Asigurări sociale. Decizia 150/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 150
Ședința publică de la 18 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea recursului declarat de împotriva sentinței civile nr. 2101 din 14 XI 2007 Tribunalului Iași, intimată fiind CASA JUDETEAN DE PENSII I, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat și consilier jr. - pentru intimată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care părțile precizează că nu mai au cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul părților.
Avocat, avînd cuvîntul în susținerea recursului, arată că hotărîrea instanței de fond este nelegală deoarece a fost pronunțată de o instanță necompetentă și în compunere nelegală. Instanța a fost alcătuită în complet de litigii de muncă și a soluționat cererea ca o contestație la poprire. Deasemeni, hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea dreptului la apărare. La data cînd s-a judecat pricina nu s-a acceptat cererea de amînare pentru a beneficia de serviciile unui avocat. S-a încălcat dreptul la apărarea și la un proces echitabil.
Instanța a soluționat ceea ce nu s-a cerut și nu a soluționat ceea ce s-a cerut. Prin acțiune a contestat calculul greșit al sumei imputate și a solicitat suspendarea executării. pe un interval de 4 ani și 6 luni nu are un temei legal.
Prin conținutul lor, dispozițiile Legii 187/1999 și art.II și V din OUG nr.16/2006 au fost declarate neconstituționale, Curtea Constituțională admițînd excepția e neconstituționalitate a dispozițiilor Legii 187/1999. Toate actele care s-au constituit pe acea lege nu mai au un sport juridic. Este singurul caz cînd unui evreu care a fost în lagăr,i se retrage indemnizația motivat de faptul că a refuzat să aducă o adeverință că nu a făcut poliție politică. Cu probele administrate nu s-a făcu dovada că a făcut poliție politică. Nici un martor nu a pretins că l-ar fi anchetat și ar fi exercitat asupra lui vreo presiune. Totul se bazează pe niște pretinse fapte.
Hotărîrea este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere menționate și asupra motivelor invocate privind încălcarea obligației prev.de art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de a respecta drepturile și libertățile garantate de Convenție și Constituție.
In consecință solicită admiterea recursului,casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Depune concluzii scrise.
Consilier jr. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței conform motivelor expuse pe larg în întîmpinare. In mod corect hotărîrea a fost pronunțată de Tribunalul Iași în completul de asigurări sociale deoarece aceasta era instanța competentă să judece această acțiune. Titlu executoriu este o decizie de pensionare. Nu a fost o contestație la o poprire, este vorba de o decizie de restituire de bani.
Solicită respingerea recursului și menținerea sentinței.
Instanța rămîne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 2101 din 14 nov. 2007 Tribunalul Iași respinge contestația formulată de contestatorul, cu domiciliul în I, b-dul - cel M si nr. 4, -uliver,. A,. 5 în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, cu sediul în I, str. - nr. 17-19.
Dispune restituirea cauțiunii achitate de contestator cu chitanța -/1 din 31.05.2007.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că Prin decizia nr. 208 din 29.11.1999, Saa dmis cererea formulata de contestatorul privind stabilirea calității de beneficiar al Decretului-lege 118/1990.
La data de 5 octombrie 2005, Casa Județeana de Pensii S, Comisia pentru acordarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000, a emis decizia nr. 32 de revizuire a drepturilor prevăzute de Decretul -lege 189/2000 dispunând anularea Deciziei 208/99.Se constată că petentul se încadrează in prevederile art. 8 din Legea 189/2000,fapt ce determina suspendarea indemnizației prevăzute de Legea 189/2000 si restituirea indemnizației încasate necuvenit in perioada 2002-2005.
Aceasta decizie a fost contestata de către titular, iar Curtea de Apel Suceava, prin sentința civilă nr. 132 din 24 mai 2006, respins acțiunea în contencios administrativ. Sentința Curții de Apel Suceavaa fost menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție, respingându-se recursul contestatorului prin decizia nr. 3732 din 1.11.2006.
Prin urmare decizia nr. 32 din 05.10.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii S, prin care se dispune suspendarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000 și restituirea indemnizației încasate necuvenit în perioada 2002-2005 rămas definitivă, urmând a fi pusă în executare.
La data de 16.11.2005, Curtea de Apel Suceavaa dispus suspendarea executării deciziei nr. 32 din 05.10.2005 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
După rămânerea irevocabilă a contestației și încetarea suspendării executării deciziei nr. 32 din 05.10.2005, aceasta a fost pusă în executare de Casa Județeană de Pensii I deoarece contestatorul și-a stabilit domiciliul în I, după cum rezultă din adresa nr. 36133/1.11.2006 (fila 46dosar).
Casa Județeană de Pensii Iae mis decizia privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă nr. -/28.02.2007 prin care a dispus recuperarea debitului de - ROL și 2906 RON reținându-se că în perioada 01.09.2002- 01.03.2007 contestatorul a încasat necuvenit indemnizație prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Susținerile contestatorului privind încălcarea disp. art. 187 (1) din Legea 19/2000 sunt neîntemeiate. Astfel, restituirea indemnizației încasate în perioada 2002-2005 s-a dispus prin decizia 32 la data de 05.10.2005, cu respectarea termenului de prescripție. Decizia contestată s-a emis în baza deciziei 32/2005 a cărei executare a fost suspendată până la data rămânerii irevocabile a acțiunii formulate de contestatorul.
Temeinicia suspendării indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000 și a restituirii indemnizației încasate necuvenit în perioada 2002-2005 fost verificată de instanțele de contencios administrativ, Curtea de Apel Suceava și Înalta Curte de Casație și Justiție, care au respins acțiunea privind anularea deciziei 32/2005.
În speță, contestatorul nu a dovedit temeinicia susținerilor privind calculul greșit al sumei a cărei restituire se dispune prin decizia - din 28.02.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică.
Motivează recurentul că sentința este nelegală deoarece a fost pronunțată de o instanță necompetentă și în compunere nelegală, motiv de casare prev. de art. 304 pct. 1 și 3 Cod procedură civilă.
Instanța alcătuită în complet de litigii de muncă, cum rezultă din preambulul hotărârii a soluționat cererea sa ca o contestație la poprire care potrivit art. 400 -401 Cod procedură civilă se introduce la instanța de executare, în speță de Judecătoria Iași de un complet de judecată constituit potrivit art. 54 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 cu un singur judecător competent să rezolve contestațiile la poprire.
Motivează de asemenea recurentul că hotărârea este nelegală întrucât prima instanță a procedat la judecarea pricinii cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității dezbaterilor dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil și altor principii fundamentale ale procesului civil ceea ce constituie un exces de putere, motiv de casare, prev. de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă (art. 127,147,156, Cod procedură civilă și art. 6 din Convenția Europeană.
La termenul de judecată din 7.11.2007 în lipsa apărătorului aflat la altă instanță a cerut amânarea procesului întrucât fiind în vârstă de 83 de ani și lipsit de cunoștințe juridice nu se poate apăra singur, iar consilierul juridic al Casei de Pensii care se află în sala de ședințe a refuzat să ia cuvântul, fapt necontestat de instanță în încheiere și care s-a soldat cu dispoziția judecătorului că dosarul rămâne în pronunțare pentru data de 14.11.2007, pe un ton care l-a făcut să înțeleagă că hotărârea de respingere era deja luată, fără dezbateri și fără judecarea fondului. Nu corespunde adevărului că ar fi cerut în acea ședință anularea deciziei de imputație, singurul lucru care l-a cerut fiind să i se dea posibilitatea să beneficieze de un apărător.
Încălcarea dreptului la apărare s-a făcut de instanță și prin refuzul de a admite cererea de probe că nu a făcut poliție politică, deci nu i se poate imputa vreo sumă din indemnizația de persecutat etnic, conform legii nr. 189/2000. În acest scop la 18.06.2006 și 27.06.2006 a solicitat CNSAS să-i comunice acte în legătură cu pretinsa sa activitate de poliție politică. A prezentat instanței răspunsul CNSAS din 17.10.2007 din care rezultă că poate solicita copii de pe actele importante pentru rezolvarea cazului său.
Instanța însă nu i-a încuviințat această dovadă deși potrivit art. 1 alin. 3 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice, o asemenea probă este admisibilă.
Motivează recurentul că instanța a soluționat ceea ce nu s-a cerut și nua soluționat ceea ce s-a cerut, motiv de casare prev. De art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Prin cererea din 2.04.2007 a contestat calculul greșit al sumei imputate prin decizia nr. -/28.04.2004 a Casei de Pensii I și a solicitat suspendarea executării deciziei conform art. 187 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Prin cererea modificatoare a acțiunii a solicitat anularea în întregime a deciziei nr. -/28.02.2007 a Casei Județene de Pensii I, prin care i s-a imputat suma de 7246 RON reprezentând indemnizația de persecutat etnic și rasial încasată în perioada 1.09.2002 -1.03.2007, deci un interval de 4 ani și 6 luni și suspendarea executării deciziei de imputare în întregime deoarece:
1) nu există o decizie prin care să se fi anulat legal dreptul său la indemnizația de persecutat politic prevăzut de ordonanța nr. 105/1000 drept câștig ce nu poate fi anulat printr-o lege ulterioară art. 8 din Legea nr. 189/2000.
2) nu poate fi obligat retroactiv la restituirea indemnizației de persecutat politic deoarece decizia Casei de Pensii S produce efecte numai de la data rămânerii definitive dacă decizia nr. 208/1999 a Casei Județene de Pensii S prin care i s-a acordat indemnizația de persecutat politic a fost revizuită sau anulată. Ori decizia nr. 32/5.10.2005 a Casei Județene de Pensii Sar ămas definitivă numai la 1.11.2006, iar pe de altă parte decizia nr. 208/1999 nu a fost anulată și nici revizuită încât dispoziția de restituire a indemnizației încasate nu are o bază legală.
Temeiul invocat de intimata Casa Județeană de Pensii I - decizia nr. 32/2005 emisă de Casa Județeană de Pensii S pe baza declarațiilor pe proprie răspundere a numiților, G și, luată de jurisconsultul Casei Județene de Pensii S, adresa nr.15515/13.05.2005 a S și extrase din diverse publicații locale din care ar rezulta că ar fi făcut parte din poliția politică situație care s-ar încadra în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 189/2000 nu este fondat și nu îndreptățea instanța să confirme dispoziția de suspendare a indemnizației de persecutat politic și nici pe aceea de restituirea indemnizației încasate pe perioada 2002 -2005.
Martorii, G și în declarațiile lor nu au pretins că i-ar fi anchetat sau ar fi exercitat vreo represiune împotriva lor. din publicațiile locale din Municipiul S sunt lipsite de valoare juridică și nu pot constitui temeiul anulării dreptului său la indemnizație. Instanțele au refuzat proba cu cele 2 dosare de anchetă penală sau declarațiile din aceste dosare predate de Tribunalul Militar Iași la CNSAS prin care urmărea să dovedească nevinovăția sa. În sfârșit decizia nr. 32/2005 a S și decizia nr. -/2007 a Casei Județene de Pensii I întemeiate pe adresa nr. 15515/13.05.2005 a Ss unt date cu încălcarea prezumției de nevinovăție prev. de art. 23 din Constituție și cu încălcarea competenței funcționale.
Cu probele administrate nu s-a făcut dovada că personalul a făcut parte din aparatul de represiune și poliție politică și că prin actele îndeplinite ar fi exercitat o asemenea represiune împotriva vreunei persoane, simpla sesizare făcută S înregistrată sub nr. 47237/09.05.2005 la Casa Județeană de Pensii nefiind suficientă pentru a se stabili implicarea sa în asemenea acte.
Adresa nr. P/2485/05/22.12.2005 a CNSAS precizează că acea instituție are în competența sa verificarea activității de poliție politică desfășurate de agenți sau colaboratori al organelor de securitate încât nu se confirmă că a făcut parte din aparatul de represiune sau poliție politică care de fapt este sensul art. 8 din Legea nr. 189/2.11.2000.
Curtea Constituțională prin decizia nr. 341/18.04.2006 respingând excepția de neconstituționalitate a art. 8 din Legea nr. 189/2000 reține că excepția nu se referă la o problemă de constituționalitate, ci la o problemă care ține de domeniul interpretării și aplicării legii, de atributul exclusiv al in stanței de judecată.
În cauză nepronunțându-se de instanțe prin deciziile menționate, o anulare a deciziei nr. 208/1999 a Direcției Generale de Muncă și Protecție Socială a Județului S prin care i s-a acordat indemnizația de persecutat politic înseamnă că dispoziția de restituire a indemnizației încasate pe acest temei nu are o bază legală.
În afară de acest argument, mai invocă și pe acela prevăzut de art. 1 alin. 2 lit.1din Ordonanța Guvernului nr. 104/30.08.1999, potrivit căruia beneficiază de dispozițiile Decretului -lege nr. 118/1990 și persoana care a fost persecutată sau deportată de regimul instaurat în România cu începere de la 14.09. 1940 până la 23.08.1944 din motive etnice și rasiale. Ori el a făcut dovada cu acte: adeverința /6.05.1993 a UM 02404 Pitești și adeverința nr. /20.03.2001 a Federației Comunităților din România și martori că în calitate de locuitor al orașului B în perioada 1.07.1941 -1.02.1944 a fost persecutat și obligat să presteze muncă obligatorie în folosul Primăriei B, pe motiv că este evreu. Acest fapt era suficient pentru ca să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Mai motivează recurentul că hotărârea este nelegală deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere menționate și asupra unora din motivele invocate și anume:
Încălcarea obligației prev. de art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului de a respecta drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție și de Constituție și anume dreptul la nediscriminare, egalitatea în drepturi, dreptul la despăgubiri și indemnizație și dreptul la securitate socială.
Hotărârea este nelegală întrucât instanța a aplicat greșit legea, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Instanța a aplicat greșit legea când în lipsa unei decizii a Casei de Pensii sau instanței judecătorești prin care să i se fi anulat legal dreptul său la indemnizație de persecutat politic prevăzut de ordonanța nr. 105/1999 a dispus să restituie indemnizația pe o perioadă de 4 ani și 6 luni, drept câștigat care nu poate fi anulat.
Potrivit art. 187 alin. 1 și 4 și 188 din Legea nr. 19/2000 se rețin numai sumele încasate necuvenit cu titlu de prestații de asigurări sociale și sumele plătite necuvenit prin Casele teritoriale de pensii, nu și sumele încasate în baza un ui titlu în vigoare, iar potrivit alin. 1 din art. 187 sumele se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani. Ori acest termen a fost depășit.
Hotărârea este nelegală și pentru că instanța a confirmat decizia Casei Județene de Pensii I și decizia Casei Județene de Pensii S cu încălcarea principiului neretroactivității legii când au dispus să i se rețină sumele de bani pe o perioadă anterioară rămânerii definitive a deciziei nr. 32/5.10.2005 a Casei Județene de Pensii
Decizia a rămas definitivă la 1.11.2006, dar a fost obligat să restituie indemnizația încasată cu începere la 1.09.2002 ceea ce înseamnă că această decizie a fost aplicată retroactiv cu încălcarea legii.
Indemnizația de persecutat prev. de nr.OG 105/1999 fiind o indemnizație specială potrivit art. 409 alin. 1 și 7 Cod procedură penală nu putea fi urmărită pentru nici un fel de datorii în scopul realizării finalității pentru care au fost acordate aceste indemnizații, legiuitorul le-a declarat în mod expres ca insesizabile, iar această insesizabilitate este absolută și totală.
Intimata Casa Județeană de Pensii I formulează întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
În mod corect, hotărârea a fost pronunțată de către Tribunalul Iași - Complet de asigurări sociale, deoarece aceasta era instanța competentă să judece acțiunea.
Conform art. 155 din Legea nr. 19/2000 tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind:
d) deciziile de pensionare;
f) modul de stabilire și de plată a pensiilor, a indemnizațiilor și a altor drepturi de asigurări sociale;
- contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi.
Titlul executoriu este o decizie de pensionare, nr. -/28.02.2007, prin care a fost suspendată indemnizația acordată în baza Legii nr.189/2000 și s-a dispus recuperarea sumei de 43.458.582 ROL și 2906 RON ce reprezintă indemnizație încasată necuvenit în perioada 2002 -2005.
Prin hotărârea emisă, Comisia stabilește calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și perioada de persecuție pentru care urmează să se stabilească drepturile iar prin decizia de pensionare Casa județeană de Pensii stabilește cuantumul indemnizației. Orice modificare intervine în legătură cu indemnizația trebuie să se reflecte într-o decizie deoarece plata indemnizației se face în baza un ei decizii, indemnizația fiind încasată pe cuponul de pensie.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, consideră că este neîntemeiat, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea dreptului la apărare.
Art. 156 Cod procedură civilă prevede:
(1) Instanța va putea da un singur termen pentru lipsa de apărare, temeinic motivată.
(2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amân a, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise.
În speța de față, la termenul din data de 07.11.2007 instanța a respins cererea recurentului de acordare a unui nou termen (deoarece apărătorul acestuia era plecat la altă instanță), a declarat dezbaterile închise și a dat cuvântul pe fondul cauzei. Tocmai fiindcă a fost respinsă cererea recurentului de amânare, instanța a amânat pronunțarea pentru a-i da posibilitatea acestuia să depună concluzii scrise.
Mai arată intimata că prin decizia nr. 208/29.11.1999 emisă de Comisia din cadrul Direcției Generale de Muncă și Solidaritate Socială Saf ost stabilită recurentului calitatea de beneficiar al Decretului -lege nr. 118/1990.
Legea nr. 189/2000 este actul normativ emis pentru aprobarea nr.OG 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului -lege nr. 118/1990.
După aprobarea nr.OG 105/1999 au fost înființate la Casele teritoriale de pensii, Comisii pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, comisii care au preluat o parte din situațiile care până la acea dată făceau obiectul Decretului -lege nr. 118/1990, respectiv acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice.
Astfel, în data de 09.05.2005, Casa Județeană de Pensii S este sesizată de către Asociația Politici din România - Filiala S, ca d-l beneficiază în mod ilegal de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, respectiv "prevederile prezentei ordonanțe nu se aplică persoanelor care în perioada 06.03.1945 -22.12.1989 au făcut parte din aparatul de represiune, securitate, miliție și din instanțele militare care au instrumentat și au judecat procese politice ale opozanților regimului comunist".
Deoarece recurentul nu a prezentat declarația notarială solicitată de Casa Județeană de Pensii S prin adresa nr. 15515/13.05.2005, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul acestei instituții din Legea nr. 189/2000 emite Decizia nr. 32/05.10.2005 prin care se revizuiește Decizia nr.208/29.11.1999, în sensul anulării acesteia, motivat de faptul că susnumitul face obiectul prevederilor art. 8 din Legea nr. 189/2000, fapt ce determină sistarea indemnizației prevăzute de Legea nr. 189/2000 și restituirea indemnizației încasate necuvenit în perioada 2002 -2005.
Împotriva acestei decizii d-nul a formulat contestație ce a făcut obiectul dosarului nr-, aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, solicitând și suspendarea executării Deciziei nr. 32/05.10.2005 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii. Prin încheierea din data de 16 noiembrie 2005 fost admisă cererea de suspendare.
Prin sentința civilă nr. 132/24.05.2006 a fost respinsă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată. recurs împotriva acestei sentințe, prin decizia nr. 3732/01.11.2006, pronunțată în dosar nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat.
Prin adresa nr. 58485/26.10.2006 a fost transferat dosarul de pensie al d-nului la Casa Județeană de Pensii I iar prin adresa nr. 10902/23.01.2007 au fost comunicate instituției intimate hotărârile judecătorești susmenționate.
Făcându-se aplicarea acestor sentințe, prin decizia nr. -/28.02.2007 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă a fost pusă în aplicare decizia nr. 32/05.10.2005.
Deoarece hotărârile judecătorești sus menționate menține decizia de revizuire nr. 32/05.10.2005, prin decizia de pensie sus menționată s-a stabilit debit pentru perioada 01.09.2002 -01.03.2007 deoarece recurentul a încasat necuvenit indemnizație pentru Legea nr. 189/2000.
Debitul a fost corect stabilit pentru perioada susmenționată întrucât prin încheierea din data de 16.11.2005 a fost admisă cererea de suspendare a Deciziei nr. 32/2005 până la soluționarea irevocabilă a acțiunii.
În această situație, în mod corect instituția intimată a stabilit debitul din anul 2002 căci suspendarea deciziei nr. 32/2005 a operat în acest interval și pentru instituție.
Prin menținerea deciziei nr. 32/05.10.2005, a fost pusă în executare, respectiv s-a procedat la sistarea indemnizației pentru viitor și restituirea indemnizației încasate în perioada 2002 -2005.
Mai arată intimata că în motivarea sentinței civile nr. 132/24.05.2006, Tribunalul Suceava reține că decizia nr. 32/05.10.2006 este temeinică și legală iar din actele și lucrările dosarului rezultă fără putință de tăgadă că a fost ofițer de securitate.
Față de motivul invocat că ar fi fost încălcat dreptul la apărare prin respingerea cererii de probe pentru a dovedi că nu a făcut poliție politică arată că această probă nu era pertinentă și nici concludentă acestei cauze, recurentul contestând în acest dosar decizia de pensionare prin care s-a sistat indemnizația acordată în baza Legii nr. 189/2000.
Referitor la rețineri, menționează că acestea nu operează din indemnizație, căci în prezent recurentul nu se află în plata cu indemnizație, tocmai debitul este reprezentat de indemnizație încasată necuvenit. Reținerile sunt din pensia cu care contestatorul se afla în plată la instituția intimată.
Recurentul formulează răspuns la întâmpinare, prin care accentuează cele consemnate și în motivele de recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
1.Motivul de recurs referitor la pronunțarea sentinței de către o instanță necompetentă și cu o compunere nelegală se vădește a fi nefondat.
Obiectul litigiului îl constituie analizarea legalității titlului executoriu, decizia de pensionare nr. -/28.02.2007, prin care a fost suspendată indemnizația acordată în baza Legii 189/2000 și s-a dispus recuperarea sumei reprezentând indemnizația încasată în perioada 2002 -2005.
Curtea constată că raportat la obiectul litigiului, Tribunalul Iașia fost competentă să soluționeze cauza conform art. 155(lit.b) din Legea 19/2000.
2.Motivul de recurs referitor la judecarea cauzei cu încălcarea principiilor contradictorialității, oralității dezbaterilor, dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil, este, de asemenea, nefondat.
Cerința din art. 6 pct. 1 al Convenției, invocat de recurent, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
Contradictorialitatea este principiul care îngăduie părților din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, mai precis să discute și să combată susținerile făcute de fiecare dintre ele și să-și exprime opinia asupra inițiativelor instanței în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor citare, în cursul procesului toate părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face în ședință publică, după prealabila lor discutare de către părți.
indirecte ale manifestărilor principiului contradictorialității se regăsesc și în legislația națională, mai precis în reglementarea art. 107, art. 128 -129, 147 și 156 Cod procedură civilă,invocate de recurent.
Dreptul la un proces echitabil înseamnă și posibilitatea rezonabilă a oricărei părți de a expune cauza sa instanței de judecată,în condiții care să nu o dezavantajeze față de partea adversă, ceea ce se realizează prin asigurarea dreptului la apărare.
Dreptul la apărare are în dreptul românesc și valoare de principiu constituțional, ținând seama că prin art.24 alin. 1 din Constituție se stabilește că dreptul la apărare este garantat,iar prin alineatul 2 al aceluiași articol se prevede că în tot cursul procesului părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales, sau numit din oficiu.
Curtea constată că aceste principii au fost respectate întocmai de judecătorii fondului.
La termenul de judecată din data de 7.11.2007 contestatorul a fost prezent personal în instanță și a invocat faptul că nu își poate susține cauza fără prezența apărătorului ce nu comunicase la dosar o cerere de amânare motivat de faptul că asigură asistență într-un dosar la Curtea de Apel București. Prin aceeași cerere avocatul a solicitat și acordarea unui nou termen pentru a i se comunica datele necesare de la.
Tribunalul a respins în mod legal și fundamentat cererea de amânare, dat fiind faptul că apărătorului contestatorului i-au mai fost aduse două asemenea cereri de amânare la termenul din 12.09.2007 și 10.10.2007.
Principiile procesului echitabil au fost respectate amânând pronunțarea conform art. 156 Cod procedură civilă, tocmai pentru a-i da posibilitatea avocatului contestatorului să depună concluzii scrise.
Curtea mai reține că nu s-a adus atingere acestui principiu chiar și în condițiile în care cererea de punere a dovezilor de la. din care să rezulte că recurentul nu a făcut poliție politică și că îi sunt aplicabile dispozițiile Legii 189/2000 a fost respinsă. Aceasta deoarece o atare probă este nepertinentă în contextul obiectului litigios.
Prin sentința civilă nr. 132/2006 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, menținută de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3732/2006 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, că recurentul a fost ofițer de securitate și că în mod corect a fost anulată decizia nr. 208/1999 prin care i se acordase recurentului calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea 189/2000 ce aprobă, cu completări OG105/1999.
3.Motivul de recurs referitor la încălcarea art. 187 al. 1 din Legea 19/2000, art. 138(3) din Codul d e procedură fiscală și art. 405(1) Cod procedură civilă este nefondat.
Este neîndoielnic că în materia asigurărilor sociale, termenul de prescripție pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit este de 3 ani conform art. 187 al. 1, aplicabil speței.
Prin decizia nr. 32/05.10.2005 Casa Județeană de Pensii anulează decizia nr. 208/1999 și dispune suspendarea indemnizației prevăzută de Legea 189/200 cu restituirea indemnizației încasate necuvenit în perioada 2002 -2005. Decizia Casei Județene de Pensii, contestată în fața instanțelor judecătorești a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3732/2006. Suspendarea executării deciziei nr. 32/2005 a avut loc prin încheierea din 16 nov. 2005 Curții de Apel Suceava, producându-se astfel și o suspendare a termenului de prescripție.
Ca urmare a transferului dosarului de pensie al Contestatorului -recurent de la. S la. I, prin decizia nr. -/28.02.2007 a fost doar pusă în aplicare decizia 32/2005.
Suspendarea executării deciziei nr5. 32/2005 ca urmare a acțiunilor judecătorești produce efecte și față de
4)Motivele de recurs formulate de recurent pe fondul cauzei, se vădesc, de asemenea, nefondate.
Așa după cum s-a reținut și în cele anterior expuse, a statuat cu autoritate de lucru judecat asupra cererii contestatorului de a se constatat că este beneficiar al Legii 189/2000 și prin urmare de a se anula decizia nr. 32/2005 prin care a fost revizuită decizia nr. 208/1999.
Instanța supremă a îmbrățișat soluția Casei Județene de Pensii S în sensul că recurentul a fost ofițer de securitate și ca atare nu este îndreptățit la beneficiul recunoscut de OG105/1999 astfel cum a fost aprobată cu modificări prin Legea 189/2000.
În atare situație, toate argumentele din cererea de recurs referitoare la dreptul reclamantului de a beneficia de dispozițiile Legii 189/2000, cu referire la probele testimoniale și înscrisurile depuse la dosar și conținutul deciziei 341/2006 a Curții Constituționale, nu mai pot constitui în prezent obiect al analizei judecătorești.
A proceda în sens contrar ar însemna a înfrânge principiul puterii de lucru judecat și a securității raporturilor juridice, principii consacrate de Convenție și jurisprudența CEDO.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul disp. art. 312 Cod procedură civilă va respinge recursul și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 2101 din 14.11.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.04.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Carmen BancuJudecători:Carmen Bancu, Daniela Pruteanu, Nelida Cristina
