Asigurări sociale. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 120

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Traian Logojan

JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela

- - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.1607 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în comuna, sat, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta intimată Casa Județeană de Pensii D reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata contestatoare.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul asupra recursului.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul recurentei consilier juridic având din nou cuvântul solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțate, în sensul respingerii contestației, iar pe fond, menținerea deciziilor emise de către Casa Județeană de Pensii ca fiind legale și temeinice.

CURTEA

Deliberând asupra recursului civil formulat de intimata în contestație Casa Județeană de Pensii D, împotriva sentinței civile nr.1607 din data de 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, constată următoarele:

Contestatoarea a chemat în judecată civilă pe intimata Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. -/17.04.2008 emisă de intimată prin care s-a dispus recuperarea sumelor încasate în perioada 2006-2008.

În motivarea contestației, petenta a arătat că a fost pensionată pe caz de boală, cu termen de revizuire anual, i-a fost suspendată pensia și contestat decizia de anulare în termen. De asemenea contestatoarea a precizat a respectat recomantările cabinetului de expertizare și s-a prezentat la fiecare termen de revizuire, personal.

În conformitate cu art. 115 Cod pr.civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, deoarece la emiterea deciziei aceasta a avut în vedere faptul că petenta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente neconforme.

După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis contestația și a anulat deciziile 299/08.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă și decizia nr. -/17.04.2008 emisă de intimată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la baza deciziei contestate s-a aflat un control al CNPAS - Direcția de audit Intern și Control efectuat în temeiul nr.HG13/2004, ocazie cu care s-au constatat multiple deficiențe în emiterea deciziilor de încadrarea în grad de invaliditate și în lipsa unei hotărârii penale, revizuirea dosarului medical nu poate produce efecte decât pentru viitor, astfel cum este prevăzut de art. 39 din Ordinul nr.340/2001.

A mai reținut tribunalul că intimata în contestație invocă în apărarea sa deficiențe în activitatea aparatului propriu, cu alte cuvinte, își invocă propria culpă, situație care nu justifică emiterea deciziei în condițiile în care procedura de reevaluare a încadrării în grad de invaliditate nu a fost conformă prevederilor art.56 din Legea nr. 19/2000.

În fine, a mai reținut tribunalul că în cadrul procedurii de soluționare a plângerii împotriva deciziei medicale emisă de M nu a fost solicitat avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă B, astfel cum se prevede de către art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, decizia luată în aceste condiții fiind lovită de nulitate absolută.

Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.

Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevderile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.

În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr. 24149/04.04.2008, a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control.

Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.

În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.

S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Prin decizia nr. 299/08.04.2008, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Ulterior, prin decizia nr. -/17.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 2091 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.11.2006-01.05.2008 având în vedere decizia de anulare nr. 299/08.04.2008, prin care a fost anulată decizia nr.3983/31.10.2006 de încadrare în grad de invaliditate.

În cuprinsul deciziei nr. 299/08.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.24149/04.04.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.

Potrivit notei de constatare nr. 24149/04.04.2008 (filele 13 - 14 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical

În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.

Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.

Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși atât din conținutul notei de constatare nr. 24149/04.04.2008 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, măsură contestată ulterior de beneficiară.

În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă nr.3983/31.10.2006.

În ce privește cel de-al treilea motiv al recursului prin care recurenta a pretins că a respectat prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, Curtea constată că susținerile acesteia sunt nefondate, deoarece în cadrul soluționării plângerii împotriva deciziei medicale emisă de M, Oficiul Județean de Expertiză Medicală D avea obligația de a solicita avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă B, aviz care nu a fost solicitat, caz în care decizia de soluționare a plângerii este lovită de nulitate absolută.

În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr.1607 din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoare, cu domiciliul în comuna, sat, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela

- - - - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Tenored. AB/MD

2 ex/26.01.2009

fond - al Trib.

-

Președinte:Traian Logojan
Judecători:Traian Logojan, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 120/2009. Curtea de Apel Ploiesti