. Prin urmare, critica cu privire la diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, respectiv procesul de apreciere ce caracterizează prejudiciul nepatrimonial, fiind înafara unei realități materiale, nu poate fi examinată prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct.18 C.proc.pen., deoarece eroarea gravă de fapt presupune existența și constatarea unei greșeli grave, deci esențială și evidentă, în stabilirea, pe bază de probe, a faptelor ce fundamentează soluția”.
în mod corect a fost citată în cauză SC A.I. Broker de Asigurare-Reasigurare SRL București deoarece aceasta are mandat, fiind împuternicită de către societatea de asigurare din Belgia, de altfel acest lucru rezultă și din cererea de recurs adresată instanței de fond în care se precizează textual:”Subscrisa L. Belgia, în calitate de asigurator, prin mandatar S.C. A.I. Broker de Asigurare-Reasigurare SRL București, declarăm prezentul recurs”, astfel că nici sub acest aspect susținerea recurentei nu este fondată.
Prin art.48 din Legea 136/1995 modificată, se prevede că „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate autovehicule supuse înmatriculării în România sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă, ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, iar pe de altă parte, acesta atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru prejudiciile produse terților prin accidente de autoturisme.” Aceste prevederi legale impun obligativitatea încheierii și menținerii valabilității contractelor de asigurare, în scopul eliberării persoanelor fizice și juridice de riscurile de a acoperi pagubele produse prin folosirea autovehiculelor pe care le au în proprietate.
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente „se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei”.
Conform art. 54 alin. (4) din Legea nr. 136/1995 modificată, „în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie.” De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Natura juridică a obligației pe care și-o asumă societatea de asigurare prin încheierea contractului cu asiguratul este total diferită de răspunderea pentru fapta altuia, reglementată prin art.1000 alin. (1) din Codul civil, precum și de răspunderea comitenților pentru prejudiciul cauzat de prepușii lor, la care se referă alin.3 al aceluiași articol.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de „asigurător de răspundere civilă” fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C.civ. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995 modificată.
Pe cale de consecință, rezultă că societatea de asigurare participă în procesul penal în calitate de asigurător de răspundere civilă, dar nu este parte în proces conform art. 23, 24 C.proc.pen. și care să impună din partea instanței constituirea sa, ca parte civilă sau responsabilă civilmente în temeiul art. 15 și 16 C.proc.pen. până la citirea actului de sesizare. Introducerea ei în cauză se rezumă în realitate la opozabilitatea hotărârii judecătorești față de asigurator.
Pentru motivele ce preced, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului SC A.I. Broker de Asigurare-reasigurare SRL București în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C.proc.pen.
