Asigurări sociale. Decizia 1341/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1341
Ședința publică din data de 4 iulie 2008
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.691 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D și intimatul-contestator.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatului-contestator s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, întâmpinare, solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița, sub nr-, a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. -/15.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D și a deciziei nr. 1726/02.11.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă
Motivând contestația a arătat că a beneficiat de pensie în calitate de pensionar de invaliditate cu gradul II, că în fiecare an s-a prezentat la revizuirea medicală cu actele necesare, obținând decizia de încadrare în grad de invaliditate, a rămas surprins când i s-a comunicat decizia 1726/02.11.2007 privind anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate emise pe perioada 2003-2005.
A mai arătat că a formulat contestație împotriva acestei decizii însă nu a primit nici un răspuns, că vina în ce privește pierderea actelor din dosarul său o poartă instituția pârâtă și că nu a fost chemat pentru a da o explicație sau pentru a depune măcar copii de pe actele medicale care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Contestatorul a susținut de asemenea că deciziile de pensionare trebuiau contestate în termen de 30 de zile de la comunicare, iar cele necontestate în termen au rămas definitive, iar modul discreționar în care intimata a anulat deciziile rezultă și din faptul că acestea nu au fost motivate în nici un fel.
În drept a invocat Legea 19/2000 și a solicitat proba cu martori, interogatoriu, acte, eventual expertiză.
Prin notele scrise intimata a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că petentul nu a respectat prevederile art. 56 alin.2 din Legea 19/2000 și anume contestarea deciziei în termen de 30 de zile de la comunicare la Cabinetul de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, iar ulterior la instanța de judecată și că petentul nu a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme cu realitatea întocmite de către asistenta medicală și în lipsa unei dovezi că s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
Prin cererea depusă la dosar la data de 28.02.2008, contestatorul a solicitat anularea și a decizie nr. 2804/30.12.2007 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală D prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei emisă de CE M M nr. 1726/02.11.2007.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 691 din 22 aprilie 2008 admis contestația formulată de contestatorul a anulat decizia nr.1726/02.11.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M, decizia nr. 2804/30.12.2007 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă D și decizia nr.-/15.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D privind încetarea plății pensiei și recuperarea sumei de 13140 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 1726/02.11.2007 Casa Județeană de Pensii D -Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 2003-2005, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/15.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 13140 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.12.2004 - 01.12.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
La data înregistrării contestației la ribunalul Dâmbovița, respectiv 20.12.2007, contestatorului nu i se soluționase contestația depusă la împotriva deciziei nr. 1726/02.11.2007, astfel că acesta a contestat această decizie și la instanța de judecată împreună cu contestația privind anularea deciziei de încetare a plății pensiei și de recuperare.
Răspunsul comunicat de Oficiul județean de expertiză și recuperare a capacității de muncă nr. 2804/30.12.2007 prin care i s-a respins contestația, a fost atacat în termenul prevăzut de lege, prin cererea înregistrată la ribunalul Dâmbovița la data de 27.02.2008.
Contestația s- constatat a fi întemeiată pentru considerentele ce se vor exprima în continuare.
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă -Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petentul ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.
De asemenea nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții, anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei este nelegală.
CNPAS prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte contestatorul susținut în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr conform art. 56(6) din. 19/2000 decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Întrucât deciziile asupra capacității de muncă emise anterior deciziei nr.1726/02.11.2007 au devenit definitive, au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, anularea lor fiind posibilă numai în condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile Legii nr.19/2000 și ale Ordinului nr.340/2001 neprevăzând modalitatea de anulare cuprinsă în decizia contestată.
Conform art.39 din capitolul III al Ordinul nr.340/2001, oficiile de expertiză medicală și recuperarea a capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite, prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS, precum și la sesizarea părții interesate, în cadrul activității de control oficiile putând solicita avizul de specialitate al Institutului Național de Expertizare medicală și recuperare a capacității de muncă. Decizia emisă ca urmare a acțiunii de control, se aplică, potrivit alin.3 din același articol de la data emiterii indiferent de modul de rezolvare.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei nu poate constitui un temei de anulare a deciziilor suficient, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act. Numai în situația constatării săvârșirii unor fapte penale de către contestatoare sau de către salariați ai intimatei se poate solicita în cadrul procesului penal anularea deciziilor și a înscrisurilor nereale precum și obligarea la plata despăgubirilor civile de către persoanele vinovate de săvârșirea faptelor penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat, în esență că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp.art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive. A învederat recurenta că reclamantul nu a depus alte acte medicale.
Intimatul formulat întâmpinare prin care a arătat că sentința primei instanțe este legală și temeinică, sens în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anul 2003, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare precum și recuperarea sumelor încasate necuvenit în perioada 2004 - 2007.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emnise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat, sens în care în temeiul art. 312 Cod proc.civilă, îl va respinge.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.691 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator, domiciliat în comuna, sat, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iulie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. /MD
2 ex/10.07.2008
Dosar fond - al Tribunalului Dâmbovița
G
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Cristina Mihaela Moiceanu
