Asigurări sociale. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 06 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursurile formulate de și Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1774 din 7.11.2008 a Tribunalului Iași (dosar nr-).
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 3 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta, și când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru astăzi, 6 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 6607/99/19.04.2006, contestatoarea formulat contestație împotriva deciziei nr. -/anulată din 28.02.2006 emisă de Casa Județeană de Pensii I, solicitând menținerea deciziei nr. -/4.11.2005 ca legală și temeinică, exonerarea de plata sumei de 2315 RON, constatarea nulității angajamentului de plată nr. 15164/19.09.2005 și înștiințării de plata nr. 4385/15.03.2005.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că s- asigurat la Casa Județeană de Pensii I, cu declarația de asigurare nr. 2034/19.11.2001, în baza Legii 19/2000, art. 5, luând cunoștință de faptul că perioadele de cotizare constituie stagiu de cotizare, fiind luate în calcul la stabilirea pensiei corespunzătoare.
În baza acestei declarații de asigurare plătit contribuția de asigurări sociale până în luna octombrie 2002, fapt probat prin adeverința nr. 17096/24.10.2005 eliberată de Casa Județeană de Pensii I - Serviciul Evidență de - acest lucru fiind considerat ca stagiu de cotizare, la stabilirea dreptului de pensie.
Contestatoarea consideră astfel că se impune anularea deciziei de pensionare -/04.11.2005, atâta timp cât cele două condiții impuse de Legea 19/2000 sunt îndeplinite.
Cu privire la plata sumei de 2315 RON, impusă de către Casa Județeană de Pensii ca fiind plătită fără temei legal, în perioadele 01.07.2005 - 01.01.2006 și 01.02.2006 - 01.03.2006, contestatoarea a arătat următoarele:
În baza declarației de asigurare nr. 2034/19.11.2001, contribuit la bugetul de asigurări sociale din luna octombrie 2001 până în luna octombrie 2002, perioadă luată în calcul la stabilirea dreptului de pensie.
Decizia de pensionare fost emisă la data de 04.11.2005, cu drepturi stabilite începând cu data de 01.07.2005.
La data de 15.03.2005, contestatoarea primit înștiințare de plată prin care fost notificată că figurează cu obligații restante la bugetul asigurărilor sociale cu suma de 130.677.942 lei, menționându-se că lipsesc plățile pentru perioada aprilie 2002 - ianuarie 2005.
Contestatoarea a mai arătat că în adeverința nr. 17090/24.10.2005 eliberată de Casa Județeană de Pensii figurează că plătit contribuția la asigurările sociale până în luna octombrie 2002 inclusiv și niciodată în decursul celor aproape trei ani nu fost înștiințată că ar avea aceste obligații.
Fiind de bună-credință, mai ales că fost emis titlul executoriu nr. 114/12.04.2005, pentru suma de 130.677.942 lei, contestatoarea susține că s- prezentat la Casa Județeană de Pensii I și la solicitarea consilierului juridic, a semnat un angajamentul de plată cu nr. 15164/19.09.2005 prin care s-a obligat de plăti, în contul Casei Județene de Pensii I, pensia lunară integral, începând cu 1 iulie 2005, plus diferența până la 710 RON.
La data 24.10.2005, plătit suma de 1960 lei RON, reprezentând pentru lunile 04,05,06,07,08,09,10.2002,majorări și 56 RON, reprezentând pentru lunile 10.2001 - 03.2002 și majorări.
Deci,se susține că aceasta sumă de 2315 RON, impusă de către Casa Județeană de Pensii ca fiind plătită fără temei legal, în perioada 01.07.2005 - 01.01.2006 și 01.02.2006 - 01.03.2006, reprezenta tocmai pensia plătită integral pentru lunile iulie - noiembrie 2005 și 1/3 din pensie pentru lunile decembrie 2005, ianuarie și februarie 2006 (2/3 fiind oprită în baza angajamentului făcut).
S-a mai arătat că angajamentul de plată 15164/19.09.2005, nu precizează obiectul, ci reprezintă obligația de plăti lunar în contul Casei Județene de Pensii I, pensia integral, începând cu data de 1 iulie 2005, plus diferența până la 7.100 RON.
Cu privire la înștiințarea de plată din 15.03.2005 în baza căreia s- emis titlul executoriu nr. 114/12.04.2005, contestatoarea a arătat că în aceasta s-a menționat în mod eronat că lipsește contribuția de asigurări sociale pentru perioada 04.2002 - 01.2005.
Intimata formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației.
În cererea prin care se solicita constatarea nulității titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 intimata invocă excepția tardivității introducerii contestației, pentru următoarele considerente:
În data de 19.11.2001, contestatoarea, în calitate de asociat unic al " I", încheiat la sediul Casei Județene de Pensii I, în baza art. 5 alin. 1 pct. IV lit. din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, declarația de asigurare nr. 2034(fila 9).
Contestatoarea, prin comunicarea de modificare nr. 1137/26.06.2002 (fila 13 din documentarul dosarului de executare silită), și- modificat venitul asigurat de la suma de 1.400.000 lei la suma de 8.000.000 lei începând cu data de 01.04.2002, însă nu înțeles să-și achite sumele datorate.
Întrucât contestatoarea nu și- îndeplinit obligația de achita contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat la termenele stabilite, la data de 15.03.2005 i- fost comunicată înștiințarea de plată nr. 4385 pentru suma de 130.677.942 lei. Ulterior, deoarece nu achitat debitul în termenul legal, s- început procedura de executare silită prevăzută de OG 92/2003 privind Codul d procedură fiscală, prin întocmirea și comunicarea titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 pentru suma de 130.677.942 lei și somației nr. 6263/12.04.2005.
S-a mai arătat că titlul executoriu nr. 114/12.04.2005 și somația nr. 6263/12.04.2005 au fost comunicate în mod legal contestatoarei, astfel cum rezultă din adeverința de primire a somației de la fila nr. 26 din documentarul dosarului de executare silită.
Intimata depus la dosar documentația care stat la baza emiterii deciziei contestate.
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Judecătoriei Iași, contestatoarea formulat contestație împotriva executării silite pornite la cererea Casei Județene de Pensii în baza titlului executoriu, decizia -/28.02.2006.
Prin sentința civilă nr. 12474/21.11.2006, Judecătoria Iași dispus declinarea competenței de soluționare cererii în favoarea Tribunalului Iași, unde s- format dosarul nr-.
Prin cererea înregistrată la nr-, contestatoarea formulat contestație împotriva titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 emis de Casa Județeană de Pensii
În motivarea contestației, s-au arătat următoarele:
Conform adeverinței 17090/24.10.2005, eliberată de Casa Județeană de Pensii I, figurează că plătit contribuția la asigurările sociale până în luna octombrie 2002 inclusiv.
Fiind de bună-credință, mai ales că fost emis titlul executoriu nr. 114/12.04.2005, pentru suma de 130.677.942 lei, contestatoarea s- prezentat la Casa Județeană de Pensii și la solicitarea consilierului juridic, semnat angajamentul de plată nr. 15164/19.09.2005, prin care și- luat angajamentul de plăti în contul Casei Județene de Pensii I, pensia lunară integral, începând cu 1 iulie 2005, plus diferența până la 710 RON.
Intimata formulat întâmpinare, prin care invocat excepția tardivității introducerii contestației având în vedere dispozițiile art. 170 din OG 92/2003 privind Codul d procedură fiscală care prevede: " Contestația se poate face în termen de 15 zile, sub sancțiunea decăderii, de la data când: a) contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actul de executare pe care le contesta, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită ori, în lipsa acestora, cu ocazia efectuării executării silite sau în alt mod".
Somația nr. 6263/12.04.2005 (fila 24 din documentar) precum și titlul executoriu nr. 114/12.04.2005(fila 23) au fost comunicate cu respectarea condițiilor art. 44 alin.2 lit. a ( fost art. 43 înainte de republicare) din OG92/2003 privind Codul d procedură fiscală, republicată, modificată și completată, în data de 05.09.2005 ora 14.00 astfel cum rezultă, incontestabil, din adeverința de primire somației (fila 26 din documentar), iar contestatoarea a promovat acțiunea în luna octombrie sau noiembrie 2006, mult peste termenul de decădere de 15 zile prevăzut de art. 170 din Codul d e procedură fiscală.
La termenul din 28.02.2007, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
La termenul din 21.03.2007, instanța a dispus conexarea dosarului nr- la dosarul nr-.
La termenul de judecată din 04.04.2007, instanța a respins cererea de suspendare a executării silite.
Prin sentința civilă nr.2189/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a admis excepția tardivității invocată de intimata Casa Județeană de Pensii I și s-a respins contestația formulată de contestatoarea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, iar prin decizia nr. 377/10.06.2008 Curtea de APEL IAȘIa casat în tot sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1774/07.11.2008, Tribunalul Iașia dispus:
A admis excepția tardivității invocată de intimata Casa Județeană de Pensii
A admis în parte contestațiile conexe formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. -/anulată din 28.02.2006 emisă de intimată și a exonerat contestatoarea de la plata sumei de 2315 lei.
A anulat angajamentul de plată nr. 15104/19.09.2005.
A respins cererea contestatoarei având ca obiect menținerea deciziei nr. -/04.11.2005 emisă de intimată.
A respins, ca tardiv introduse, contestațiile conexe formulate de contestatoare în contradictoriu cu intimata având ca obiect anularea titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 și a înștiințării de plată nr. 4385/15.03.2005 și lămurirea înțelesului și a întinderii titlului executoriu nr. 114/12.04.2005.
O obligat intimata să achite contestatoarei suma de 1700 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității invocată de intimata Casa Județeană de Pensii I în contestațiile conexe formulate de contestatoare având ca obiect anularea titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 și a înștiințării de plată nr. 4385/15.03.2005 și lămurirea înțelesului și a întinderii titlului executoriu nr. 114/12.04.2005, instanța a constatat că aceasta este întemeiată, urmând să o admită. Astfel, potrivit disp. art. 173 Cod procedură fiscală contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de executarea ori de actele de executare pe care le contestă, din comunicarea somației sau din altă înștiințare primită. Or, în speță, din cuprinsul adeverinței de primire a somației nr. 6263/12.04.2005 rezultă că somația și titlul executoriu nr. 114 au fost primite de către contestatoare la data de 05.09.2005, ora 14.00. Or, contestațiile împotriva titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 și a înștiințării de plată nr. 4385/15.03.2005 au fost formulate la data de 24.05.2006, respectiv 13.11.2006, fiind astfel depășit termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile legale.
Pe fond, analizând actele și lucrările dosarului cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. -/04.11.2005 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii I, contestatoarea a fost înscrisă la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, în temeiul Legii nr. 19/2000, drepturile de pensie fiind stabilite începând cu data de 01.07.2005. Din cuprinsul acestei decizii rezultă că stagiul complet de cotizare este de 25 ani și 7 luni, iar stagiul total de cotizare realizat de contestatoare este de 31 ani, 3 luni și 22 zile. Din cuprinsul documentației depuse la dosar rezultă că a fost valorificată ca perioadă contributivă și perioada 1.04.2002 - 1.11.2002.
Prin decizia nr. - din 28.02.2006 s-a dispus anularea deciziei nr. - începând cu data de 01.07.2005 întrucât, potrivit art. 33 din Legea nr. 19/2000, neplata contribuției de asigurări sociale de către asigurații cu declarație sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestații până la achitarea contribuțiilor și a majorărilor de întârziere aferente. De asemenea, prin aceeași decizie, în baza dispozițiilor art. 187 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 133 alin. 3 din Codul d procedură fiscală, s- dispus recuperarea sumelor plătite fără temei legal în perioada 01.07.2005 - 01.01.2006 și 01.02.2006 - 01.03.2006.
S-a mai reținut de către instanță că reclamanta a semnat declarația de asigurare nr. 2034 din 19.11.2001 prin care s- obligat să plătească contribuția de asigurări sociale lunar la Casa Județeană de Pensii I, pentru un venit de 1.400.000 lei. Acest venit a fost modificat de la 1.400.000 lei la 8.000.000 lei începând cu data de 01.04.2002, conform comunicării de modificare nr. 1137/26.06.2002.
Prin înștiințarea de plată nr. 4385 din 15.03.2005 s-a comunicat contestatoarei că figurează în evidențele Casei Județene de Pensii I cu obligații restante la bugetul asigurărilor sociale de stat reprezentând contribuția de asigurări sociale. Din cuprinsul chitanțelor depuse la dosar (pag. 68) rezultă că ulterior emiterii de către intimată a înștiințării de plată nr. 4385/15.03.2005, contestatoarea a achitat contribuția de asigurări sociale datorată până în luna octombrie 2002.
S-a mai reținut de către instanță că, potrivit disp. art. 33 din Legea nr. 19/2000, "neplata contribuției de asigurări sociale de către asigurații cu declarație sau contract de asigurare la termenele stabilite atrage neacordarea drepturilor la prestații până la achitarea contribuțiilor datorate și a dobânzilor aferente". Prin înștiințarea la plată nr. 4385 din 15.03.2005 i s-a comunicat contestatoarei că figurează cu obligații restante la bugetul asigurărilor sociale de stat, reprezentând contribuția de asigurări sociale, dobânzi și penalități. Contestatoarea nu a făcut dovada achitării integrale a sumelor restante, motiv pentru care s-a dispus prin decizia nr. - din 28.02.2006 anularea deciziei nr. - începând cu data de 01.07.2005 și recuperarea sumelor plătite în perioada 01.07.2005 - 01.01.2006 și 01.02.2006 - 01.03.2006.
Instanța a reținut însă că intimata, prin anularea deciziei - și recuperarea sumelor plătite în perioada 01.07.2005 - 01.01.2006 și 01.02.2006 - 01.03.2006, a interpretat în mod eronat disp. art. 33 din Legea nr. 19/2000. Astfel, este adevărat că art. 33 din Legea nr. 19/2000 prevede că neplata contribuției atrage neacordarea drepturilor la prestații, însă instanța a apreciat că doar perioada în care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie. Neachitarea contribuției de asigurări sociale pentru o anumită perioadă nu poate avea drept consecință nerecunoașterea celorlalte perioade pentru care asiguratul a achitat contribuția de asigurări sociale. A interpreta într-un alt mod aceste dispoziții legale înseamnă a aduce atingere disp. art. 41 din Legea nr. 19/2000 potrivit cărora "pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public".
În consecință, instanța a constatat că sunt întemeiate cererile formulate de contestatoare având ca obiect anularea deciziei nr. -/anulată din 28.02.2006 emisă de intimată, exonerarea sa de la plata sumei de 2315 lei și anularea angajamentului de plată nr. 15104/19.09.2005.
În ceea ce privește cererea contestatoarei având ca obiect menținerea deciziei nr. -/04.11.2005 emisă de intimată, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată. Astfel, stagiul total de cotizare realizat de contestatoare de 31 ani, 3 luni și 22 zile, menționat în decizia din 04.11.2005, cuprinde și perioada 1.04.2002 - 1.11.2002. Această perioadă însă nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie întrucât contestatoarea nu a achitat contribuția de asigurări sociale și dobânzile aferente.
Raportat tuturor considerentelor expuse mai sus, instanța a constatat că sunt întemeiate în parte contestațiile conexe formulate de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, și le-a admis astfel.
În consecință, instanța a anulat decizia nr. -/anulată din 28.02.2006 emisă de intimată și angajamentul de plată nr. 15104/19.09.2005 și exonerat contestatoarea de la plata sumei de 2315 lei.
A respins cererea având ca obiect menținerea deciziei nr. -/04.11.2005 emisă de intimată și a respins ca tardiv formulate contestațiile conexe formulate de contestatoare în contradictoriu cu intimata având ca obiect anularea titlului executoriu nr. 114/12.04.2005 și a înștiințării de plată nr. 4385/15.03.2005 și lămurirea înțelesului și a întinderii titlului executoriu nr. 114/12.04.2005.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului său, contestatoarea critică sentința primei instanțe sub aspectul respingerii cererii sale având ca obiect menținerea deciziei nr. 249.006/04.11.2005 a Casei Județene de Pensii
Consideră recurenta că în mod greșit a fost respins acest capăt de cerere, întrucât prin această decizie nr. 249.006/04.11.2005 i-a fost acordată pensia pentru limita de vârstă începând cu data de 01.07.2005, iar la data depunerii cererii pentru pensionare întrunea cele două condiții prev. de art. 41 din Legea nr. 19/2000, respectiv vârsta standard de pensionare (57 ani și 7 luni) și stagiul complet de cotizare (31 ani, 3 luni, 22 zile).
Mai arată recurenta că însăși instanța de fond a reținut că intimata, prin anularea deciziei nr. 249.006 și recuperarea sumelor plătite în perioada 01.07.2005-01.01.2005 și 01.02.2006-01.03.2006, a interpretat în mod eronat disp. art. 33 din Legea nr. 19/2000. În mod greșit Casa Județeană de Pensii Iaa nulat decizia de pensionare, motivând că nu a achitat contribuțiile de asigurări sociale aferente perioadei octombrie 2002 - ianuarie 2005, întrucât această perioadă nici nu a fost luată în calcul, ca și stagiu de cotizare la valorificarea pensiei.
Consideră că norma de la art. 33 din Legea nr. 19/2000 era discriminatorie și a fost corectată prin intrarea în vigoare a nr.OUG 91/2007, iar a priva un pensionar de unica sursă de venituri - pensia pentru limită de vârstă - ar contraveni și prevederilor art. 1 Protocolul 1 din, a cărui aplicare se extinde și la dreptul de creanță, adică la diverse valori patrimoniale (cum este și dreptul la pensie).
Ca atare, se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate și, pe fond, menținerea Deciziei de pensionare nr. 249.006/04.11.2005, plata drepturilor de pensie cuvenite și recalcularea acestora raportat la indicele de inflație.
În drept, motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului său, Iac riticat sentința instanței de fond sub aspectul adunării deciziei nr. 249.006/anulată/28.02.2006, exonerarea contestatoarei de plata sumei de 2.315 lei, anularea angajamentului de plată nr. 15.104/19.09.2005 și obligarea instituției la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.700 lei.
Susține recurenta că, având în vedere conținutul clar și tranșant al art. 33 și art. 7 din Legea nr. 19/2000, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de pensie, în mod nelegal prima instanță a reținut că doar perioada în care nu s-a achitat contribuția de asigurări sociale nu poate fi valorificată la stabilirea drepturilor de pensie, fapt ce a condus la anularea deciziei nr. 249.006/anulată/28.02.2006 și la exonerarea contestatoarei de la plata sumei de 2.315 lei reprezentând pensie încasată necuvenit.
Consideră recurenta că, având în vedere împrejurarea că art. 33 din Legea nr. 19/2000 s-a modificat prin nr.OUG 111/10.10.2007, iar textul astfel modificat (în sensul reținut de instanța de fond) se aplică începând cu data de 01.01.2008, și nu pentru trecut, a interpretat corect dispozițiile legale, astfel că, pentru ca declarația de asigurare nr. 2034/19.11.2001 să producă efecte, respectiv să beneficieze de stagiu de cotizare și implicit să-i fie stabilite și plătite prestațiile de asigurări sociale - pensia - aceasta trebuia să aibă achitate toate contribuțiile de asigurări sociale stabilite, precum și dobânzile și penalitățile de întârziere aferente prevăzute în titlul executoriu nr. 114/12.04.2005.
Arată recurenta că aceste susțineri sunt în concordanță cu principiile de bază ale sistemului public de pensii, prev. în art. 2 din Legea nr. 19/2000, respectiv principiile solidarității sociale, al obligativității și al contributivității.
Ca urmare, conform art. 89 din Legea nr. 19/2000, Casa Județeană de Pensii Iaa nulat adeverința nr. 17.090/24.10.2005 și decizia nr. 249.006/04.11.2005 începând cu data de 01.07.2005 și, în baza disp. art. 187 din Legea nr. 19/2000 și ale art. 133 alin. 3 din Codul d e procedură fiscală, a dispus recuperarea sumei de 2.315 RON reprezentând sume plătite fără temei legal în perioada 01.07.2005-01.01.2006 și 01.02.2006-01.03.2006.
Mai susține recurenta că în mod greșit a anulat instanța angajamentul de plată nr. 15.104/19.09.2005, nefiind indicate motivele de fapt și de drept și încălcându-se principiul forței obligatorii a actelor juridice civile.
Cât privește cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, solicită reducerea acestora prin prisma proporționalității acestora cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, în considerarea Deciziei nr. 401/2005 a Curții Constituționale.
În consecință, se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței și respingerea contestațiilor conexe formulate de.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Ambele părți au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului declarat de partea adversă.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește recursul declarat de, se reține că, prin anularea Deciziei nr. 249.006/anulată din 28.02.2006 (ce a avut ca obiect anularea Deciziei nr. 249.006/2005 începând cu data de 01.07.2005 și recuperarea sumei de 2.315 RON) s-a menținutimplicitDecizia de pensionare nr. 249.006/04.11.2005, prin care i-a fost acordată pensia pentru limită de vârstă începând cu data de 01.07.2005; ca atare, nu se impunea ca instanța să dispună prin hotărârea pronunțată menținerea acestei decizii, câtă vreme a desființat decizia de anulare a acesteia.
În consecință, recursul declarat de contestatoare este nefondat și urmează a fi respins.
În ceea ce privește recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I, Curtea de Apel reține că, într-adevăr, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de pensionare nr. 249.006/04.11.2005, art. 33 din Legea nr. 19/2000 prevedea că neplata contribuțiilor atrage neacordarea drepturilor la prestații.
Pe de altă parte, însă, conformprincipiului contributivității, invocat chiar de recurenta Casa Județeană de Pensii I, drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări socialeplătite(art. 2 lit. "e" din Legea nr. 19/2000).
Ori, contestatoarea a achitat contribuțiile de asigurări sociale (în baza declarației de asigurare nr. 2034/19.11.2001) până în luna octombrie 2002 (conform adeverinței nr. 17.096/24.10.2005 eliberată de Casa Județeană de Pensii I), dată la care îndeplinea condițiile de stagiu de cotizare pentru pensionare la limita de vârstă.
Conform art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.
La data de 01.07.2005 contestatoarea avea vârsta de 57 ani, 7 luni și 5 zile și un stagiu de cotizare de 28 ani, 7 luni și 22 zile, îndeplinind condițiile prev. de Legea nr. 19/2000 și Ordinul nr. 340/2001 (respectiv vârsta de 57 ani și 7 luni și stagiul complet de cotizare de 25 ani și 7 luni).
Instanța reține că dispozițiile art. 33 din Legea nr. 19/2000, în forma anterioară apariției nr.OUG 91/2007, constituie o inechitate legislativă, care contravine însuși principiului contributivității, ce stă la baza sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Această inechitate legislativă a fost corectată abia la 01.01.2008, prin OUG91/2007, care a prevăzut expres ca perioadele în care persoanele asigurate pe bază de contract/declarația de asigurare nu au achitat contribuția de asigurări sociale nu se valorifică la stabilirea pensiei.
În atare condiții, instanța a procedat corect la interpretarea sistematică a art. 33 din Legea nr. 19/2000 și nu la interpretarea literală, așa cum consideră recurenta că s-ar fi impus.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel constată că în mod corect a dispus prima instanță anularea deciziei nr. 249.006/anulată/28.02.2006 (prin care se procedase la anularea deciziei nr. 249.006/04.11.2005) și exonerarea contestatoarei de plata sumei de 2.315 RON (dispusă a fi recuperată ca urmare a deciziei de anulare din 28.02.2006).
Cât privește angajamentul de plată din 19.09.2005, acesta a fost anulat, având în vedere că neachitarea contribuțiilor datorate echivalează cu o denunțare a declarației de asigurare, ce are ca și consecință neacordarea prestațiilor de asigurări sociale pentru perioadele de neplată a contribuțiilor.
Referitor la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu avocat dovedit cu chitanțele depuse la dosarul cauzei, Curtea de Apel constată că se cuvin a fi acordate contestatoarei, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă. Față de complexitatea și durata pricinii, Curtea constată că nu se impune reducerea onorariului de avocat, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, așa cum solicită Casa Județeană de Pensii
Față de toate considerentele expuse, nefiind fondat nici unul din motivele de recurs formulate de Casa Județeană de Pensii I, Curtea de Apel va respinge și recursul declarat de aceasta, urmând ca, în baza art. 312 Cod procedură civilă, să mențină sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de și Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1774/07.11.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored.
02.03.2009 -2 ex.
Tribunalul Iași: -,
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Carmen
