Asigurări sociale. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 9
Ședința publică din 15 ianuarie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mihail Decean
JUDECĂTOR: DR. - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C - S împotriva sentinței civile nr.92/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată că reclamantul intimat a depus la dosar, prin registratură, la data de 09.01.2008, concluzii scrise, apoi instanța constată că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor, astfel că reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin sentința civilă nr.92/14.09.2007, Tribunalul C - Saa dmis cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă C -, și în consecință a dispus anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei de imputare nr.71/07.05.2007 emisă de către instituția pârâtă și a exonerat reclamantul de la plata sumei imputate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul s-a angajat din situația de beneficiar al indemnizației de șomaj, într-o altă localitate decât cea în care avea domiciliu și, ca urmare a acestui fapt, și-a schimbat domiciliul în respectiva localitate.
În această situație, reclamantul a beneficiat de prima de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002, încasând contravaloarea a 7 salarii minime brute pe țară, în vigoare la momentul instalării, acordate de lege pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de schimbarea domiciliului.
Prin decizia de imputare nr.71/07.05.2007 pârâta în baza prevederilor art.76 alin.1 și 2 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare i-a imputat reclamantului suma de 2.170 lei reprezentând contravaloarea primei de instalare încasată necuvenit.
Potrivit dispozițiilor art.76 alin.1 din Legea nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare, încetarea raporturilor de muncă din inițiativa sau din motive imputabile angajatului, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă, atrage obligația restituirii integrale de către angajat a sumelor acordate drept prime prevăzute la art.74 și 75 din Legea nr.76/2002.
În speță, văzând înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului, instanța a constatat că reclamantul nu a încetat raporturile de muncă cu angajatorul la care s-a angajat din șomaj, într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării în muncă.
Astfel fiind, prevederile art.76 alin.1 din Legea nr.76/2002, pe care este motivată în drept decizia de imputare nr.81/07.05.2007, nu sunt aplicabile în cazul reclamantului.
Față de aceste considerente instanța a admis cererea formulată de reclamant și în consecință a dispus anularea ca netemeinică și nelegală a deciziei de imputare nr.71/07.05.2007 și exonerarea reclamantului de la plata sumei imputate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă C - S solicitând în principal casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de contencios administrativ și în subsidiar modificarea ei în sensul respingerii contestației.
În susținerea motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă s-a invocat că decizia de imputare fiind un act emis de o instituție publică competența revenea instanței de contencios administrativ și procedura administrativă prealabilă era obligatorie, și fiind încălcate normele imperative referitoare la competență subzistă acest motiv de casare.
În susținerea motivelor de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, s-a invocat că instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada menținerii raporturilor de muncă cel puțin 12 luni de la data încadrării dar nu s-a pronunțat cu privire la apărarea pârâtei care a susținut că reclamantul și-a schimbat fictiv domiciliul doar pentru a beneficia de prima de instalare și acest fapt s-a stabilit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Bozovici care a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului și aplicarea unei sancțiuni administrative. Astfel, acesta nu putea să beneficieze de prima de instalare prevăzută de art.75 din Legea nr.76/2002 și fiind incidente dispozițiile art.47 alin.1 din aceeași lege, suma fiind plătită fără temei legal soluția ce se impunea în cauză era respingerea contestației.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea forței de muncă prevede prin art.119 că litigiile rezultate ca urmare a aplicării prevederilor sale se soluționează de instanțele judecătorești competente potrivit legii și potrivit normelor procedurale prevăzute pentru conflicte de drepturi chiar dacă prin lege specială se prevede altfel.
Art.36 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară prevede că la tribunale funcționează secții sau complete specializate pentru cauzele privind conflictele de muncă și asigurări sociale iar art.55 prevede că în aceste cauze completele se constituie din 2 judecători și 2 asistenți judiciari.
Întrucât asigurările de șomaj sunt asigurări sociale este evident că litigiile ce decurg din aplicarea dispozițiilor Legii nr.76/2002 se soluționează de către instanțele de dreptul muncii și asigurări sociale și nu de către instanța de contencios administrativ.
Prin urmare criticile recurentei pârâte cu privire la incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.3 Cod procedură civilă sunt nefondate.
În ce privește aspectele de fond, tribunalul investit cu soluționarea contestației împotriva deciziei de imputare emisă de Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă C - S avea obligația să examineze conținutul acesteia, respectiv starea de fapt și temeiul de drept reținut pentru a se pronunța cu privire la legalitatea și temeinicia acestei decizii.
Ori, în decizie s-a reținut că s-au încălcat prevederile art.76 alin.1 din Legea nr.76/2002, respectiv că reclamantul a încetat raporturile de muncă într-o perioadă mai mică de 12 luni de la data încadrării și suma de 2.170 lei urmează a se recupera pentru acest motiv.
Instanța de fond în mod corect a reținut că această stare de fapt nu se confirmă, raportul de muncă neîncetând într-o perioadă mai mică de 12 luni și astfel în mod corect s-a anulat decizia de imputare emisă de pârâtă.
Pârâta nu a emis această decizie pentru că reclamantul și-a stabilit în mod domiciliul pentru a beneficia de prima de instalare astfel că susținerile sale în acest sens la fel și probele administrate sunt lipsite de relevanță deoarece exced obiectului cauzei.
Prin urmare nu sunt incidente nici motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către pârâta Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă C - S împotriva sentinței civile nr.92/14.09.2007, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu
- - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red.J/06.02.2008
Tehnored.: I/ 2 ex./08.02.2008
Prima instanță:Tribunalul C - S
Jud., jud.
Președinte:Mihail DeceanJudecători:Mihail Decean, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
