Asigurări sociale. Decizia 1504/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU -
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1504/
Ședința publică din 29 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol soluționarea recursului, declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii și Alte Asigurări Sociale V, cu sediul în Râmnicu-V, Calea lui, nr. 157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr. 174 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 174 din 12 februarie 2009, Tribunalul Mureșa admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Colegiul Național " " D și Casa Județeană de Pensii V; a obligat în solidar pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei reprezentând 5 salarii de care a beneficiat defunctul tată al reclamantei (, decedat la 8 august 2008) din care se deduce suma de 1.550 lei; sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației calculată începând cu data de 3 octombrie 2008 până la plata efectivă a debitului; s-au respins pretențiile privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea civilă din 23 iulie 2009 dată în Camera de consiliu de Tribunalul Mureș, Secția civilă, în același dosar, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile sus-menționate, formulată de reclamanta și s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 174 din 12 februarie 2009 Tribunalului Mureș, în sensul că, după alineatul 3 al acestui dispozitiv se introduce un alineat (omis cu ocazia tehnoredactării), cu următorul conținut: "La suma mai sus menționată, cuvenită reclamantei, se va adăuga și dobânda legală calculată începând cu data de 18 decembrie 2008 și până la data plății efective a debitului".
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii V și a solicitat admiterea recursului și în consecință respingerea acțiunii introductive, invocând în drept prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului s-a arătat că, în raport cu prevederile art. 126 și art. 128 din Legea nr.19/2000 coroborate cu prevederile Legii nr.19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale pe anul 2009, sentința atacată este nelegală și netemeinică. S-a susținut că instanța de fond nu a ținut cont de apărările pârâtei în sensul că este ordonator principal de credite, iar pârâta nu poate plăti decât prestațiile sociale dispuse prin Legea nr.19/2000, printre care nu se află și ajutorul menționat de art.106 din Legea nr.128/1997. De asemenea, prin art.17 din Legea nr.19/2009 se prevede că ajutorul de deces este de 1.702 lei și nu se face nici o excepție pentru anumite categorii de asigurați.
S-a mai invocat faptul că instanța de fond nu a ținut seama de modul de soluționare al dosarului nr- aflat pe rolul Curții de Apel București prin care s- solicitat de către Federația Sindicatelor Libere din Învățământ obligarea Președintelui la emiterea unei decizii prin care să oblige casele teritoriale de pensii la plata ajutorului prevăzut de art.106 din Legea nr.128/1997, acțiunea fiind respinsă irevocabil.
Pârâta a mai relevat că, în opinia sa, prevederile art.106 din Legea nr.128/1997 trebuiau susținute printr- prevedere corespunzătoare în legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat, care trebuiau să conțină cuantumul ajutorului prevăzut de Legea nr.128/1997, nici instituție neputând plăti de la bugetul asigurărilor sociale de stat o sumă mai mare decât cea prevăzută în legea-cadru a prestațiilor de asigurări sociale.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art.3041Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține următoarele:
Prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii V și Colegiul Național " " D obligarea acestora, în solidar, la plata sumei reprezentând cinci salarii de care a beneficiat defunctul său tată (decedat la 8 august 2008), în calitate de cadru didactic în cadrul Colegiului Național " " D, din care să fie scăzută suma de 1.550 lei, achitată deja. Reclamanta a mai solicitat actualizarea debitului în funcție de rata inflației și acordarea dobânzii legale aferentă debitului.
În susținerea acțiunii, reclamanta a invocat faptul că drepturile bănești solicitate reprezentând ajutor de deces sunt prevăzute de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 și în atare situație refuzul de a i se achita reclamantei, în calitate de moștenitoare a defunctului, drepturile menționate pe motiv că art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000 prevede un cuantum mai mic este nejustificat.
Instanța de fond a admis acțiunea introductivă, reținând că prevederile art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 au un caracter derogator și special de la cele de drept comun, cuprinse în art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta are calitatea de moștenitoare a defunctului, decedat la 8 august 2008, care a îndeplinit funcția de cadru didactic. În urma decesului tatălui său, reclamantei i s-a achitat cu titlu de ajutor de deces suma de 1.550 lei, în conformitate cu prevederile art.126 alin.2 din Legea nr.19/2000.
Potrivit art.106 alin.2 din Legea nr. 128/1997, în caz de deces al unui cadru didactic, cuantumul ajutorului acordat celor îndreptățiți este de cinci salarii ale persoanei decedate, din bugetul asigurărilor sociale.
Aceste prevederi au un caracter special față de prevederile art.126 alin.2 din Legea nr. 19/2000 conform cărora cuantumul ajutorului de deces se stabilește anual prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevederi care reprezintă dreptul comun în materie.
În contextul în care în materia cuantumului ajutorului de deces, prevederile legii speciale pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile derogă de la prevederile de drept comun cuprinse în Legea nr. 19/2000, în mod justificat a apreciat instanța de fond că acțiunea introductivă est fondată, reclamanta fiind îndreptățită să beneficieze cu titlu de ajutor de deces de cinci salarii care s-ar fi cuvenit antecesorului său, în conformitate cu prevederile art. 106 alin.2 din Legea nr.128/1997.
Susținerile recurentei pârâte Casa Județeană de Pensii V în sensul că nu poate fi obligată la plata ajutorului de deces prevăzut de art. 106 alin.2 din Legea nr.128/1997, întrucât are obligația de a suporta doar prestațiile de asigurări sociale prevăzute de Legea nr.19/2000, se apreciază a fi nefondate. Sub acest aspect trebuie avut în vedere faptul că prin art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997 se prevede că în caz de deces al unui cadru didactic ajutorul de deces se acordă din bugetul asigurărilor sociale, iar conform art.139 din Legea nr.19/2000 instituția care gestionează bugetul asigurărilor sociale de stat prevăzut de art.11 din Legea nr.19/2000 este și aceasta își exercită atribuțiile în teritorii prin casele teritoriale de pensii.
În ceea ce privește cuantumul ajutorului de deces prevăzut prin Legea nr.19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale pentru anul 2009, trebuie precizat că acesta îi privește pe asigurații care se încadrează în prevederile Legii nr.19/2000, care este legea-cadru în materia prestațiilor de asigurări sociale, însă în condițiile în care prin legi speciale este prevăzut un alt cuantum al ajutorului de deces persoanelor îndreptățite, vizate de acele prevederi, trebuie să li se aplice legea specială.
Pe de altă parte, astfel cum a reținut și instanța de fond, prin decizia nr.248/6 martie 2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a respins excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, reținându-se că legiuitorul a reglementat într-adevăr un regim juridic diferit sub aspectul cuantumului ajutorului de deces în cazul cadrelor didactice în raport cu categoriile profesionale care se supun Legi nr.19/2000, însă această diferență de tratament se sprijină pe considerentele pe care le-a avut în vedere legiuitorul pornind de la complexitatea, responsabilitatea și importanța pentru societate a activității personalului didactic și în acest context s-a apreciat că textul de lege menționat nu contravine dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în drepturi.
Referitor la modul de soluționare a dosarului nr- al Curții de Apel București având ca obiect cererea de obligare a Președintelui la emiterea unei decizii prin care să se dispună obligarea caselor teritoriale de pensii la plata ajutorului prevăzut de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, cerere care a fost respinsă prin hotărâre irevocabilă, trebuie precizat că hotărârea menționată a fost pronunțată anterior deciziei nr.248/6 martie 2008 Curții Constituționale și pe de altă parte hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul invocat de recurentă nu poate infirma un drept care este recunoscut de lege.
Curtea apreciază totodată, că în speța dedusă judecății nu prezintă relevanță faptul că în legile anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat nu există dispoziții referitoare la ajutorul prevăzut de art.106 alin.2 din Legea nr.128/1997, având în vedere că prin prevederile legale menționate este determinat cuantumul ajutorului care se acordă în cazul decesului cadrelor didactice.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate curtea reține că în mod justificat a apreciat instanța de fond că pretențiile reclamantei sunt fondate, hotărârea pronunțată fiind legală și pronunțată cu respectarea prevederilor legale în materie și în consecință, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii V va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii și Alte Asigurări Sociale V, cu sediul în Râmnicu-V, Calea lui, nr. 157-159, județul V, împotriva sentinței civile nr. 174 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/5ex
08.10.2009
jud.fond:; - 8.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
