Alte cereri. Decizia 359/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 359/R/2010
Ședința publică din data de 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 406 din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții intimați CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B-N și COMISIA DE EXPERTIZĂ MEDICALĂ B, având ca obiect contestarea deciziei de sistare a pensiei de invaliditate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent, lipsă fiind reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reclamantul depune la dosarul cauzei copiile a două decizii medicale și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, repunerea în termenul legal de formulare a cererii, motivând că nu s-a avut în vedere faptul că el nu provine din câmpul muncii și că nu a fost informat de faptul că ar fi trebuit să se prezinte la comisia de expertiză.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 406 din 10 noiembrie 2009 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, s-a admis excepția invocată de instanță din oficiu și pe cale de consecință, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Casa județeană de Penii B-N și Comisia de Expertiză Medicală B, ca tardiv formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru pierderea capacității de muncă stabilită prin decizia nr. 426 din 23.10.1996; decizia a fost emisă în baza deciziei asupra capacității de muncă nr. 425 din 23.10.1996 emisă de Direcția de muncă și protecția socială, Comisia de expertiză medicală B, prin care a fost diagnosticat clinic cu epilepsie, fiind încadrat în gradul 3 de invaliditate, cu termene de revizuire în data de l4 ian.l997, diagnosticul funcțional fiind catalogat mediu, și faptul că nu vine din muncă, ci fiind încadrat ca militar la data dobândirii bolii (sic!).
Reclamantul a mai beneficiat de o pensie de invaliditate stabilită prin decizia nr. 16088 din 23 iulie 1975 emisă de Direcția pentru muncă și ocrotiri sociale de pe lângă Consiliul popular al jud. B-N, conform copiei deciziei. Conform deciziei a fost încadrat în grad III de invaliditate începând cu data de 10 iulie 1975.
Decizia de pensionare a fost emisă ca urmare a deciziei nr. 1572 din 28 august 1975 Comisiei de expertiză B, prin care a fost încadrat în gradul 3 de invaliditate cauzată de contactată în timpul și din cauza serviciului militar. în data de 02.06.1975. constatată de certificatul medical nr. 947 Comisiei Medico-Militară Spitalul Central, cu termen de revizuire la data de 04 februarie l976.
Prin decizia asupra capacității de muncă nr. 204 din 03.02.1976 emisă de Direcția de Probleme de Muncă și Ocrotiri Sociale, Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă B, a fost diagnosticat clinic cu epilepsie confirmată, fiind încadrat în grad 3 de invaliditate, prelungindu-se acordarea pensiei de invaliditate stabilită prin decizia nr. l6088 cu 6 luni, având termen de revizuire în data de 13 august 1976.
În data de 04 septembrie 1976, prin decizia nr. 16088 B, Oficiul de asigurări sociale și pensii, i s-au sistat drepturile de pensie de invaliditate începând cu data de 01.09.l976 pentru neprezentarea la revizuire medicală, așa cum rezultă din copia deciziei.
Drepturile de pensiei pentru incapacitate de muncă au fost stabilite în baza Legii nr. 27/l966, astfel că potrivit cu dispozițiilor art. 47 alin.2 din lege, împotriva deciziilor emise de comisiile prevăzute de alin. 1, adică a și a celor de expertiză medicală, se poate face contestației în termen de 60 de zile de la comunicare. Potrivit disp.art.53 din nr.252/l967, deciziile necontestate în termen rămân definitive.
Cum sistarea pensiei reclamantului s-a făcut prin decizia nr. l6088 din 04.09.l976, fapt recunoscut de acesta, contestarea acesteia în data de 27.09.2009 este tardiv formulată. Din luna septembrie 1975 până în luna septembrie 2009 s-au scurs 32 ani, deci cu mult peste termenul de 60 zile prevăzut de Legea nr.27/1966 sub imperiul căreia i-a fost acordată pensia.
Nu poate fi reținută culpa Casei Județene de Pensii pentru neacordarea pensiei pentru incapacitate de muncă pentru perioada 1976-1996, întrucât pârâta a procedat legal acordându-i pensia de invaliditate la care era îndreptățit conform expertizei medicale de la data formulării cererii, 23.1996. Atât Legea nr. 2/l966, cât și Legea nr. 3/l977 și Legea nr. 19/2000, legi sub imperiul cărora avea dreptul de a beneficia de drepturi de asigurări sociale, prevăd expres că drepturile de asigurări sociale de stat, indiferent sub ce formă se acordă pensia de invaliditate, pentru limită de vârstă sau de urmaș, se acordă la cererea persoanei îndreptățite. Cum reclamantul nu a contestat decizia de sistare a pensiei în termenul legal de 60 de zile de la comunicare și nu s-a prezentat la revizuirea medicală din culpa lui, pârâta nu-i mai putea acorda legal pensia de invaliditate până la formularea unei noi cereri.
Pentru considerentele mai sus arătate, a textelor de lege invocate, a dispozițiilor art.155 din Legea nr. 19/2000, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu și a respins acțiunea formulată de reclamant ca fiind tardiv introdusă, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței atacate ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, reclamantul descrie pe larg cursul principalelor evenimente din viața sa care au condus la îmbolnăvire, arătând în esență că în anul 1974 fost încorporat în vederea satisfacerii stagiului militar obligatoriu. După efectuarea a 8 luni de stagiu militar s-a îmbolnăvit, ocazie cu care a fost suspus unei expertize medicale fiind pensionat pe motiv de boală în gradul II de invaliditate, având drept de muncă 4 ore/zi. Pensia i-a fost acordată până în data de 01.01.1976 când i-a fost sistată, însă nu știe din ce motive, întrucât nu a primit nici o comunicare în acest sens. Se face trimitere la formalitățile ce s-au derulat în legătură cu stabilirea și acordarea drepturilor de asigurări sociale. După mai multe intervenții a reușit să-și obțină din nou pensia de boală începând cu anul 1996.
Reclamantul consideră că neacordarea pensiei pentru perioada 1976-1996 se datorează culpei pârâtei, care nu i-a comunicat motivul pentru care i-a fost sistată pensia.
Pentru aceste considerente, reclamantul solicită să fie analizate toate actele și lucrările dosarului pentru a putea fi pus în drepturile solicitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Practic, reclamantul nu aduce critici de netemeinicie și nelegalitate sentinței, ci reiterează starea de fapt ce a condus la acordarea pensiei de boală, precum și eforturile pe care le-a depus în hățișul birocratic pentru a-și vedea realizate drepturile, solicitarea sa fiind de a se reevalua documentele depuse în vederea acordării drepturilor de care a fost păgubit timp de 20 de ani.
În acest context, Curtea constată că nu există motive de nelegalitate de ordine publică pe care să le poată invoca din oficiu, soluția pronunțată de tribunal fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, dreptul reclamantului de a ataca decizia prin care s-a sistat pensia de invaliditate, nr. 16088 din 04 septembrie 1976, emisă de B, Oficiul de asigurări sociale și pensii, trebuia circumscris termenului de 60 de zile de la comunicare, potrivit art. 47 alin.2 din Legea nr. 27/l966, ceea ce nu s-a întâmplat.
Mai mult, reclamantul, realizând atât faptul că trebuie să beneficieze de pensie de invaliditate, cât și faptul că nu i se acordă o atare pensie, a obținut, prin efectuarea demersurilor specifice, acordarea din nou a acestei pensii la data de 23.1996, astfel încât cel târziu la acea dată se presupune că a dispus de toate elementele pentru a cunoaște atât dreptul său prezent, cât și cel ce i se datora pentru trecut, fără a face demersuri juridice în vederea lămuririi situației drepturilor considerate datorate pentru trecut. Or, de la acea dată au trecut peste 10 ani.
În plus, așa cum a reținut și prima instanță, acordarea pensiei pentru invaliditate se face la cererea persoanei, cerere ce nu a fost reformulată până în anul 1996.
Față de aceste considerente, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul formulat, potrivit prevederilor art. 304 pct.9, art. 304 ind. 1 și art. 312 alin. 1 Cod proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 406/F din 10.11.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, - - - - - -
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./18.03.2010
Jud.fond: și
Președinte:Dana Cristina GîrbovanJudecători:Dana Cristina Gîrbovan, Cristina Mănăstireanu, Ioana
