vătămarea corporală gravă (art. 182) art. 180 al.2 C.p
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă penală nr. 32 din data de 27.02.2013
Dosar nr. 2146/214/2012
JUDECĂTORIA COSTEȘTI
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 32/2013
PREȘEDINTE Dumitru Cristian Bogdan
Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpat M și pe parte civilă C A, parte vătămată D D, parte vătămată SPITALUL CLINIC DE CHIRURGIE ORO-MAXILO-FACILĂ" PROF. DR. DAN THEODORESCU", având ca obiect vătămarea corporală gravă (art. 182) art. 180 al.2 C.p.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin rechizitoriul nr. 922/P/2010 din data de 19.09.2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești inculpatul M F a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen. și lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., în condițiile art. 33 lit. a C. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Costești la data de 24.09.2012 sub nr. unic 2146/214/2012.
În actul de sesizare a instanței s-a reținut că la data de 12.07.2010 inculpatul a lovit-o pe partea vătămată C A, provocându-i o dublă fractură mandibulară paramediană stângă cu deplasare și subcondiliană dreaptă, necesitând pentru leziunile suferite un număr de 70-75 zile de îngrijire medicală, dar și pe partea vătămată Drăgușin Dumitru, care pentru leziunile suferite a avut nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijire medicală.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarații de părți vătămate, certificat medico-legal nr. 772/02.08.2010, raport de expertiză medico-legală nr. 178/A7 din data de 29.04.2011, certificat medico-legal nr. 681/12.07.2010, declarații martori Chiriță Florin și Coman Dan, buletin de analize medicale al părții vătămate C A, declarații inculpat.
La dosarul instanței a fost atașată fișa de cazier a inculpatului, din care reiese că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
Cu prilejul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea inculpatului, a părților vătămate și a martorilor CD, VP și C F.
La termenul de judecată din data de 31.01.2013 partea civilă D D a arătat că renunță la pretențiile sale bănești față de inculpat, împrejurare de care instanța a luat act prin încheierea de ședință.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 12.07.2010, în jurul orei 01,00, părțile vătămate Cîrjaliu Alexandru și D D, împreună cu numiții C F și PC au mers la un local aflat pe raza Comunei Slobozia, Județul Argeș. La intrarea în bar s-au întâlnit cu inculpatul M F, care era însoțit de alte două persoane.
Partea vătămată C A s-a așezat la o masă, iar ceilalți trei au mers la bar să cumpere câte o bere. La un moment dat, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată C A a lovit-o cu pumnul în obrazul drept, după care s-a scuzat, spunându-i că a confundat-o. În urma loviturii primite, aceasta a căzut pe banca pe care stătea, iar apoi, pentru a-și reveni, a mers afară, pe marginea drumului și s-a așezat în poziția șezut, fiind însoțită de cealaltă parte vătămată, D D.
Inculpatul s-a deplasat după părțile vătămate și, observându-l pe C A că încerca să folosească telefonul mobil, bănuind că vrea să sune la serviciul de ambulanță sau la poliție, l-a lovit puternic cu pumnul în zona feței, în partea stângă. Apoi, i-a luat telefonul mobil și l-a spart de asfalt.
După aceea, inculpatul a lovit-o și pe partea vătămată D D cu pumnul în față, moment în care aceasta a încercat să se salveze prin fugă. A fost prinsă din urmă și lovită din nou de inculpat cu pumnul, însă în cele din urmă a ajuns la Postul de Poliție Slobozia și a luat legătura cu adjunctul șefului de post, relatându-i cele întâmplate.
Cu ocazia audierii, partea vătămată C A a declarat că la data de 12.07.2010, în jurul orelor 03,00, a mers împreună cu cealaltă parte vătămată, D D și cu numiții CF și PCl la localul aparținând lui B P, situat în Comuna Slobozia. În acest loc se mai aflau inculpatul, numitul C D și vânzătoarea.
Partea vătămată a adăugat că s-a așezat la o masă, iar ceilalți au mers la bar, pentru a comanda de băut. La un moment dat, inculpatul s-a apropiat în viteză și a lovit-o cu pumnul în față, fără niciun motiv. Imediat după aceea, inculpatul s-a scuzat, spunându-i că a confundat-o. Partea vătămată a mai precizat că întrucât era plină de sânge, a mers împreună cu numitul D D la pompa de apă din fața barului pentru a se spăla, cerându-i acestuia să anunțe serviciul de ambulanță de pe telefonul său mobil. În acel moment a venit lângă ei inculpatul, care i-a luat telefonul mobil și l-a spart de asfalt, întrebând dacă vrea să sune la poliție. Apoi, inculpatul a lovit-o din nou puternic cu pumnul în față, procedând în același mod și cu D D, care imediat a fugit spre postul de poliție, fiind urmărită de inculpat.
Și partea vătămată D Du, fiind audiată, a prezentat o situație de fapt similară celei de mai sus.
Declarațiile părților vătămate se coroborează cu declarațiile martorilor C F și C D, ambii confirmând că inculpatul a lovit-o pe partea vătămată C A în local, fără niciun motiv. De asemenea, martorii au arătat că după ce părțile vătămate s-au îndreptat spre pompa de apă din fața localului, inculpatul a mers după ele și, în plus, martorul C F a precizat că l-a văzut pe acesta când i-a luat telefonul mobil din mână lui C A și a dat cu el de asfalt.
Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 178/A7/29.04.2011 al S.M.L. Argeș (filele 12-13 d.u.p.), în urma loviturilor primite partea vătămată C A a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare cca. 70 zile de îngrijire medicală. De asemenea, potrivit certificatului medico-legal nr. 681/12.07.2010 al S.M.L. Argeș, părții vătămate D D i-au fost cauzate leziuni care au necesitat pentru vindecare cca. 8-9 zile de îngrijire medicală (fila 15 d.u.p.).
Pe parcursul procesului penal, inculpatul a manifestat o atitudine oscilantă. Astfel, în cursul urmăririi penale a declarat că a agresat părțile vătămate întrucât acestea, la rândul lor, au intenționat să-l lovească pentru că a refuzat să le mai cumpere băutură (fila 22 verso d.u.p.). Cu ocazia audierii în cursul judecății, inculpatul și-a nuanțat declarația, încercând să acrediteze ideea că partea vătămată D D l-a ținut intenționat de vorbă, consumând împreună băuturi alcoolice, pentru ca cealaltă parte vătămată să îi sustragă din buzunarul de la geacă două telefoane mobile și suma de 60-70 lei. Inculpatul a adăugat că în momentul în care a fost atenționat asupra acestui fapt de către numitul R D (care nu a putut fi audiat ca martor în cauză, fiind plecat în străinătate), i-a cerut părții vătămate C A să-i restituie bunurile, ulterior conflictul degenerând.
Instanța subliniază că niciuna dintre versiunile prezentate de inculpat nu este susținută de materialul probator administrat în cauză. Martorii audiați nu au afirmat că părțile vătămate l-ar fi constrâns pe inculpat să le cumpere băutură și nici că acestea ar fi încercat să-i sustragă bunurile personale.
Ca atare, instanța apreciază ca nesincere declarațiile inculpatului, urmând a ține seama de această împrejurare la individualizarea judiciară a pedepsei.
În drept, faptele inculpatului M F, care la data de 12.07.2010 a lovit-o pe partea vătămată C A cu pumnul în zona feței, provocându-i o dublă fractură mandibulară paramediană stângă cu deplasare și subcondiliană dreaptă, necesitând pentru leziunile suferite un număr de 70-75 zile de îngrijire medicală, dar și pe partea vătămată D D, care pentru leziunile suferite a avut nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijire medicală, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen. și lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a C. pen.
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C. pen. și va ține seama, în acest sens, de limitele de pedeapsă fixate în textul de incriminare, de gradul de pericol social al infracțiunilor, având în vedere circumstanțele săvârșirii acestora, de modalitatea lor de comitere, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului.
În acest sens, instanța va ține seama, în primul rând, de importanța valorii sociale lezate prin săvârșirea faptelor (integritatea corporală a persoanei). Instanța apreciază că împrejurările în care acestea s-au produs, modalitatea în care inculpatul a acționat, dar și gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată C A, concretizată în numărul mare de zile de îngrijire medicală, imprimă faptelor un caracter deosebit de grav.
Astfel, lovirea pentru a doua oară a părții vătămate C A și distrugerea telefonului său mobil, în scopul de a o împiedica să anunțe poliția sau serviciul de ambulanță (anihilându-i, în acest fel, orice posibilitate de a beneficia urgent de asistență medicală), urmărirea și lovirea și a celeilalte părți vătămate pentru a o împiedica să ajungă la postul de poliție, sunt împrejurări care denotă din partea inculpatului o periculozitate deosebită.
La aceeași concluzie conduce și încercarea de a induce în eroare instanța de judecată, prin prezentarea unei situații de fapt neconformă cu realitatea, dar favorabilă lui.
Pe de altă parte, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost sancționat anterior cu amendă administrativă pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C. pen., faptă care a fost săvârșită, la fel ca și cele din prezenta cauză, în public, ceea ce dovedește o îndrăzneală extrem de mare.
Având în vedere elementele arătate mai sus, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 alin. 1 C. pen. și a unei pedepse de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 C. pen., este necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor acesteia, prev. de art. 52 C. pen.
În consecință, în temeiul art. 182 alin. 1 C. pen. va condamna pe inculpatul Miu Florin pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 180 alin. 2 C. pen. va condamna același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Având în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile mai înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, în cauză fiind aplicabile prevederile legale referitoare la concursul real de infracțiuni, conform art. 33 lit. a C. pen., instanța va face aplicarea art. 34 alin. 1 lit. b C. pen. și va contopi pedepsele anterior menționate, de 3 ani închisoare și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.
Inculpatul urmează să execute această pedeapsă în regim privativ de libertate, instanța apreciind că este necesar ca acestuia să i se asigure un cadru instituționalizat pentru a se încerca reeducarea sa în condiții optime.
Potrivit art. 71 alin. 2 C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b și c C. pen. intervine de drept în cazul aplicării pedepsei închisorii. Totuși, potrivit deciziei nr. 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție pe calea recursului în interesul legii, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza I) - c din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal.
În acest sens, având în vedere natura infracțiunilor săvârșite, instanța va interzice inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța reține, în primul rând, că partea vătămată C A s-a constituit parte civilă cu suma de 100.000 lei, din care 20.000 lei daune materiale, iar 80.000 lei daune morale (fila 21 dosar instanță).
Referitor la despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecințele suferite de partea civilă, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze pentru aceasta ceea ce îi lipsește ca urmare a faptei săvârșite de inculpat.
În mod evident, prejudiciul este de necontestat, el constând în trauma fizică și psihică, de o intensitate deosebită, cauzată părții vătămate prin săvârșirea faptei. Gravitatea leziunilor suferite de partea vătămată, concretizată în numărul ridicat de zile de îngrijire medicală necesare pentru vindecare, la care se adaugă cele două intervenții chirurgicale efectuate și serioasele probleme de masticație pe care aceasta le întâmpină în prezent, sunt împrejurări de natură să o marcheze profund.
Pe de altă parte, situația existentă nu trebuie să constituie pentru partea vătămată un prilej de îmbogățire fără just temei. În acest sens, instanța consideră ca fiind ridicată suma solicitată cu titlu de daune morale, raportat la consecințele cauzate prin săvârșirea faptei.
Instanța apreciază ca fiind întemeiată în parte această solicitare, doar pentru suma de 50.000 lei, astfel că va obliga inculpatul să plătească părții civile doar această sumă, cu titlu de daune morale.
În privința daunelor materiale, se constată că partea vătămată C A a probat prin înscrisurile depuse la dosar (filele 49, 50, 52, 53, 54, 57) doar plata sumei de 2.102,89 lei, astfel că doar această sumă de bani urmează a-i fi acordată cu titlu de despăgubiri materiale. Instanța nu poate avea în vedere la stabilirea întinderii acestui drept buletinele de schimb valutar existente la filele 42-47, deoarece din materialul probator nu rezultă destinația pe care au avut-o sumele de bani indicate în cuprinsul lor și nici dacă au fost integral cheltuite în scopul tratării leziunilor cauzate părții vătămate.
Referitor la cealaltă parte vătămată, D D, se reține că deși s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10.000 lei, daune morale (fila 22), totuși la termenul de judecată din data de 31.01.2013 a precizat că înțelege să renunțe la pretențiile sale civile față de inculpat, împrejurare de care instanța a luat act prin încheierea de ședință.
Referitor la Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu";, se reține că nu s-a constituit parte civilă în cauză, astfel cum rezultă din adresa nr. 127/10.01.2013 (fila 78), astfel că se va lua act de acest aspect.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.p.p. va obliga inculpatul să plătească părții vătămate C A suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. va obliga inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În temeiul art. 182 alin. 1 C. pen., condamnă pe inculpatul M F, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 180 alin. 2 C. pen., condamnă pe inculpatul M F, cetățean român, fără antecedente penale, , pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, la pedeapsa de 6 luni închisoare.
Instanța constată că inculpatul a săvârșit cele două infracțiuni în stare de concurs real, conform art. 33 lit. a C. pen.
În baza art. 34 alin. 1 lit. b C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta sentință, de 3 ani închisoare și 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C. pen.
În baza art. 14 și art. 346 alin. 1 C.p.p. admite în parte acțiunea civilă exercitată de partea civilă C A și obligă inculpatul să plătească acesteia suma de 2.102,89 lei, cu titlu de daune materiale și suma de 50.000 lei, cu titlu de daune morale.
Ia act că Spitalul Clinic de Chirurgie Oro-Maxilo-Facială "Prof. Dr. Dan Theodorescu"; nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 193 alin. 1 și 2 C.p.p. obligă inculpatul să plătească părții vătămate C A suma de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, respectiv onorariu avocat.
În baza art. 191 alin. 1 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Februarie 2013.
