Alte cereri. Decizia 869/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Contestație decizie debit -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 869
Ședința publică din 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Neculai
JUDECĂTOR 3: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în mun. B,-, -.8,. 12, jud. B, împotriva sentinței nr. 302 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat contestatorul recurent, lipsă fiind reprezentantul intimatei Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, i s-a înaintat contestatorului recurent un exemplar de pe întâmpinarea depusă la dosar de intimată.
Contestatorul recurent a depus la dosar o completare la motivele de recurs.
Întrebat fiind, contestatorul a arătat că, deși în întâmpinare intimata a solicitat admiterea recursului Casei Județene de Pensii B, din discuțiile avute cu reprezentantul acesteia a înțeles că intimata nu va declara recurs în cauză.
Instanța, constatând că recursul se află în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Contestatorul recurent, reiterând motivele arătate în scris, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, admiterea acțiunii în totalitate și anularea deciziei de debit.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Botoșani - Secția civilă și înregistrată la data de 29.10.2008, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, a formulat contestație împotriva deciziei nr. -/22.09.2008, emisă de intimată, solicitând, în principal, anularea în integralitate a acesteia, iar, în subsidiar, anularea în parte, în sensul menținerii obligației de restituire doar în privința diferenței dintre pensia pentru limită de vârstă și cea reprezentând pensia de urmaș.
În motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că debitul stabilit prin decizia respectivă ar fi nelegal, deoarece textele de lege invocate de către intimată - și anume, art. 94 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 84 din Legea nr. 303/2004 - nu-i sunt aplicabile, neregăsindu-se în situația de fapt prevăzută de ipoteza acestor norme juridice. Astfel, cele două articole s-ar referi la acei beneficiari ai pensiei de urmaș care nu întrunesc și cerințele legii pentru pensionarea pentru limită de vârstă, pe când contestatorul are și calitatea de pensionar pentru limită de vârstă.
Pe de altă parte, art. 94 pct. 1 lit. c din legea nr. 19/2000, îi conferă dreptul de a cumula veniturile realizate din activitatea desfășurată ca economist, cu pensia, având acest statut de pensionar pentru limită de vârstă.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației întrucât contestatorul ar fi încălcat dispozițiile art. 92 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora, "plata se suspendă începând cu luna următoare celei în care beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie".
Aceasta întrucât CNPAS ar fi verificat bazele de date privind persoanele angajate pe teritoriul României și a constatat angajarea contestatorului pe bază de contract de muncă cu normă întreagă la Fundația " " I începând cu luna martie 2003 și la Transport Călătorie" începând cu luna august 2007, iar veniturile pe care le-a realizat în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 depășesc o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
De altfel, cu ocazia optării pentru pensia de urmaș, contestatorul ar fi dat o declarație pe propria răspundere, prin care a precizat că nu realizează venituri mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie și nu a menționat că este angajat cu contract de muncă cu normă întreagă al unei instituții din
Prin urmare, la data depunerii cererii pentru acordarea pensiei de urmaș, contestatorul ar fi luat cunoștință de prevederea legală și de eventualele consecințe, legiuitorul bazându-se pe buna credință a persoanei care solicită pensia de urmaș, cu atât mai mult cu cât, deoarece contestatorul figura ca angajat în alt județ, Casa Județeană de Pensii B nu a putut verifica realitatea declarației pe care o dăduse. Abia când a controlat bazele de date existente la fiecare casă de pensii din țară s-a constatat că beneficiarul pensiei de urmaș, stabilită de Casa Județeană de Pensii B, cu decizia nr. -, realizează și venituri dintr-o activitate profesională în
Prin sentința civilă nr. 302 din 2.03.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, s-a admis, în parte, contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de dare în debit nr. - din 22.09.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
S-a modificat decizia sus menționată în sensul că menține obligația contestatorului de restituire numai cu privire la suma reprezentând diferența dintre pensia de urmaș și pensia pentru limită de vârstă pentru perioada 1.01.2007 - 30.06.2008.
Împotriva sus-menționatei sentințe civile, contestatorul a declarat recurs.
În motivarea acestei căi de atac, recurentul a arătat că, dispozițiile art. 94 pct. 2 din Legea nr. 19/2000 nu reglementează situația sa, pentru că acest text de lege se referă la beneficiarii pensiei de urmaș, care nu întrunesc cerințele legii pentru pensionarea pentru limită de vârstă și că, întrucât el are calitatea de pensionar pentru limită de vârstă, acest text de lege nu îi poate fi aplicabil.
Examinând recursul de față, curtea îl constată neîntemeiat.
Astfel, din probele administrate în cauză și raportat la dispozițiile legale incidente în materie, instanța de fond corect a reținut că, contestatorul a beneficiat de pensia pentru limită de vârstă din anul 1990, iar la data de 14.12.2006, în urma decesului soției sale, a optat (prin cererea de la fila 17dosar fond) pentru cea mai avantajoasă dintre pensii, acordându-i-se astfel pensie de urmaș.
În declarația tipizată cuprinsă în formularul cererii și care a fost dată pe proprie răspundere, se menționa faptul că " nu realizează venituri mai mari de din salariul mediu brut pe economie", precum și obligația acestuia de a anunța în termen de 15 zile casei județene de pensii orice schimbare ce va surveni în cele declarate.
Cu toate acestea, în urma verificării bazei de date privind persoanele angajate pe teritoriul României, CNPAS a constatat că la data optării pentru pensia de urmaș era angajat cu contract de muncă, încă din anul 2003, la Fundația " " I, iar ulterior, în august 2007, s-a încadrat și la Transport Călători" și că veniturile realizate la aceste unități în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 au depășit o pătrime din salariul mediu brut pe economie.
Ca urmare, Casa Județeană de Pensii Bae mis decizia nr. - din 22.09.2008 prin care s-a stabilit în sarcina contestatorului un debit de 35052 lei "reprezentând pensie de urmaș plătită cu nerespectarea art. 94 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și art. 84 din Legea nr. 303/2004 pentru perioada 01.01.2007 - 30.06.2008".
Contestatorul a susținut că dispozițiile art. 94 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 nu i-ar fi aplicabile, deoarece are și statutul de pensionar pentru limită de vârstă.
Art. 94 alin. 2 are următorul cuprins: Beneficiarii pensiei de urmaș pot cumula pensia cu veniturile realizate dintr-o activitate profesională, dacă veniturile brute lunare realizate nu depășesc o pătrime din salariul mediu brut lunar pe economie, stabilit conform art. 5 alin. (3)".
Este de observat că acest text delege nu face nici o distincție între eventualele categorii de beneficiari ai pensiei de urmaș (respectiv cu privire la faptul dacă aceștia ar putea avea sau nu și dreptul la o pensie proprie), interpretarea fiind fără echivoc, întrucât textul instituie clar interdicția pentru toate persoanele care "beneficiază", deci care sunt în plata unei pensii de urmaș.
Prin urmare, în mod corect intimata a considerat că art. 94 alin. 2 i se aplică și contestatorului.
Or, într-adevăr, în această situație pensia de urmaș se suspendă, în baza art. 92 lit. d din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia, "plata pensiei se suspendă începând cu luna următoare celei în care (.) d) beneficiarul unei pensii de urmaș realizează dintr-o activitate profesională venituri brute lunare mai mari de o pătrime din salariul mediu brut pe economie"
Instanța a considerat că, întrucât acest din urmă text de lege este imperativ și prevede expres situația de fapt respectivă, rezultă că această suspendare a pensiei de urmaș are caracterul unei suspendări de drept.
În această situație, întrucât contestatorul a avut deschis dreptul la pensia proprie pentru limită de vârstă, beneficiind de aceasta aproximativ 16 ani de zile și a optat ulterior pentru cea mai avantajoasă dintre aceasta și cea de urmaș, instanța a considerat că în momentul suspendării de drept a pensiei de urmaș, tot de drept rămânea în plată cealaltă pensie proprie.
Aceasta întrucât dreptul la opțiune înseamnă că beneficiază ori de una, ori de cealaltă, neputând fi lăsată respectiva persoană fără nici una dintre cele două categorii de pensie, în condițiile în care îndeplinește în continuare condițiile legale de acordare cel puțin pentru una.
Este de observat aici că, în momentul acordării pensiei de urmaș s-a sistat doar plata pensiei proprii pentru limită de vârstă, contestatorul având însă deschis în continuare dreptul la această pensie, deoarece îndeplinea în continuare condițiile de acordare.
De altfel, contestatorul a optat pentru cea mai avantajoasă dintre pensii, având posibilitatea oricând să revină și să ceară acordarea celeilalte, dacă devenea mai avantajoasă.
Din aceste motive, instanța a apreciat că, la data îndeplinirii condițiilor suspendării de drept a plății pensiei de urmaș, se "activa" și își producea de drept efectele juridice cealaltă pensie a contestatorului, pentru limită de vârstă, astfel încât suma pe care trebuie să o restituie contestatorul este diferența dintre pensia de urmaș, încasată efectiv în perioada 01.01.2007 - 30.06.2008 și pensia proprie pentru limită de vârstă, la care ar fi avut dreptul în intervalul respectiv.
Față de cele de mai sus și cum sentința recurată este legală, curtea având în vedere prev. de art. 312 alin. 1. pr. civ. va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței nr. 302 din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă (dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 iunie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud fond:;
Tehnored.
2 ex, 9.07.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Gheorghiu Neculai, Rață Gabriela
