Asigurări sociale. Decizia 1393/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1393
Ședința publică din data de 16 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.832 din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, Județul
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurenta-pârâtă consilier-juridic în baza delegației nr. 706/15.06.2009, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul solicită admiterea recursului așa cum a fost el formulat, modificarea în tot a sentinței recurate, pe fond menținerea deciziei emise de instituție ca temeinică și legală.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 834/120/24.02.2009 a formulat contestație împotriva intimatei Casa Județeană de Pensii D solicitând obligarea acesteia la recalcularea pensiei pentru limită de vârstă în baza nr.OUG 4/2005, urmând ca la stabilirea drepturilor ce i se cuvin să se ia în calcul un stagiu de cotizare de 20 ani începând cu data de 1.12.2005.
Contestatorul a motivat în fapt cererea în sensul că a fost pensionat la data de 1.04.1994 prin decizia -, după un stagiu de cotizare de 31 ani, 11 luni și 2 zile lucrați în grupa I de muncă, iar în drept a precizat că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din OUG 4/2005, norma metodologică a art. 2 alin.3 din Hotărârea nr. 1550/2004 și dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977, dispoziții legale care nu au fost avute în vedere de către intimată. În concluzie, arată contestatorul, împărțirea punctajului total realizat trebuia să fie făcută la 20 și nu la 30, astfel cum a procedat intimata.
Contestatorul și-a precizat contestația solicitând recalcularea pensiei pentru limită de vârstă urmând ca la stabilirea drepturilor ce i se cuvin să i se ia în calcul un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, să fie obligată intimata la plata diferențelor de pensie începând cu data de 24.02.2006 precum și la cheltuieli de judecată.
S-au anexat contestației, în copie: decizia nr.-/1.04.1994, carnet de muncă,comunicat al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind admiterea prin decizia nr. 40/22.09.2008 a unui recurs în interesul legii în materie de asigurări sociale.
Intimata a depus întâmpinare însoțită de copia decizie nr.-/1.04.1994 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă și copia unei decizii a Curții de APEL PLOIEȘTI pronunțată în această materie.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile contestatorului au fost corect și legal acordate, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1550 din 23.09.2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și dispozițiilor Legii nr. 3/1977. Intimata arată că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3 /1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 ani astfel cum arată contestatorul. Aceeași perioadă este prevăzută și în normele tehnice emise de către CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG 1550/2004.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză prin sentința civilă nr. 832 din 31 martie 2009, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația astfel cum a fost precizată și în consecință dispus recalcularea pensiei contestatorului de către intimată cu luarea în calcul a unui stagiu de cotizare de 20 de ani.
Totodată, a obligă intimata să-i plătească contestatorului diferențele de pensie începând de la 24.02.2006 la zi și să plătească contestatorului a sumei de 600 lei reprezentând onorariul pentru apărător.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență, că petentul a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare a pensiei emisă de Casa Județeană de Pensii D solicitând obligarea intimatei la emiterea unei noi decizii de pensionare prin care să fie respectate dispozițiile art. 14 alin.1 din Legea nr. 3/1977 și să dispună obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu 24.02.2006 la zi.
Tribunalul reține că, prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestației ca nelegală și netemeinică, întrucât drepturile contestatorului au fost corect și legal acordate, în conformitate cu prevederile Hotărârii nr. 1550 din 23.09.2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public și dispozițiilor Legii nr. 3/1977. Intimata a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 3/1977, stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și nu de 20 ani astfel cum arată contestatorul, aceeași perioadă fiind prevăzută și în normele tehnice emise de către CNPAS pentru aplicarea unitară a prevederilor HG 1550/2004.
Tribunalul mai reține că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1994, prin decizia contestată fiind recalculată pensia stabilită inițial prin decizia de pensionare nr.-/1.04.1994.
Față de prevederile art. 4 din nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, coroborate cu dispozițiile art.2 alin.1și alin.3 din Anexa la nr.HG1550/2004 și ale art.2 din nr.HG1550/2004, stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat la determinarea punctajului mediu anual al contestatorului era cel reglementat de Legea nr. 3/1977 întrucât dreptul său la pensie s-a deschis sub imperiul acestei legi. Dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977 derogă de la cele ale art.8 din același act normativ, prevăzând un stagiu complet de cotizare de 20 de ani pentru persoanele care au fost încadrate în grupa I de muncă, aceasta fiind și situația contestatorului care a lucrat în astfel de condiții vreme de 31 ani,11 luni și 2 zile.
Din economia dispozițiilor art. 14 din Legea nr.3/1977, rezultă că legiuitorul a urmărit nu numai reducerea vârstei de pensionare a salariaților care au lucrat în grupele de muncă I și II, ci și reducerea vechimii totale în muncă necesare pentru pensionare. Prin urmare 20 ani lucrați în condiții speciale de muncă sunt echivalenți cu 30 ani lucrați în condiții normale. Întrucât contestatorul are o vechime de peste 20 de ani în grupa I de muncă, el beneficiază de reducerea stagiului total de cotizare necesar de la 30 de ani la 20 de ani în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 3 /1977.
Prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.40 din data de 22 septembrie 2008, nepublicată, dar obligatorie pentru toate instanțele judecătorești în vederea realizării unei practici unitare, s-a stabilit că dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.1 și 2 din Legea 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977.
Ca urmare a admiterii acestui capăt de cerere, tribunalul a admis și capătul de cerere secundar prin care se solicită obligarea intimatei la plata diferențelor de pensie începând cu data de 24.02.2006 la zi, fiind, în opinia instanței de fond că, din cauza modului de calcul ce nu a ținut cont de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977 ci de dispozițiile art. 8 din acest act normativ, contestatorul a fost păgubit cu diferența dintre pensia efectiv încasată și pensia astfel cum trebuia calculată pe toată această perioadă de timp de 3 ani.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că în mod greșit a fost admisă cererea întrucât potrivit art.2 din anexa HG nr.1550/2004, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediul anual îl reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, se arată că în cazul reclamantului, drepturile de pensie s-au deschis în anul 1993, când era în vigoare Legea nr.3/1997, stagiul complet de cotizare fiind cel reglementat de acest act normativ, iar potrivit art.8 din Legea nr.3/1977, stagiul complet de cotizare era de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
Se mai învederează că potrivit Normelor Tehnice date în aplicarea unitară a prevederilor HG nr.1550/2004, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada cuprinsă între 1.07.1977 și 31.03.2001 inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați.
Totodată, se arată că există acte normative care prevăd condiții specifice de pensionare pentru anumite categorii de persoane, iar pentru aceste categorii, la recalcularea pensiilor, se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu, stagiul de cotizare prevăzut de aceste legi speciale, ceea ce nu este cazul reclamantului.
De asemenea, se susține că în ceea ce privește perioada lucrată în grupa superioară de muncă, legiuitorul a considerat că aceasta trebuie remunerată diferit, apărând în aceste condiții OUG nr.100/2008, de modificare a Legii nr.19/2000, care prevede un număr suplimentar de puncte pentru perioada lucrată în condițiile grupei I sau II de muncă.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii cererii și menținerii deciziei emisă de recurentă, invocându-se disp.art.304 pct.8 și 9 și art.3041Cod pr.civilă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul pârâtei este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Concluzia primei instanțe în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este de 20 de ani și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei reclamantului nu poate fi însă primită, câtă vreme dispozitivul integral al deciziei nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii este cel mai sus-enunțat.
Intimatul-reclamant a fost pensionat conform deciziei nr-/1.04.1994, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea intimatului-reclamant, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, recurenta-pârâtă a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale intimatului-reclamant în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform 312 alin. 2 și 3 Cod pr. civilă va modifica în tot sentința și în fond va respinge acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județ D, împotriva sentinței civile nr. 832 din 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna, sat, Județul D și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul că respinge acțiunea precizată ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
/VS
3 ex./6.07.2009
f--Trib.D
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
