Alte cereri. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,

LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR. 49/AS

Ședința publică din 03 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Maria Apostol

JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel

JUDECĂTOR 3: Eleonora Spiridon

Grefier - -

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-,. 6, județul C, împotriva deciziei civile nr. 14/AS/13.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr. 14/AS/2006, în contradictoriu cu intimata MARFĂ C, cu sediul în b-dul 1 - 2. nr. 2, județul

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinita, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, prin care s-au evidențiat părțile, stadiul dosarului și faptul că nici una dintre părți nu a solicitat judecata în lipsă.

Instanța, constatând că nu sunt motive de amânare, apreciază cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare de față.

CURTEA

Asupra contestației în anulare de față:

Prin contestația înregistrată sub nr.14/AS/2006 la Curtea de Apel Constanța, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu CFR Marfă C, casarea Deciziei civile nr.2/AS/04.04.2006 a Curții de Apel Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente să o judece, respectiv Secția contencios-administrativ.

S-a arătat că, membrii completului nu puteau soluționa cauza, deoarece au fost recuzați pe motiv că s-au pronunțat în alte cauze, precum și faptul că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 04.04.2006.

De asemenea, s-a invocat incidența dispozițiilor art.358 al.1 Cod pr.civilă, "hotărârea fiind plină de greșeli materiale, instanța omițând din greșeală să cerceteze motivele de casare".

Contestatorul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, art.317 al.1 și 2 și art.318 al.1 Cod pr.civilă.

Intimata, legal citată a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin decizia civilă nr. 14/AS/13.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanțas -a respins ca nefondată contestația în anulare.

Pentru a se pronunța această soluție au fost avute în vedere, în esență, următoarele aspecte:

Prin Decizia civilă nr.2/AS/04.04.2006 Curtea de Apel Constanțaa respins contestația în anulare formulată împotriva Deciziei civile nr.187/CA/2002 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a respins cererea formulată de de revizuire a Deciziei civile nr.81/CA/2001 a Curții de Apel Constanța, ca fiind inadmisibilă.

Dispozițiile art.317 al.1 Cod pr.civilă, prevăd cazurile când o hotărâre irevocabilă poate fi atacată cu contestație în anulare.

În speță, pricina s-a judecat la 04.04.2006, dată pentru care contestatorul a fost legal citat la domiciliul din C,-,.6 (fila 15), fiind respectate dispozițiile art.92 al.4 din Cod pr.civilă.

Într-o atare situație, primul motiv al contestației în anulare este neîntemeiat.

Hotărârea a fost pronunțată cu respectarea normelor de competență din art.154 din Legea nr.19/2000, care prevăd că litigiile privind asigurările sociale se judecă de complete specializate, nicidecum de o instanță de contencios-administrativ, ceea ce în cauză s-a și respectat, fapt pentru care și cel de-al doilea motiv al contestației în anulare nu este întemeiat.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.318 al.1 Cod pr.civilă, Curtea constată că nu sunt aplicabile speței de față, deoarece nu ne aflăm în prezența unei hotărâri pronunțată de o instanță în urma soluționării căii extraordinare a recursului.

În ceea ce privește susținerea că cei trei membri ai completului de judecată nu puteau soluționa cauza, fiind recuzați, Curtea constată că, la dosar nu există nici o cerere de recuzare care să nu fi fost soluționată potrivit dispozițiilor legale în materie, critica fiind de asemenea, neîntemeiată.

Reținând aceste considerente, Curtea, în temeiul art.320 Cod pr.civilă, raportat la art.317 - 318 Cod pr.civilă, a considerat contestația în anulare ca fiind nefondată.

Împotriva acestei soluții a formulat contestație în anulare recurentul reclamant, aceasta fiind înregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-.

Cererea formulată este greu lizibilă și este însoțită de copii ale unor încheieri și a unor pagini de ziare cu adnotări ilizibile.

Totuși, din cererea formulată, se înțelege că se invocă încălcarea Constituției și a unor acte internaționale privind protecția drepturilor omului și cetățeanului, se invocă faptul că magistrații care au făcut parte din completul de judecată nu aveau competența să soluționeze cauza întrucât fuseseră recuzați anterior, faptul că dosarul nu era în stare de judecată întrucât cercetarea judecătorească nu era finalizată, pentru nici un termen de judecată nu a fost citat și nici intimata, arătând că nu a semnat dovada de îndeplinire a procedurii de citare și nu a prezentat actul de identitate, competența de soluționare a cererii sale aparținea Secției de contencios administrativ iar, hotărârea contestată ar cuprinde greșeli materiale care nu sunt însă indicate, nu s-au cercetat motivele de casare, s-au încălcat normele de ordine publică privitoare la competență. De asemenea a formulat susțineri referitoare la fondul cauzei, arătând că în conformitate cu Legea nr. 3/1977 a formulat cerere de pensionare și a îndeplinit procedura prealabilă în conformitate cu legea contenciosului administrativ.

S-au reprodus și prevederile art. 317 și 318 Cod.pr.civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea din 03.10.2006 s-a suspendat judecata cauzei în conformitate cu art. 242 pct.2 Cod.pr.civ. pentru lipsa părților.

Prin cererea din 07.09.2007 contestatorul a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 23.10.2007 s-a suspendat judecata cauzei în conformitate cu art. 242 pct.2 Cod.pr.civ. pentru lipsa părților.

Prin cererea din 21.10.2008 contestatorul a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Prin încheierea din 11.11.2008 s-a repus pe rol cauza.

Analizând decizia contestată prin prisma susținerilor contestatorului și a prevederilor legale aplicabile Curtea constată că este nefondată contestația în anulare pentru următoarele considerente:

Potrivit art.317(1) Cod.pr.civ. hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:

1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;

2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

Alineatul (2) al aceluiași articol stabilește însă că, totuși, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

Apoi, art.318(1) Cod.pr.civ. prevede că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Se constată că pentru termenul din 13.06.2006 când s-a pronunțat decizia contestată procedura de citare a fost îndeplinită în conformitate cu prevederile art.92 al.3 și 4 Cod.pr.civ., prin afișare pe ușa principală a domiciliului contestatorului recurent situat în Municipiul C-.6, adresă indicată chiar de către acesta în contestația în anulare formulată. Prin prisma prevederilor legale invocate faptul că citația nu a fost primită personal de contestator și acesta nu a semnat în procesul - verbal de îndeplinire a procedurii și nici nu a prezentat actul de identitate nu are relevanță. Contestatorul nu poate invoca nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu intimata neavând interes însă se constată că și intimata a fost citată în aceleași condiții, la adresa indicată chiar de recurent respectiv Intrarea nr. 3

În cauză, contestația în anulare promovată de contestator a fost îndreptată împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Constanța astfel încât potrivit art. 319 al.1 Cod.pr.civ., Curtea de Apel Constanța era competentă să soluționeze această cale extraordinară de atac. Nici criticile privind competența instanței de contencios administrativ nu pot fi reținute având în vedere că decizia civilă nr.2/AS/04.04.2006 a fost pronunțată tot de Secția civilă a Curții de Apel Constanța precum și incidența art. 154 al.1 și 2 din Legea nr. 19/2000.

Se constată astfel că nu se poate reține incidența prevederilor art. 317 Cod.pr.civ.

Pe de altă parte, susținerile contestatorului privind omisiunea de a lua în considerare anumite probe, greșita apreciere a situației de fapt sau greșita aplicare a unor reguli de drept sau norme juridice concrete, nu se încadrează în noțiunea de greșeală materială iar o eroare de judecată nu poate fi îndreptată pe această cale întrucât contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac prin care se urmărește desființarea unei hotărâri irevocabile nu pentru că fondul pricinii nu a fost corect soluționat, ci pentru că instanța de recurs a comis erori materiale. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac admisibilă numai în cazurile expres prevăzute de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare și neputând fi valorificate pe această cale greșeli de judecată respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale întrucât a da posibilitatea părților de a se plânge aceleiași instanțe care a pronunțat hotărârea de modul în care a apreciat probele și a stabilit raporturile dintre părți ar echivala cu o nouă cale ordinară de atac ceea ce este ilegal.

Aceasta ar constitui și o încălcare ar constitui o încălcare a principiului securității raporturilor juridice desprins de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa din prevederile Convenției, ca fiind unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului. Acest principiu a cărui încălcare echivalează cu încălcarea art.61 din Convenție, impune ca o soluție definitivă a oricărui litigiu pronunțată de o instanță judecătorească să nu mai fie repusă în discuție.

De altfel, invocând acest motiv de contestație în anulare, contestatorul nu indică în concret care ar fi greșeala materială a instanței. Acesta exprimă nemulțumiri cu privire la soluția pronunțată în contestația în anulare urmărind o nouă judecare a contestației, aceste nemulțumiri neputând fi însă încadrate în noțiunea de eroare materială.

De asemenea, nu se poate reține nici motivul privind omisiunea de a analiza motivele de modificare sau de casare a deciziei pronunțate de Curtea de Apel Constanța întrucât decizia civilă nr.2/AS/04.04.2006 nu a fost pronunțată în soluționarea unui recurs ci în soluționarea unei contestații în anulare iar normele legale privind cazurile de admisibilitate a contestației în anulare sunt norme de strictă interpretare care nu pot extinse prin asemănare la alte cazuri.

Rezultă astfel că nu se pot reține nici motive care să se încadreze în prevederile art. 318 Cod.pr.civ.

În consecință, contestația în anulare se va respinge ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul, domiciliat în C,-,. 6, județul C, împotriva deciziei civile nr. 14/AS/13.06.2006 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul civil nr. 14/AS/2006, în contradictoriu cu intimata MARFĂ C, cu sediul în b-dul 1 - 2. nr. 2, județul

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.02.2009.

Președinte, Judecători,

- - - -

- -

Grefier,

- -

Red.dec.jud.-/12.02.2009

Tehnored.gref.RD/2ex./13.02.2009

Președinte:Maria Apostol
Judecători:Maria Apostol, Răzvan Anghel, Eleonora Spiridon

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Constanta