Asigurări sociale. Decizia 1567/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1567
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 3: Lucian
GREFIER:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII A împotriva sentinței civile nr.978 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal au fost lipsă părțile.
Procedura completă.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2009; mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate potrivit încheierii aceleiași zile care face parte integrantă din prezenta decizie când pronunțarea s-a amânat pentru data de 30 noiembrie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la 29 octombrie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii A solicitând anularea deciziilor nr.-/20.06.2008 și nr.-/21.08.2008 ca netemeinice și nelegale; stabilirea cuantumului legal al pensiei în urma recalculării; obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor, adaosurilor și veniturilor de care a beneficiat, dovedite cu cartea de muncă și adeverințele suplimentare emise de angajator și care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și cu utilizarea stagiului de cotizare de 20 ani; cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii sale reclamantul apreciază ca netemeinică decizia nr.-/20.06.2008, deoarece i-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,06215 puncte mai mic decât cel aflat în plată rezultând și o pensie în cuantum de 314 lei, față de cel în plată. Mai mult el învederează instanței că a constatat că pârâta nu a ținut cont de toate sporurile și veniturile sale de care a beneficiat și care au constituit baza de calcul a contribuției individuale CAS, cenzurând nejustificat luarea acestora în calcul și a ignorat dispozițiile HG 1550/2004 coroborate cu art.4 alin.1 din OUG 4/20005, art.14 alin.1 din Legea 3/1977, acordându-i o pensie cu un cuantum mai mic decât ar avea dreptul, neavându-se în vedere dispozițiile legii 19/2000 și a 340/2001.
Cât privește utilizarea stagiului de cotizare de 20 ani reclamantul consideră este îndreptățit deoarece a lucrat în grupa I de muncă în proporție de 100% peste 20 ani, respectiv 23 ani 11 luni 7 zile, și s-a pensionat în anul 1991 sub imperiul legii 3/1977, invocând în acest sens prevederile art.14 din prezenta.
Cu privire la decizia de recalculare nr.-/21.08.2008 emisă ca efect al aplicării OUG 19/2007 reclamantul învederează instanței că aceasta stabilește un punctaj mediu anual de 1,07907 puncte, punctaj care este greșit calculat deoarece se pornește de la o valoare incorectă a punctajului mediu anual calculată greșit prin decizia de recalcluare nr.-/20.06.2008, contestată.
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepția de tardivitate a introducerii acțiunii invocând dispozițiile art.87 din Legea 19/2000 și arătând că cererea formulată de reclamant a fost înregistrată la 29.10.2008, ca atare termenul legal de contestare a deciziei nu a fost respectat.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că în conformitate cu OUG 4/2005 coroborat cu HG 1550/2004 și HG 550/2005 s-au recalculat drepturile de pensie ale reclamantului prin decizia nr.-/31.08.2005, la baza recalculării stând salariul tarifar lunar din perioada anilor cuprinși în fișa de pensie, iar pentru perioada anilor unde în fișa de pensie nu este menționat salariul tarifar s-au aplicat dispozițiile art.7 alin.2 din HG 1550/2004. Ca urmare a reevaluării pensiei în baza adeverinței nr.3/1/3/AR/2401/2008 întocmită de angajator a fost emisă decizia de revizuire nr.-/20.06.2008 și referitor la modul de calcul cu privire la determinarea punctajului mediu anual, pârâta arată că a făcut aplicarea art.164 din legea 19/2000.
Prin Sentința civilă nr. 978 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A și au fost anulate deciziile de pensionare nr. -/20.06.2008 și -/21.08.2008.
Prin aceeași hotărâre judecătorească, acordându-se eficiență deplină raportului de expertiză întocmit in cauză,a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani și un punctaj mediu anual de 1,66679 puncte la care se vor adăuga toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 31.08.2005, astfel încât la data de 28.02.2009, pensia reclamantului să fie de 1163 lei, conform raportului de expertiză care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1400 lei cheltuieli de judecată compuse din 900 lei onorariu expert și 500 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință,Tribunalul a reținut că reclamantul a fost încadrat în sistemul CFR până în anul 1991, când s-a pensionat pentru limită de vârstă, având o vechime în grupa I de muncă în proporție de 100% de 23 ani 11 luni 7 zile.
În urma adeverinței nr.3/1/3/AR/2401/2008 emisă de Regionala CFR T, reclamantul s-a adresat pârâtei cu solicitarea de a-i recalcula pensia ținând cont de aceasta și de faptul că are o vechime în grupa I de muncă de peste 20 ani și că a fost pensionat sub imperiul Legii 3/1977, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 20 ani, pârâta emițându-i în acest sens deciziile de recalculare nr.-/20.06.2008 stabilindu-i un punctaj mediu anual de 1,06215 puncte și o pensie de 314 lei și nr. -/21.08.2008 prin care se revizuiește decizia din 20.06.2008 în temeiul OUG 19/2007 și a utilizat stagiul de cotizare 30 ani, aceasta neținând cont de toate sporurile și veniturile de care a beneficiat reclamantul și care au constituit baza de calcul a contribuției individuale CAS, cenzurând nejustificat luarea acestora în calcul și ignorând dispozițiile HG 1550/2004 coroborate cu art.4 alin.1 din OUG 4/20005, art.14 alin.1 din Legea 3/1977, acordându-i o pensie cu un cuantum mai mic decât ar avea dreptul, neavându-se în vedere dispozițiile legii 19/2000 și a 340/2001.
Instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. În speță, instanța a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului așadar, a constatat că în sistemul legii nr.3/1977, persoanele care au lucrat în grupa I de muncă beneficiau de reducerea vârstei legale de pensionare și de majorarea vechimii în muncă, respectiv a perioadei de contribuție. Art.14 alin.1 din lege prevedea că cei care au lucrat efectiv 20 de ani în locuri ce se încadrează în grupa I de muncă, beneficiază de luarea în calcul, la stabilirea pensiei, pentru fiecare an lucrat în această grupă, de câte un an și 6 luni. În acest fel se acordau persoanelor respective, pe lângă beneficiul unui spor la vechimea în muncă și dreptul de a se reduce vârsta de pensionare. Art. 2 alin.1 din HG1550/2004 prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] ".
Potrivit art.4 din OUG 4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 coroborat cu art.2 alin.1 și 3 din Anexa la HG 1550/2004 și ale art.2 din HG nr.15550/2004, stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de legea nr.3/1977, întrucât dreptul la pensie a reclamantului s-a deschis sub imperiul acestei legi și în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Dispozițiile art.4 din Legea nr.3/1977 derogă de la cele ale art.8 din aceiași lege, prevăzând un stagiu de cotizare de 20 ani pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri de muncă încadrate în grupa
Or, având în vedere acest principiu și că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004, iar pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s-a impus a se concluziona că prevederile art. 2 alin.1 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun la interpretarea legii.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii 19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
A mai reținut instanța de fond că,din adeverința nr.3/1/3/AR/2401/2008 emisă de T,rezultă că toate sporurile de care a beneficiat reclamantul, permanente și nepermanente, au constituit baza de calcul a contribuției individuale la asigurări sociale, și ca atare, toate trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale, în baza art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000.
Decizia de recalculare nr.-/20.06.2008 și decizia de recalculare nr. nr.-/21.08.2008ca efect al aplicării OUG 19/2007 emise de pârâtă sunt nelegale întrucât la calculul pensiei nu s-a ținut cont de toate veniturile brute lunare realizate de reclamant pe parcursul stagiului de cotizare și care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale. În conformitate cu dispozițiile art.161 al.2 din Legea nr.19/2000 reclamantul a făcut dovada că pe lângă veniturile și sporurile prevăzute în carnetul de muncă și avute în vedere de pârâta la emiterea deciziei a beneficiat și de alte venituri și sporuri fapt confirmat de adeverințele emise de angajator și de concluziile raportului de expertiză contabilă.
Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii A, recurs inregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 31.08.2009 solicitând modificarea in totalitate a sentinței supusă reformării,in sensul respingerii contestației reclamantului,așa cum a fost ea formulată in primul ciclu procesual.
Sintetizând motivele de recurs ale pârâtei, care,in opinia sa se circumscriu prevederilor art. 304 pct.9/pr.civ.,Curtea constată că acestea s-au referit in esență la greșita omologare de către judecătorii fondului a raporturlui de expertiză administrat in cauză, fără a se observa că in mod eronat la stabilirea pensiei cuvenite reclamantului expertul a ținut seama de sporurile și adaosurile ce nu au caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei,cu ignorarea prevederilor art. 164 din Legea nr. 19/2000 dar și a celor prevăzute de OUG nr. 4/2005.
Pârâta mai susține că in mod nelegal,prin lucrarea de specialitate întocmită in cauză s-a luat in considerare un cuantum eronat ca fiind valoarea punctului de pensie aferent perioadei 1 ianuarie 2005-1 octombrie 2008, cu toate că această valoare fusese stabilită prin Legea nr. 512/2004 a bugetului asigurărilor sociale.
In fine, s-a susținut că recalcularea punctajului mediu anual,prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani este lipsită de suport legal,in contextul in care potrivit prevederilor art. 4 din OUG nr.4/2005 și art. 2 alin.1 și 3 din HG nr.1550/2004 stagiul utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea nr. 3/1977 pentru persoanele al căror drept de pensionare s-a născut sub imperiul legii speciale, adică cel reglementat de art.8 din această lege.
Intimatul reclamant nu și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare,cu toate că a fost citat cu această mențiune de către instanța de recurs.
Analizând recursul pârâtei,prin prisma motivelor invocate,precum și a actelor de procedură efectuate in dosarul de fond, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin1/pr.civ, Curtea reține următoarele:
Așa cum corect au observat judecătorii fondului,reclamantul s-a pensionat pentru limită de vârstă sub imperiul Legii nr. 3/1977,prin Decizia nr. -/16.05.1991, având o vechime în grupa I de muncă în proporție de 100% de 23 ani 11 luni și 7 zile.
Deciziile de recalculare contestate au fost emise in baza OUG nr. 19/2007, respectiv HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005,stabilindu-i-se in final un cuantum al pensiei in sumă de 425 lei,calculat prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Chemat să se pronunța asupra modului de recalculare a pensiei prin cele două decizii contestate,expertul contabil a concluzionat că,pe de-o parte, pârâta nu a valorificat la calculul pensiei reclamantului drepturile salariale sub forma sporurilor de noapte,pentru munca suplimentară,ore festive, precum și sporul de vechime din anul 1969, din primele opt luni ale anului 1971 și,totodată,că există diferențe intre sporul de vechime de care a beneficiat reclamantul și cel luat in calcul de casa teritorială de pensii in perioada 1978-1991. Toate aceste drepturi salariale au fost dovedite de reclamant cu ajutorul Adeverinței nr. 3/1/3/AR/2401/2008..
Pentru că luarea in considerare a sporurilor in discuție,atât de către expert,cât și de instanța de fond, a făcut obiectul criticilor recurentei, Curtea observă că,intr-adevăr,potrivit art. 164 alin.1 din Legea nr. 19/2000 Anexei VI din OUG nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat,nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, decât sporurile și drepturile salarialecu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001.
Ori, cercetând conținutul Adeverinței nr. 3/1/3/AR/2401/2008, emisă de fostul angajator al reclamantului, Curtea observă că singurul spor salarial care îndeplinește exigențele de mai sus și care,potrivit specialistului nu a fost luat in calcul de pârâtă este sporul de vechime pentru perioadele anul 1969, 1970, respectiv în perioada 01.01.1971 - 01.08.1971.
In privința neconcordanțelor dintre sporul de vechime valorificat de pârâtă și cel atestat prin adeverință,Curtea reține că aceasta se datorează incidenței in cauză a prevederilor art. 164 alin.3 lit.a) și b) din Legea nr. 19/2000,ce limitează cuantumul sporului de vechime pe baza căruia se calculează pensia la 10%, respectiv 15%. Aceste prevederi legale au fost de asemenea ignorate de instanța de fond.
In privința modalității de interpretare și aplicare a prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005, raportat la art. 14 din Legea nr. 3/1977, Curtea reține că in mod eronat instanța de fond a apreciat că stagiul complet de cotizare aplicabil persoanelor ce au făcut subiect de reevaluare a pensiilor în baza HG nr. 1550/2004 și care au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă ar fi echivalent vechimii menționate în art. 14 alin. 1 și 3 din Legea nr. 3/1977. Aceasta deoarece HG nr. 1550/2004 stabilește o unică posibilitate de echivalare a termenilor cu conținut corespondent din legislațiile ce au vizat succesiv drepturile de pensie ale reclamantului, stagiul complet de cotizare din Legea nr. 19/2000 fiind echivalat cu vechimeaintegralăîn muncă, stabilită prin art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977.
Legislația anterioară de care a beneficiat reclamantul la momentul pensionării nu consacră o vechime integrală în muncă mai redusă în cazul persoanelor ce au desfășurat activitate în grupe superioare de muncă față de cele care au muncit în regim normal, ci stabilesc doar dreptul de a se recunoaște vechimea integrală reglementată de ar. 8 alin. 1, chiar anterior cumulării numărului de ani astfel stabiliți, în sensul că pentru grupa I de muncă la un an lucrat se recunoștea o vechime de 1 an și 6 luni, iar pentru grupa a II - a - 1 an și 3 luni.
Mai mult, este de observat că și în cazul Legii nr. 3/1977, ca și în sistemul Legii 19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acorda condiționat de întrunirea cumulativă a două condiții - împlinirea unei anumitevârste(de 62 ani bărbații și 57 ani femeile) și realizarea unei vechimi în muncăminime(de 30 ani bărbații și 25 ani femeile - art. 8 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), respectiv, ovârstăstandard de pensionare și un stagiuminimde cotizare (art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000).
Stagiul complet de cotizare este o noțiune utilizată exclusiv pentru determinarea cuantumului pensiei, iar nicidecum pentru stabilirea dreptului la acordarea acesteia, în anexele la Legea nr. 19/2000 fiind evidențiate distinct stagiile minime de cotizare pentru bărbați și femei și cele complete de cotizare, prima categorie a acestora fiind utilizată pentru a se stabilidacă poate fi acordată pensia(în sensul că solicitantul a prestat muncă un număr suficient de ani, considerat minim, acumulând deci vechimea în muncă la care făcea referire art. 8 alin. 1 și art. 9 alin. 1 din Legea nr. 3/1977), în timp ce stagiul complet de cotizare este reglementat pentrucalculul pensieiprin împărțirea punctelor acumulate în întreaga activitate la numărul de ani care îndreptățesc la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă.
Or, art. 14 din Legea nr. 3/1977 la care fac referire reclamantul, nu reglementează un mod decalculdiferit cu privire la pensii, cicondițiidiferite pentru acordarea acestora, pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, fiind astfel corespondent nu art. 77, ci art. 41 și următoarele din Legea nr. 19/2000. Așadar, acesta nu reglementează o vechime integrală în muncă diferită de cea din art. 8 ci, stabilește doar condiții de vârstă și de stagiu minim diferite pentru persoanele ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă, rezultând astfel că stagiul minim de cotizare necesar acestora este mai redus decât în cazul altor persoane, precum și că acestea pot beneficia de pensia pentru limită de vârstă anterior împlinirii vârstei standard reglementat în art. 8 alin. 1. În fapt, calculul pensiilor a fost reglementat în Legea nr. 3/1977 prin art. 11 și 12, nicidecum prin art. 14.
Așadar, în mod eronat reclamantul susține că prin art. 2 pct.1 din Normele anexă la HG nr. - s-ar fi stabilit un stagiu complet de cotizare mai mic în cazul persoanelor ce au prestat activitate în grupe superioare de muncă. În fine, este de observat că recunoașterea unor stagii complete de cotizare mai reduse în cazul unor persoane ale căror drepturi de pensie s-au deschis după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 și care au desfășurat activitate în condiții de muncă deosebite sau speciale nu îndreptățește instanța să admită acțiunea de față, constatând că reclamantul este discriminat în raport cu astfel de persoane, de vreme drepturile acestora de pensie au fost deschise sub imperiul unor legislații diferite, aceste a avându-se, deci, în situații de fapt similare, dar nu identice.
In sprijinul acestei interpretări,Curtea constată că problema de drept supusă analizei a fost incontestabil tranșată după motivarea și publicarea in Monitorul Oficial a Deciziei nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,prin care instanța supremă,având de soluționat recursul in interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Jas tatuat căsingurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Concluzionând asupra argumentelor de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea consideră că Tribunalul a interpretat și aplicat greșit prevederile legale de mai sus,omologând in totalitate concluziile raportului de expertiză efectuat in cauză, care, in prima sa variantă a calculat punctajul mediu anual al reclamantului prin utilizarea unui stagiu de cotizare redus la 20 de ani, împrejurare de natură a atrage incidența motivului de recurs la care se referă art. 304 pct.9/pr.civ.
Astfel,observând că nici una dintre variantele de calcul ale lucrării de specialitate nu pot fi valorificate,întrucât in ambele cazuri s-a ținut seama si de sporurile ce nu au avut caracter permanent, in baza art. 304 ind.1,art. 304 pct.9 și art. 312 alin.1 /pr.civ.,Curtea va admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII A și va modifica parțial sentința recurată în sensul admiterii în parte a contestației și obligării pârâtei să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei reclamantului cu luarea în considerare a sporului de vechime realizat de reclamant în anul 1969, 1970, respectiv în perioada 01.01.1971 - 01.08.1971, așa cum rezultă din Adeverința nr.3/1/3/AR/2401/2008 eliberată de Sucursala Regională
Va menține dispozițiile sentinței în privința anulării Deciziilor de pensionare nr.143/52/20.06.2008 și -/21.08.2008 și vor fi respinse pretențiile reclamantului privind reducerea a stagiului de cotizare,respectiv luarea in calcul a sporurilor ce nu au avut caracter permanent.
Petitul accesoriu având ca obiect plata cheltuielilor de judecată in primă instanță va fi soluționat potrivit art. 276/pr.civ.,pârâta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale avansate în primă instanță.
Se va lua act prin dispozitivul prezentei că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată in recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ de PENSII A împotriva Sentinței Civile nr.978/2009, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr-.
Modifică parțial sentința recurată în sensul admiterii în parte a contestației și obligă pârâta Casa Județeană de Pensii A să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei reclamantului cu luarea în considerare a sporului de vechime realizat de reclamant în anul 1969, 1970, respectiv în perioada 01.01.1971 - 01.08.1971, așa cum rezultă din Adeverința nr.3/1/3/AR/2401/2008 eliberată de Sucursala Regională
Menține dispozițiile sentinței în privința anulării Deciziilor de pensionare nr.-/20.06.2008 și -/21.08.2008 și respinge restul pretențiilor reclamantului.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 700 lei cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale avansate în primă instanță.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - - - - -
GREFIER,
Red./ 20.11.2009
Thred.//.20.11.2009
Ex.2/Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Raluca Panaitescu, Lucian
