Asigurări sociale. Decizia 1408/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1408
Ședința publică din data de 11 iulie 2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
: -- -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.413 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D consilier juridic, intimata-contestatoare, personal.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar din partea intimatei-contestatoare s-a depus la dosar, prin serviciu registratură, note scrise, prin care se învederează că nu se poate prezenta.
Consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D declară că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Intimata-contestatoare declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că nu mai au alte cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D consilier juridic solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii, iar pe fond menținerea deciziei emisă de instituția ce o reprezintă ca fiind legală și temeinică.
Având cuvântul în fond intimata-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat, să se mențină ca legală și temeinică soluția instanței de fond.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr. 395/120/14.01.2008, pe rolul Tribunalului Dâmbovița, petiționara a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii formulând în contradictoriu cu aceasta contestație împotriva deciziei nr. -/01.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii prin care s-a dispus suspendarea și respectiv încetarea plății pensiei de invaliditate.
S-a solicitat exonerarea petiționarei de plata sumei de 1217 lei și respectiv 9216 lei la care a fost obligată prin aceeași decizie.
Cu privire la această sumă de bani s-a invocat excepția prescripției fiind depășit termenul de 3 ani de la data când s-a născut obligația.
În motivarea acțiunii s-a arată că petiționara a obținut decizii de stabilire a capacității de muncă în condiții de legalitate prezentând acte medicale, făcând analize și fiind expertizată.
Petiționara a respectat termenele stabilite de cabinetul de expertiză medicală și a prezentat documentele necesare.
Chiar și în condițiile în care s-au comis unele erori imputabile pârâtei, potrivit legii pot avea loc revizuiri și modificări care să atragă răspunderea celor vinovați.
La 7.02.2008 la dosarul cauzei s-a formulat întâmpinare prin care se solicita respingerea acțiunii ca fiind tardiv introdusă și pe fond respingerea acțiunii ca fiind nelegală și netemeinică.
S-a susținut că deciziile contestate au fost primite de reclamantă la 26.11.2007 și contestate la 14.01.2008.
Pe fond s-a susținut că s-au anulat deciziile asupra capacității de muncă care nu au fost contestate în termen, nefăcându-se dovada respectării procedurii prealabile, astfel că au rămas definitive și pe cale de consecință și decizia de încetare a plății pensiei de întreținere este legală.
La 20.03.2008 pârâta a depus la dosarul cauzei decizia nr. 20644/13.03.2008 prin care a fost anulată în parte decizia de suspendare nr.-/1.11.2007 cu privire la suma de 1274 lei, motiv pentru care acest debit nu mai trebuie recuperat de către pârâtă.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 414 din 20 martie 2008, respins excepția tardivității formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii D, a admis contestația formulată de petiționară și a anulat decizia nr. -/01.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii și a exonerat pe petentă de plata sumei de 9216 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reținut că deși pârâta Casa Județeană de Pensii a depus la dosar o recipisă de confirmare de primire, din aceasta nu rezultă concret obiectul comunicării, astfel că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării deciziei și în aceste condiții nu se poate imputa petiționarei neîndeplinirea procedurii de contestare, instanța respingând excepția tardivității promovării acțiunii.
Cât privește decizia a cărei anulare se solicită potrivit art.39 din ordinul nr.340/2001 oficiile de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă județene au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite prin control propriu sau la solicitarea organelor de control CNPAS sau partea interesată după caz.
Această reexpertizare se efectuează la termenul stabilit de medicii experți prin decizia medicală care se emite în condițiile art.22 și art. 23 din actul normativ indicat mai sus.
Cabinetele de expertiză medicală au obligația ca în primele cinci zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari care nu s-au prezentat la revizuirea medicală periodică, pentru suspendarea pensiei conform legii.
Cum la dosarul cauzei nu s-a făcut nici o dovadă cu privire la stabilirea unor termene de reexpertizare sau de revizuire medicală ce nu au fost respectate de petiționar, tribunalul a apreciat că măsura suspendării plății pensiei și cu atât mai mult a încetării plății pensiei sunt nelegale, urmând să admită contestația formulată, inclusiv cu privire la suma de bani a cărei recuperare s-a dispus.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sens în care invocat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod proc.civilă.
Recurenta a învederat faptul că intimata nu a urmat procedura legală sens în care necontestând decizia de anulare la instanța judecătorească, astfel această decizie asupra capacității de muncă a rămas definitivă. În aceste condiții, decizia de anulare a rămas definitivă iar instanța nu putea să dispună anularea deciziei de încetare a plății pensiei care a fost emisă în baza deciziei de anulare care era definitivă.
Pe fondul cauzei, a susținut recurenta, în mod greșit prima instanță a reținut ca temei legal al soluției disp. art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, întrucât în mod corect și legal, dispozițiile aplicabile sunt cele prevăzute de art. 41, cap. III, secțiunea din Ordinul menționat, care precizează că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză care le-a emis la sesizarea organelor de control ale CNPAS, ori în cauză au fost constatate erori, așa cum rezultă din Nota de constatare nr. 50386/29.10.2007.
Pentru aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot hotărârii și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată, cu consecința menținerii deciziilor emise de către recurentă ca fiind legale și temeinice.
Curtea examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului rezultă că la data de 29.10.2007 recurenta a emis decizia 50386 prin care a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise anterior pentru intimată, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de lege. În această decizie este prevăzută și calea de atac a contestației ce poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Fără să respecte termenul legal de exercitare a căii de atac a deciziei, la data de 01.11. 2007, recurenta emite decizia nr. - prin care dispune încetarea plății de invaliditate începând cu 01.03. 2001 și recuperarea de la intimată a sumei încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate în cuantum de 1274 RON, pentru perioada 01.03.2001 - 01.03.2002, respectiv suma de 9216 RON pentru perioada 01.11.2004 - 01.11.2007. În această decizie se menționează că reprezintă titlu executoriu și poate fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare la instanța competentă.
În aceste condiții, este de netăgăduit că dispozițiile art. 56 din Legea nr. 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă, care nu putea emite decizia de încetare a plății pensiei de invaliditate decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei de anulare asupra capacității de muncă.
Pentru aceste considerente nu se poate reține așa cum în mod greșit susține recurenta, că intimata nu a respectat procedura legală, neputându-se transfera culpa nerespectării legii de către recurentă, cu toate efectele pe care le-a produs, în sarcina contestatoarei.
Rezultă din actele dosarului că și în aceste condiții de nerespectare a dispozițiilor art. 56 din Legea nr. 19/2000, contestatoarea a formulat contestație în legătură cu anularea deciziile emise, astfel că nu se poate reține critica potrivit căreia procedura legală nu ar fi fost respectată de către contestatoare.
Curtea constată că dispoziția de a recupera de la contestatoare sumelor reprezentând pensie încasată în perioada 01.03.2001 - 01.03.2002, respectiv perioada 01.11.2004 - 01.11.2007 este nejustificată.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza HG nr. 13/8.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei anterior, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin. 3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului conform căruia nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Față de aceste considerente, Curtea reține că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod proc.civilă să îl respingă ca atare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, jud.D, împotriva sentinței civile nr. împotriva sentinței civile nr.413 din 20 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iulie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored./MD
2 ex./15.07.2008
f- Trib.
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Ioana Cristina Țolu Cristina
