Alte cereri. Decizia 1649/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1649/
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, cu sediul în Tg. M,-, împotriva sentinței civile nr.649 din 30 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind pârâtul recurent Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
De asemenea se constată împrejurarea că s-a acvirat dosarul nr- al Curții de Apel Tg-M și s-au comunicat în copie xerox sentințele civile nr.1564/22.11.2007 din care rezultă că hotărârea a devenit irevocabilă prin Decizia civilă nr. 266/R din 14 martie 2008 Curții de Apel Târgu -M; nr.112/24.01.2008 și 1262/17.06.2008 pronunțate de Tribunalul Mureș - Secția civilă.
Reclamantul intimat declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită în principal respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică, iar în subsidiar solicită admiterea în parte a recursului declarat de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu -M, modificarea hotărârii atacate pentru considerentele expuse în concluziile scrise depuse la dosar.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă nr.649 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Mureșa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg-M; a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M; a obligat pârâtul să emită în favoarea reclamantului o adeverință care să cuprindă baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu și drepturile bănești acordate reclamantului prin sentințele civile nr.1564/22.11.2007, nr.112/24.01.2008, nr.278/28.02.2008 pronunțate de Tribunalul Mureș, și decizia nr.180/R/27.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg-
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.1564/2007 a Tribunalului Mureș (irevocabilă prin decizia nr.266/R/2007 a Curții de Apel Tg-M), pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a unor drepturi salariale în cuantum egal cu majorările indemnizației de încadrare brută lunară, majorări cuvenite, dar neplătite în mod nelegal. De asemenea pârâtul a fost obligat să înscrie în carnetul de muncă al reclamantului aceste drepturi bănești de natură salarială.
Prin sentința civilă nr.112/2008 a Tribunalului Mureș, definitivă și executorie, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamantului a unei despăgubiri salariale în cuantum egal cu sporul de confidențialitate, spor salarial cuvenit, dar neplătit în mod nelegal. De asemenea, s-a dispus înscrierea în carnetul de muncă al reclamantului a acestor drepturi bănești de natură salarială, în vederea evidențierii corecte a tuturor sporurilor reclamantului (40-41)
Instanța a reținut că potrivit art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004, reclamantul are dreptul la o pensie de serviciu în cuantum de 80% din baza de calcul reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării.
În baza și în executarea prevederilor art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004, a fost emisă HG nr.1275/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.303/2004.
În anexa 1 acestor Norme, este stabilită adeverința tip privind drepturile salariale ale magistraților care îndeplinesc condițiile art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004.
Este adevărat faptul că art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004 a fost modificat, dar această împrejurare nu atrage abrogarea anexei 1 Normelor aprobate de HG nr.1275/2005. În urma modificării art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004 s-a schimbat numai baza de calcul a pensiei (în sensul că nu mai este egală cu media veniturilor pe ultimele 12 luni de activitate), astfel încât numai rubrica corespunzătoare acestei medii (ultima rubrică) din tabelul cuprins în adeverința tip.
În schimb, au rămas pe deplin valabile celelalte rubrici ale aceleiași adeverințe tip, inclusiv rubrica privind "venitul brut realizat la data pensionării", noțiune definită de art.7 alin.3 din Norme în deplină concordanță cu dispozițiile art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004, în forma modificată.
Revenind la baza de calcul ce trebuie consemnată în adeverință, aceasta este reprezentată de indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile avute în ultima lună de activitate.
Cu privire la faptul că, în mod just și legal, în dispozitivul hotărârilor judecătorești menționate, se face vorbire despre "despăgubiri" echivalente cu drepturile salariale neacordate, instanța a reținut că acest aspect nu infirmă nicidecum obligația pârâtei de a include aceste drepturi bănești de natură salarială în adeverința de salarizare. Aceasta, deoarece în aceste hotărâri s-a stabilit în mod expres și neechivoc faptul că, potrivit art.295 raportat la art.5 și coroborat cu art.269 alin.1 din Codul muncii, reclamantul ca persoană încadrată în muncă i s-a cauzat un prejudiciu printr-un act de discriminare salarială, motiv pentru care s-a recunoscut reclamantului dreptul de a beneficia de principiul reparării integrale a prejudiciului suferit prin diminuarea drepturilor salariale, reparare realizată prin acordarea de despăgubiri echivalente, inclusiv pentru viitor, precum și de principiul repunerii în situația anterioară (prin considerarea retroactivă a faptului că reclamantul a beneficiat fără întrerupere de aceste drepturi bănești, cu toate efectele și consecințele juridice acestui fapt).
Aceeași concluzie este întărită de faptul că pentru aceste drepturi bănești s-a dispus înscrierea în carnetul de muncă, potrivit Decretului nr.92/1976, ceea ce reconfirmă caracterul salarial al acestora.
De asemenea, ceea ce este esențial și decisiv, este și faptul că la punerea în plată a acestor drepturi bănești, pârâta a procedat la calcularea și reținerea impozitului pe salarii și a contribuțiilor de asigurări sociale de stat (inclusiv cele de pensii, conform art.37 și art.160 alin.5 din Legea nr.19/2000). Dacă aceste drepturi bănești nu ar fi avut caracter salarial, pârâta nu ar fi avut nici un temei legal pentru reținerea acestor impozite și contribuții aferente drepturilor salariale.
Având în vedere cele de mai sus, instanța s-a pronunțat în sensul arătat.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-
În drept recurentul a invocat prevederile art.304 pct.4,9 pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că prin sentințele civile nr:1564/22.11.2002; 112/24.01.2008 și 278/28.02.2008 reclamantului i-au fost acordate despăgubiri și nu drepturi salariale așa cum acestea au fost recunoscute prin decizia civilă nr.180/R/2008 a Curții de Apel Tg-
Nu în ultimul rând s-a arătat că prin decizia civilă nr.1403/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Tg-M sporul de confidențialitate de 30% acordat prin sentința civilă nr.112/24.01.2008 a fost redus la procentul de 15%.
Prin decizia civilă nr.1370/R/12.06.2009 a Curții de Apel Tg-M au fost respinse irevocabil pretențiile reclamantului cuprinse în sentința civilă nr.278/28.02.2008.
În altă ordine de idei recurentul a arătat că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești în sensul în care a acordat reclamantului drepturi ce exced prevederilor art.82 din Legea nr.303/2004, modificând baza de calcul pentru pensia de serviciu a magistraților.
Intimatul reclamant a formulat concluzii scrise solicitând, în principal, respingerea recursului, iar în subsidiar admiterea acestuia potrivit drepturilor stabilite în mod irevocabil prin hotărâri judecătorești.
Recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:
În principal criticile recurentului au în vedere două aspecte: primul vizând caracterul irevocabil al drepturilor stabilite în favoarea reclamantului prin hotărâri judecătorești iar cel de-al doilea vizând natura drepturilor astfel stabilite.
Cu referire la caracterul irevocabil instanța de recurs constată că sentința atacată este nelegală sub aspectul obligării pârâtului la emiterea unei adeverințe care să cuprindă baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu cu includerea drepturilor stabilite prin sentințele civile nr.1564/22.11.2007; 112/24.01.2008, 278/28.02.2008 și decizia civilă nr.180/R/2008.
Instanța de fond nu a avut în vedere caracterul irevocabil al acestor hotărâri.
Instanța de recurs a procedat la verificarea hotărârilor judecătorești constatând că sentința civilă nr.112/2008 a fost modificată prin decizia civilă nr.1403/R/2009 a Curții de Apel Tg-M în sensul în care sporul de confidențialitate recunoscut reclamantului a fost redus de la 30% la 15%.
Prin sentința civilă nr.278 din 28 februarie 2008 Tribunalului Mureș, reclamantului i-a fost recunoscut dreptul la o indemnizație similară procurorilor din structurile DNA și DIICOT, respectiv aplicarea coeficienților de multiplicare corespunzător acestor categorii de personal. Prin decizia civilă nr.1370/R din 12 iunie 2009 Curții de Apel Tg-M, pretențiile reclamantului au fost respinse irevocabil.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va admite recursul declarat, va modifica în parte hotărârea atacată și va obliga pârâtul recurent la emiterea adeverinței care să cuprindă baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a sentinței civile nr.1564/22.11.2007 a Tribunalului Mureș, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.266/R/2008 a Curții de Apel Tg-Msentinței civile nr.112/2008 a Tribunalului Mureș astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr.1403/R/2009 a Curții de Apel Tg-M, precum și decizia civilă nr.180/R/2008 a Curții de Apel Tg-
Cu referire la cea de-a doua critică a recurentului privindnaturadrepturilor recunoscute prin hotărârile judecătorești amintite anterior, Curtea subliniază că "despăgubirile" astfel acordate reprezintă echivalentul lunar al diferențelor de drepturi salariale cuvenite și neachitate categoriei de personal căreia i-a aparținut și reclamantul.
Nu în ultimul rând prin aceleași hotărâri judecătorești s-a dispus înscrierea în carnetul de muncă a drepturilor câștigate reținându-se impozitele și contribuțiile aferente acestorainclusiv contribuția de asigurări sociale.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va aprecia ca fiind neîntemeiată această din urmă critică și va modifica hotărârea atacată în limitele arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, cu sediul în Tg-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr.649 din 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea atacată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul, domiciliat în Tg-M,-.8, județul M, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg-M, cu sediul în Tg-M,-, județul
Obligă pârâtul să emită în favoarea reclamantului o adeverință care să cuprindă baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu și drepturile bănești acordate reclamantului prin: sentința civilă nr.1564/22.11.2007 a Tribunalului Mureș irevocabilă prin decizia civilă nr.266/R/2008 a Curții de Apel Tg-M; sentința civilă nr.112/2008 modificată prin decizia civilă nr.1403/R/2009 a Curții de Apel Tg-M; decizia civilă nr.180/R/2008 a Curții de Apel Tg-
Respinge restul pretențiilor.
Menține celelalte dispoziții din hotărârea atacată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 27 octombrie 2009, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
-
GREFIER
Red.
Tehnored.
4 exp.
25.11.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
