Asigurări sociale. Decizia 1520/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1520
Ședința publică din 18 iunie 2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr.204/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat și pârâtul intimat TRIBUNALUL ARAD, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal au fost lipsă reclamantul intimat, pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii A și pârâtul intimat Tribunalul Arad.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin senti nța civilă nr. 204 din 28 februarie 2008, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii
A admis acțiunea formulată și precizată de reclamantul împotriva pârâților Tribunalul Arad și Casa Județeană de Pensii A și pe cale de consecință: a obligat pârâtul Tribunalul Arad să constate vechimea ca judecător de 30 ani; a obligat Tribunalul Arad la rectificarea înscrierilor în carnetul de muncă în sensul arătat; a obligat pârâtul Tribunalul Arad la întocmirea dosarului personal de pensionare; a anulat decizia de respingere din 29.10.2007 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea de înscriere la pensie de serviciu; a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii A la emiterea deciziei de pensionare în condițiile art.82 alin.1 și 2 din Legea nr.303/2004.
Totodată, a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei reprezentând onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, că aceasta nu este întemeiată deoarece reclamantul a parcurs toate etapele premergătoare până la introducerea acțiunii la Tribunalul Arad, în sensul că a formulat cerere de pensionare care a fost înregistrată la sediul pârâtei însoțită de documentația de pensionare și de adeverința-tip eliberată de pârâtul Tribunalul Arad, iar pârâta a emis decizia de respingere. Ca atare, reclamantul a respectat dispozițiile art.15 din HG nr.1275/2005 privind Normele de aplicare a Legii nr.303/2004 coroborate cu dispozițiile legii nr.19/2000 modificată și completată.
Din actele dosarului instanța de fond a reținut că reclamantul este angajatul Judecătoriei Ineu în funcția de judecător, având o vechime în magistratură de 30 ani din care 20 ani și 3 luni ca judecător, iar restul ca si consilier juridic.
Nu se poate reține apărarea pârâtei Casa Județeană de Pensii A, precum că: " beneficiază de pensia prevăzută la art.82 alin.1, dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții, iar la calcularea acestei vechimi se iau în considerare și perioadele în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să poată fi mai mari de 10 ani", având în vedere dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004R care prevede că " constituie vechime în magistratură perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1 sau magistratul - asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procurorul, personal de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat, magistrat - asistent, auditor de justiție, judecător financiar, judecător financiar inspector, procuror financiar și consilier în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, grefier cu studii superioare juridice sau personal de specialitate juridică prevăzut la art.87 alin.1, precum și perioada în care a fost avocat, notar, asistent judiciar, jurisconsult, consilier juridic", care nu poate fi limitată numai la pensionare pentru limită de vârstă, pe când în cazul pensionării" la cerere", creează un regim discriminatoriu, în sensul că de această dată, dispozițiile legii se aplică doar profesiei de avocat, fiind excluse profesiile de jurisconsult sau consilier juridic.
CEDO a statuat că statele membre pot, prin legislația internă, să aducă limitări drepturilor recunoscute de convenția europeană, numai dacă acestea sunt justificate de necesitatea unui interes legitim determinat de ordinea publică, siguranța națională, morala publică, apărarea ordinii publice sau securității naționale. Pot fi create prin legislația internă anumite situații prin care se aduce o limitare a drepturilor cetățenilor doar dacă prin aceasta se urmărește obținerea unui scop legitim.
De asemenea art.16 alin.1 din Constituția României prevede că " cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări".
OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, prevede în art.1 alin.2 lit.e pct.i " principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi ca drepturile economice, sociale și culturale;: dreptul de muncă, libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare".
Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin.1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adevărate și necesare.
Astfel Codul Muncii, la art.5 alin.1,2,3 și 4, statuează că "în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii.
(2) Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familiară, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă.
(3) Constituie discriminare directă actele și faptele de excludere, deosebire, restricție sau preferință întemeiate pe unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la alin.(2), care au ca scop sau ca efect neacordarea, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării drepturilor prevăzute în legislația muncii.
(4) Constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.(2), dar care produc efectele unei discriminări directe".
Cu atât mai mult cu cât din antologia actelor normative care au reglementat activitatea celor două profesii juridice și anume Decretul nr.143/1955 privitor la organizarea și funcționarea juridice, în vigoare până în anul 2003, când a fost abrogat prin art.27 din Legea nr.514/2003 și Decretul nr.281/1954 pentru organizarea și funcționarea avocaturii în, în vigoare până în anul 1995, când a fost abrogat prin art.798 din Legea nr.51/1995 se poate observa o similitudine existentă între cele două activități desfășurate atât cea de avocat cât și cea de jurisconsult și consilier juridic, astfel că prin extinderea beneficiului dispozițiilor art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004R, doar asupra profesiei de "avocat", s-a creat o reală discriminare, în privința profesiei de jurisconsult, consilier juridic, neexistând nici o justificare, prin raportare la întreg sistemul normativ al Constituției, de a se face distincție, având drept criteriu unic categoria socială, ținându-se cont de locul de muncă, în această situație se face o diferențiere între cele două corpuri de apărători.
Sub aspectul criteriului de obiectivitate, instituirea unui tratament juridic în acordarea pensiei pentru limită de vârstă, condiționată de vârsta prevăzută de lege și vechime în magistratură de cel puțin 25 de ani raportat la acordarea pensiei la cerere sub imperiul solicitării înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege, însă cu vechimea în magistratură de cel puțin 25 de ani doar în funcția de judecător, procuror cu includerea doar a perioadelor în care s-a exercitat funcția de avocat, nu poate fi reținută ca justificată obiectiv prin excluderea implicită a perioadelor în care s-a exercitat profesia de jurisconsult sau consilier juridic. Sub acest aspect nu se poate reține nici un criteriu pentru care legiuitorul a optat asupra unei singure profesii juridice, cea de " avocat" cu excluderea celei de "jurisconsult" și "consilier juridic" având în vedere situarea acestora în regim de compatibilitate ceea ce poate atrage după sine aplicarea principiului transpus în instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.
Acest fapt poate fi întărit de argumentul potrivit căreia aflându-ne într-o situație diferită doar sub aspectul îndeplinirii vârstei prevăzute de lege, sub aspectul vechimii, în ambele situații, trebuie îndeplinită condiția perioadei de timp exercitate în magistratură de cel puțin 25 de ani, criteriu obiectiv și rezonabil. Excluderea perioadei când a exercitat profesia de jurisconsult nu poate atinge un grad de rezonabilitate suficient, raportat la comparabilitatea art.86 din Legea nr.303/2004R.
Având în vedere motivele arătate, precum și așa cum rezultă din definiția discriminării astfel cum a fost reglementată prin art.2 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, instanța constată existența unei situații de diferențiere din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, prin conținutul art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004R.
În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă de către expertul prin care s-a stabilit că reclamantul avea la data de 30 septembrie 2007 o vechime în magistratură de 22 ani 4 luni și 27 zile, o perioadă fiind consilier juridic, în total având o vechime în magistratură de 30 de ani.
De asemenea prin raportul de expertiză s-a stabilit că venitul brut pe luna septembrie 2007 este de 6.896 lei, iar media veniturile r brute pe ultimele 12 luni perioada 1 octombrie 2006 - 30 septembrie 2007 este de 6172 lei, la care se adaugă sporul de 5 % pentru cei 5 ani care depășesc limita de vârstă de 25 ani prevăzută de lege pentru pensia de serviciu.
În baza probatoriului administrat instanța constată că acțiunea civilă promovată de reclamant este întemeiată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, pârâta recurentă a susținut că în mod nelegal a fost respinsă excepția prematurității acțiunii care a fost intrusă anterior introducerii cererii de pensionare.
În ce privește fondul cauzei s-a susținut că s-au interpretat greșit dispozițiile art.82 alin.1 din Legea nr.303/2004 și totodată că s-a apreciat greșit probele administrate respectiv că nu s-a ținut seama de adeverința nr.910/2007 eliberată de Tribunalul Arad, decizia contestată fiind întemeiată pe datele înscrise în această adeverință.
Sentința a fost criticată și pentru faptul căî a fost greșit obligată la cheltuieli de judecată deși culpa aparține angajatului Tribunalului Arad, care a emis adeverința potrivit căreia nu avea vechimea de 25 de ani în funcția de judecător.
Reclamantul intimat a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului. Cu privire la excepția prematurității a arătat că acțiunea s-a depus prin poștă la 4.06.2007 după ce s-a refuzat de către pârâtă primirea cererii.
Cu privire la fondul cauzei s-au reluat argumentele instanței de fond cu privire la situația discriminatorie creată prin nerecunoașterea ca vechime în magistratură și a perioadei în care reclamantul a fost angajat ca jurisconsult.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art.3041cod procedură civilă, Curtea constată că nu există nici un motiv pentru casarea ori modificarea sentinței recurate.
Emiterea deciziei de pensionare se putea face numai pe baza adeverinței emisă de pârâtul Tribunalul Arad care să ateste vechimea în magistratură, ori acesta nu a recunoscut și perioada în care reclamantul a fost angajat în funcția de jurisconsult ca vechime în magistratură ceea ce a determinat pe reclamant să formuleze acțiunea de față.
Aceeași recunoaștere a vechimii trebuia să o facă și pârâta Casa Județeană de Pensii A ceea ce a atras calitatea ei procesuală pasivă.
Conform susținerilor pârâtei recurente Casa Județeană de Pensii A reclamantul trebuia să acționeze în doi timpi, respectiv să obțină un titlu executoriu fapt de Tribunalul Arad ( în sensul de a se recunoaște această vechime) și apoi să aștepte emiterea deciziei de respingere pe care să o conteste.
Întrucât numai prin admiterea tuturor capetelor de cerere pârâtul putea să-și valorifice dreptul la pensie nu se poate reține excepția prematurității.
Această excepție a fost corect respinsă și pentru faptul că până la primul termen de judecată a fost emisă decizia de respingere de către această pârâtă ceea ce a determinat precizarea acțiunii de către reclamant și excepția invocată a rămas fără obiect.
Prin urmare această critică este nefondată după cum sunt nefondate și criticile legate de fondul cauzei.
La data formulării acțiunii Legea nr.303/2004 prevedea că judecătorii și procurorii se pot pensiona la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege dacă au o vechime în aceste funcții de 25 de ani iar la calcularea acestei vechimi se ia în considerare și perioada în care magistratul a exercitat profesia de avocat, fără ca aceasta să fie mai mare de 10 ani.
Este de necontestat că reclamantul nu avea 25 de ani în funcția de judecător ci doar 22 de ani și nu a fost avocat ci jurisconsult.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile OG nr.137/2000 susținând că deși art.86 din Legea nr.303/2004 recunoaște ca vechime în magistratură și perioada în care magistratul a îndeplinit funcția de jurisconsult sau consilier juridic la pensionarea anticipată această funcție a fost exclusă fiind recunoscută numai perioada în care magistratul a fost avocat și prin aceasta s-a creat o discriminare.
Prin sentința recurată tribunalul în mod corect a reținut incidența dispozițiilor art.2 din OG nr.137/2000 și fiind încălcate dispozițiile art.16 din Constituție precum și ale art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.
Potrivit art.16 alin.1 din Constituția României "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorității publice, fără principii și fără discriminare", iar art.1 alin.2 lit.e pct. 1 din OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, modificată, a fost consacrat principiul egalității între cetățeni, al sociale, culturale, dreptul la muncă, la un salariu egal pentru muncă egală
Totodată dispozițiile art.7 și 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la 14.12.1955 prevăd că toți oamenii sunt egali în fața legii și au dreptul fără deosebire la o protecție egală a legii, împotriva oricărei discriminări care ar încălca Declarația și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.
Principiile enumerate mai sus regăsindu-se și în dispozițiile art.7 din Pactul internațional cu privire la Drepturile economice sociale și culturale, ratificat de România prin decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, art.1 din protocolul nr.12 la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale adoptat la 4.11 2000, ratificat de România prin Legea nr.103/2006; art.4 din Carta Socială Europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3 mai 2006, ratificată de România prin Legea nr.74/1999.
De altfel și prin Hotărârea nr.273/06.06.2006 a Consiliului Național pentru Discriminare s-a reținut că faptele prezentate în petițiile adresate de petenții, Liber, și Românu constituie tratament diferențiat din perspectiva principiului egalității și al nediscriminării, recomandând corelarea prevederilor art.82 alin.2 din Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, raportat la principiul egalității și al nediscriminării(dosar nr.3193/- - filele 6-10).
Tribunalul a reținut în mod justificat că raportat la actele normative care reglementează profesiile de jurisconsult(Decretul nr.143/1953) și de avocat(Decretul nr.281/1954) există o similitudine între cele două activități desfășurate și nu există nici o justificare obiectivă de a se face distincție între ele având drept criteriu unic categoria socială, între cele două corpuri de apărători având în vedere și dispozițiile art.86 din Legea nr.303/2004.
Prin motivele de recurs pârâta nu face nici o referire la aceste dispoziții avute în vedere de instanța de fond.
Prin urmare recursul este nefondat și în baza art.312 alin.1 cod procedură civilă, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A împotriva sentinței civile nr.204/28.02.2008, pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,
- - - - - -
În
VICEPREȘEDINTE
- - -
GREFIER,
Red./16.07.2008
Thred./18.07.2008
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Maria Ana Biberea, Florin
