Asigurări sociale. Decizia 11/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 11
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C - S împotriva sentinței civile nr.94/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratură, la data de 09.01.2008, concluzii scrise, apoi instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, astfel că reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată.
prin sentința civilă nr.94 din 14.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S, a dispus anularea deciziei de imputare nr. 67/7 mai 2007, emisă de către instituția pârâtă, ca netemeinică și nelegală și a exonerat reclamantul de plata sumei imputate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin decizia de imputare contestată, pârâta i-a imputat reclamantului suma de 2.170 lei, reprezentând contravaloarea primei de instalare încasată necuvenit.
Decizia de imputare a fost emisă în temeiul art. 76 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare. Aceste prevederi legale nu sunt aplicabile în cazul reclamantului, deoarece acesta nu a încetat raporturile de muncă cu unitatea la care s-a angajat din șomaj într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, astfel încât decizia de imputare este nelegală și netemeinică.
Pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S a formulat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr. 94/14.09.2007 a Tribunalului C-S, solicitând admiterea recursului și casarea sentinței recurate, iar în subsidiar modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii.
În motivarea cererii de recurs se invocă excepția de necompetență materială a instanței de fond, arătându-se că decizia contestată este emisă de către o instituție publică, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparținea instanței de contencios administrativ și fiscal. Dată fiind natura juridică a litigiului, reclamantul trebuia să urmeze procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, procedură neîndeplinită de către acesta.
Cu privire la fondul cauzei se susține că hotărârea recurată este dată cu aplicarea greșită a legii, întrucât interpretarea dată de instanța de fond prevederilor art. 75 din Legea nr. 76/2002 este total eronată. Astfel, prima instanță reține doar că reclamantul a dovedit menținerea raporturilor de muncă pe o perioadă de cel puțin 12 luni de la data încadrării lui în muncă, ignorând în totalitate actul care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, respectiv Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici, la data de 27.12.2007, în cuprinsul căreia se constată faptul că, prevalându-se de dispozițiile Legii nr.76/2002, reclamantul a abuzat premeditat de facilitățile conferite de legiuitor, în sensul că și-a schimbat în mod fictiv domiciliul pentru a beneficia de prima de instalare. Or, legiuitorul a avut în vedere acordarea primei de instalare pentru situația în care șomerul își schimbă domiciliul în mod real pentru a se putea angaja, iar nu în mod fictiv.
Recurenta a emis decizia de imputare contestată având în vedere dispozițiile art.47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002.
În drept, se invocă prevederile art. 304 pct. 3, pct. 8 și pct. 9 Cod de procedură civilă raportate la cele ale art. 3041Cod de procedură civilă.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, a înscrisurilor existente la dosarul cauzei și a prevederilor art. 304 pct. 3, pct. 8 și pct. 9 Cod de procedură civilă raportate la cele ale art. 3041Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Având în vedere dispozițiile art. 76 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 76/2002 și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici, la data de 27.12.2006, în dosarul nr. 209/P/2006, prin decizia de imputare contestată, pârâta-recurentă i-a imputat reclamantului-intimat suma de 2.170 lei, reprezentând contravaloarea primei de instalare încasată necuvenit.
Prin urmare, decizia de imputare a fost emisă de către o instituție publică în temeiul Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, astfel încât acțiunea prin care se contestă această decizie are natura juridică a unui litigiu de asigurări sociale, iar nu de contencios administrativ, cum susține, în mod greșit, recurenta.
Față de cele arătate mai sus și de prevederile art. 119 din Legea nr. 76/2002 coroborate cu cele ale art. 36 alin. 3 și art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 republicată, Curtea va respinge excepția de necompetență materială a instanței de fond ca neîntemeiată, întrucât litigiul a fost soluționat de către un complet specializat în judecarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, și, pe cale de consecință, va constata că, în speță, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod de procedură civilă.
Dată fiind natura juridică a litigiului pendinte, susținerea pârâtului-recurent că reclamantul-intimat trebuia să urmeze procedura administrativă prealabilă, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, apare ca nefondată.
Conform art. 76 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, "au obligația de a restitui integral sumele primite conform art. 73^1, 74 și 75, în situația în care raporturile de muncă sau de serviciu încetează, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă".
Art. 76 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 prevede că: "În situația nerespectării prevederilor alin. (1), recuperarea sumelor prevăzute la art. 73^1, 74 și 75 se va face pe baza angajamentelor beneficiarilor, care constituie titluri executorii".
Din coroborarea acestor prevederi legale rezultă că decizia de imputare contestată a fost emisă pe motiv că raporturile de muncă ale reclamantului au încetat într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, deși în cuprinsul acesteia se menționează și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici, la data de 27.12.2006, în dosarul nr. 209/P/2006, fără a se preciza motivul invocării ei.
Împrejurarea că, prin Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a unei sancțiuni administrative, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici, la data de 27.12.2007, se constată faptul că, prevalându-se de dispozițiile Legii nr. 76/2002, reclamantul a abuzat premeditat de facilitățile conferite de legiuitor, în sensul că și-a schimbat în mod fictiv domiciliul pentru a beneficia de prima de instalare, nu are relevanță în cauză, deoarece decizia de imputare a fost emisă în temeiul art. 76 alin. 1, iar nu pentru că reclamantul ar fi încasat prima de instalare fără a fi întrunite cerințele art. 75 din Legea nr. 76/2002.
Potrivit probelor administrate în cauză, raporturile de muncă ale reclamantului cu unitatea la care s-a angajat din șomaj nu au încetat în intervalul de 12 luni ulterior datei încadrării în muncă, astfel încât, în speță, nu sunt aplicabile prevederile art. 76 alin. 2 raportate la cele ale art. 76 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, iar decizia de imputare este nelegală și netemeinică.
În cuprinsul cererii de recurs se arată că decizia de imputare contestată a fost emisă având în vedere dispozițiile art. 47 alin. 1 din Legea nr. 76/2002, însă această susținere nu poate fi luată în considerare, întrucât schimbă temeiul de drept menționat în decizia de imputare.
Din considerentele expuse anterior rezultă că, în cauză, nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 Cod de procedură civilă, deoarece instanța de fond nu a interpretat greșit actul dedus judecății, iar hotărârea recurată este legală și temeinică.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de către pârâta-recurentă Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C-S împotriva sentinței civile nr.94/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către pârâta - recurentă Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă C - S împotriva sentinței civile nr.94/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red.D/.01.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./.01.2008
Prima instanță: Tribunalul Timiș
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
