Asigurări sociale. Decizia 128/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.128
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1989 din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în M,-, -.B,.16, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimata contestatoare reprezentată de avocat din cadrul Baroului D, conform împuternicirii avocațială nr.1, lipsind recurenta intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Avocat, pentru intimata contestatoare, arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Instanța ia act de declarația apărătorului intimatei contestatoare, în sensul că nu mai are alte cereri de formulat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat, pentru intimata contestatoare, având cuvântul în fond, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca legală și temeinică.
Arată că dispozițiile art.91 alin.1 din Legea nr.19/2000 sunt clare, iar decizia Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă produce efecte numai pentru viitor.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea a chemat în judecată intimata Casa Jude eană de Pensii D pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.-/12.08.2009, prin care s-a dispus încetarea plă ii pensiei de invaliditate i recuperarea sumei de 18787 lei.
În motivarea în fapt a contestației, contestatoarea a arătat că la baza emiterii deciziei de încetare a plă ii pensiei s-a aflat decizia de revizuire nr.317/22.04.2009, prin care îi înceta calitate de pensionară.
A mai arătat contestatoarea că a contestat decizia de revizuire, dar aceasta a fost respinsă pe motiv că dosarul medical nu este complet, iar la data de 14.08.2009 a primit decizia contestată prin care începând cu data de 21.06.2006 îi înceta pensia de invaliditate.
Contestatoarea a precizat că potrivit art.62, alin.4 din Legea 19/2000 neprezentarea din motive imputabile pensionarului la revizuirea medicală atrage suspendarea plă ț ii pensiei începând cu luna următoare celei în care era prevăzută revizuirea, iar suspendarea (încetarea) plă ii pensiei nu poate avea caracter retroactiv, conform art.39 din Ordinul nr.340/2001.
În drept, a invocat disp. art. 62, 87, 92 din Legea 19/2000 i art.39 din Ordinul nr.340/2001.
Intimata Casa Jude eană de Pensii Daf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată i nelegală, arătând că având în vedere notele de relații, declarațiile titularului și deciziile medicale aflate la dosarul medical s-a întocmit nota de constatare 6057/10.04.2009 și s-a emis astfel, decizia nr.317/22.04.2009 prin care se revizuiește decizia asupra capacității de muncă.
A mai arătat intimata că în urma emiterii deciziei nr.317/22.04.2009 prin care se revizuiește decizia medicală nr.1675/25.04.2006, s-a emis decizia de încetare nr.-/12.08.2009, decizie prin care s-a stabilit un prejudiciu de 18787 lei și având în vedere că până la acest moment, contestatoarea nu a făcut dovada că a urmat toată procedura, decizia medicală este definitivă, iar decizia de încetare a pensiei fiind un accesoriu al acesteia nu mai poate fi modificată.
În drept, a invocat Codul d e Procedură Civilă, Legea 19/2000.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1989 din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis contestația, s-a anulat în parte decizia nr.-/12.08.2009 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu privire la recuperarea sumei de 18787 lei și s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că acordarea drepturilor de pensie de invaliditate contestatoarei s-a realizat ca urmare a deciziei asupra capacității de muncă nr.1675/25.04.2006, prin care s-a stabilit că aceasta suferă de afecțiuni ce determină încadrarea în gradul 3 de invaliditate, cu termen de revizuire în luna aprilie 2007.
A mai reținut instanța de fond că prin decizia nr.317/22.07.2009 întocmită de intimată s-a dispus revizuirea deciziei asupra capacității de muncă nr. 1675/25.04.2006, măsură ce a fost dispusă în urma controlului efectuat de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul Medical M, invocându-se drept temei al controlului prevederile HG nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001, șa cum rezultă din nota de constatare nr. 6057/10.04.2009.
Cu ocazia acestui control a-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și inexisten a dosarului medical.
In ceea ce prive te decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate, tribunalul a constatat că aceasta a fost stabilită de la o dată retroactivă, iar recuperarea sumei încasate necuvenit de la beneficiari a avut loc tot pentru o perioadă retroactivă, de 3 ani, deși, potrivit dispozițiilor art.91 alin. 1 lit. a din Legea nr.19/2000 "plata pensiei încetează începând cu luna următoare celei în care beneficiarul nu mai îndeplinește condițiile legale, în temeiul cărora i-a fost acordată pensia".
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că dispozițiile art.39, alin.4 din Ordinul 340/2001 care arată că "în caz de neprezentare a pensionarului la reexpertizare, pentru evitarea achitării unor drepturi bănești necuvenite, după ce s-au cercetat motivele neprezentării, oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă va anunța casa teritorială de pensii pentru luarea măsurilor legale", trebuie interpretate în sensul că deciziile emise de oficiul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, ca urmare a autocontrolului efectuat, se aplică de la data emiterii lor numai pentru viitor, nu și retroactiv, cu atât mai mult cu cât erorile constatate prin actul de control, nu sunt imputabile beneficiarului pensionar, ci unui angajat al paratei suspectat de fapte cu caracter penal.
Față de aceste dispoziții legale, tribunalul a constatat că, deși se impunea încetarea plății pensiei, întrucât prin decizia de revizuire definitivă, s-a constatat că, contestatoarea nu mai putea beneficia de pensia de invaliditate, totuși, întrucât măsura încetării nu putea avea loc decât pentru viitor, intimata Casa Județeană de Pensii D nu putea dispune recuperarea pensiei încasată necuvenit pe ultimii 3 ani.
Faptul că decizia de revizuire nu a fost contestată, intrând în circuitul civil pentru că este definitivă, este o împrejurare ce produce efecte doar asupra măsurii încetării plății pensiei de invaliditate, nu și asupra recuperării sumelor plătite deja cu acest titlu, cu atât mai mult cu cât art.89, alin.1 din Legea 19/2000 arată că în cazul în care are loc o revizuire a drepturilor de pensie datorată unor erori, va fi angajată răspunderea celor vinovați.
În cauză, conform notei de constatare, s-a reținut că nu există dosar medical pentru contestatoare, titularul nu a primit aviz de pensionare și decizia nu a fost eliberată la indicațiile medicului expert, motive de revizuire ce nu atrag culpa contestatoarei, ca beneficiară a pensiei.
Astfel, măsura recuperării pensiei de invaliditate achitată acesteia retroactiv, apare ca fiind abuzivă și nelegală, motiv pentru care tribunalul a admis contestația după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Recurenta a învederat faptul că intimata-contestatoare nu a urmat procedura legală sens în care necontestând decizia de anulare la instanța judecătorească, astfel această decizie asupra capacității de muncă a rămas definitivă.
În aceste condiții, decizia de anulare a rămas definitivă iar instanța nu putea să dispună anularea deciziei de încetare a plății pensiei care a fost emisă în baza deciziei de anulare care era definitivă.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art.41, cap.III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr.6057/10.04.2009.
Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 22.04.2009 recurenta a emis decizia 317 prin care a revizuit decizia asupra capacității de muncă emisă în anul 2006 pentru intimata-contestatoare, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
La data de 12.08.2009 recurenta emite decizia nr.- prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 21.06.2006 și recuperarea de la intimata-contestatoare a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 18.787 lei.
În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
Curtea constată că dispoziția de a recupera de la contestatoare suma reprezentând pensie încasată este nejustificată.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art.39 din Ordinul nr.340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art.39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-intimată ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Curtea reține, totodată, că nu poate fi avută în vedere critica vizând imposibilitatea analizării situației pensionarului motivat de necontestarea deciziei de revizuire, întrucât această împrejurare poate determina numai încetarea pensiei de invaliditate și nu poate influența și aspectul ce vizează recuperarea sumelor de bani plătite cu acest titlu, fiind aplicabile disp.art.89 al.1 din Legea nr.19/2000 cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că motivele de revizuire nu se datorează culpei intimatei.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să îl respingă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr.1989 din data de 5 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata contestatoare, domiciliată în M,-, -.B,.16, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.02.2010
dosar fond. - - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Traian Logojan Ioana Cristina
