Asigurări sociale. Decizia 1588/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1588
Ședința publică din data de 22 august 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.891 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Târgoviște, Bd. -,.27,.C,.1,.5, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-intimată reprezentată de consilier juridic, lipsind intimata-contestatoare.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-contestatoare a depus la dosar întâmpinare, filele 9-11, prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea înmânează reprezentantei recurentei o copie de pe întâmpinare.
Consilier juridic având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantei recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta-intimată solicită admiterea recursului conform motivelor arătate în motivare, modificarea sentinței primei instanțe și pe fond respingerea acțiunii și menținerea deciziei emisă de Casa Județeană de Pensii
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, contestatoarea a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, contestație împotriva deciziilor nr.2695 din 27.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, nr. 1139 din 25.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală M și nr. - din 26.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că decizia de stabilire a capacității de muncă a fost eliberată în condiții de legalitate și că în mod nelegal s- dispus anularea acesteia, prin decizia nr.1139 din 25.10.2007, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, această din urmă decizie fiind emisă fără a fi reexaminată sau reexpertizată.
A mai susținut contestatoarea că împotriva deciziei nr.1139/25.10.2007 a formulat contestație, care i-a fost respinsă prin decizia nr.2695/27.12.2007 emisă de intimată, însă atâta timp cât contestatoarea a prezentat documentele ce i-au fost solicitate și s-a prezentat la revizuirea medicală, nu există motive pentru a se dispune anularea deciziei asupra capacității de muncă, eventualele deficiențe în îndeplinirea procedurii de expertizare medicală constituind culpa exclusivă a medicului specialist, care avea și competența de a dispune asupra revizuirii.
De asemenea, s-a arătat că decizia nr.1139/25.10.2007 este lovită de nulitate absolută întrucât nu se încadrează în cazurile de încetare a pensiei prev. de art.91 lit.b din Legea nr.19/2000, contestatoarea neaflându-se în situația de a nu mai îndeplini condițiile legale în temeiul căreia i-a fost acordată pensia, și nici în situația de a i se suspenda plata pensiei, conform art.92 lit.c din Legea nr.19/2000.
În drept, au fost invocate disp.art.53-56, art.62, art.86-89, art.91-92 art.186-187 din Legea nr.19/2000, art.40-41 secțiunea C din Ordinul 340/2001 și art.7 din HC 1229/2005.
Intimata Casa Județeană de Pensii Daf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că decizia nr.2695/27.12.2007 prin care a fost respinsă contestația împotriva deciziei de anulare a deciziei asupra capacității de muncă este legală întrucât potrivit art.41 Capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, deciziile medicale rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS, iar în baza notei de constatare nr. 49562 din 25.10.2007 emisă de Direcția audit Intern și Control din cadrul CNPAS s-a procedat la anularea deciziilor medicale de încadrare în grad de invaliditate de către medicul expert de la
S-a mai arătat că motivul pentru care s-a dispus anularea deciziilor medicale a fost acela că nu s-a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale, încălcându-se o serie de dispoziții legale, ce au fost enumerate și având în vedere anularea deciziilor asupra capacității de muncă, s-a procedat în mod legal, în conformitate cu art.91 alin.1 lit.b din Legea 19/2000, la încetarea pensiei de invaliditate a contestatoarei începând cu data de 1.07.1999.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.891/22 mai 2008, Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat deciziile nr.2695/27.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și recuperare a Capacității de Muncă D, nr.1139/25.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală M și nr.-/26.10.2007 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii
De asemenea, intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către contestatoare.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr.1139/25.10.2007 eliberată de Cabinetul de Expertiză Medicală M au fost anulate deciziile asupra capacității de muncă emise contestatoarei, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
S-a mai reținut că s-a formulat contestație împotriva acestei decizii, care a fost respinsă prin decizia nr.2695 din 27.12.2007 pentru lipsa documentelor conforme și necesare menținerii gradului de invaliditate.
A arătat prima instanță că sancțiunea nulității actului juridic nu operează de plin drept, ci ea trebuie pronunțată de o instanță de judecată, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare al părților, astfel că deciziile de stabilire a capacității de muncă nu puteau fi anulate unilateral, la inițiativa cabinetului medical.
Dispozițiile legale în materie, a reținut instanța de fond, nu prevăd această sancțiune pentru situația în care deciziile de stabilire a capacității de muncă au fost emise cu nerespectarea condițiilor expres prevăzute de lege.
De asemenea, s-a arătat că potrivit art.39 din Ordinul 340/2001 al Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, oficiile de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă județene și ale Municipiului B au obligația de a efectua reexpertizarea cazurilor stabilite prin control propriu sau la solicitarea organelor de control ale CNPAS sau a părții interesate, după caz. Referitor la revizuirea medicală a pensionarilor încadrați în grade de invaliditate, aceasta se efectuează la termenul stabilit de medicii experți ai asigurărilor sociale de la cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă, care au în evidență pensionarul.
Totodată, s-a reținut că potrivit art. 23 din același ordin, medicul expert al asigurărilor sociale, după examinarea persoanei în cauză și a documentației medicale întocmite, emite decizia medicală și stabilește termenul de revizuire (6 - 12 luni) și data la care bolnavul urmează să se prezinte la revizuirea medicală va fi stabilită cu 10 zile înainte de data expirării valabilității deciziei.
Art. 30 prevede obligația cabinetului de expertiză medicală ca în primele 5 zile ale fiecărei luni să comunice casei teritoriale de pensii invalizii pensionari neprezentați la revizuirea medicală periodică,în cursul lunii precedente, pentru suspendarea pensiei conform legii.
S-a concluzionat că măsura ce se poate lua în urma revizuirii medicale este de suspendare a pensiei, iar nu de anulare a deciziilor de stabilire a capacității de muncă și pârâta nu a făcut dovada că în cauză s-a urmat procedura mai sus prevăzută.
În raport de aceste considerente, contestația a fost admisă în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct. 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că în mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare a cauzei, încălcând prevederile art. 244.pr.civ. conform cărora instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, în cauză făcându-se dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul la care a fost emisă și decizia medicală contestată.
Se mai învederează că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevderile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr.49562/25.10.2007 a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, prin care s-au constatat anumite erori în ceea ce privește procedura de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
De asemenea, în mod nelegal instanța a anulat decizia de încetare a pensiei de invaliditate emisă corect și legal, în conformitate cu art.91 alin.1 lit.b din legea nr.19/2000, nemotivând în niciun fel această anulare.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare prin care a răspuns criticilor aduse în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat și judecarea cauzei în lipsă.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se susține că în mod eronat instanța de fond a respins cererea recurentei-intimate, de suspendare a cauzei în temeiul art.244 Cod procedură civilă, pe motiv că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la cabinetul de unde a fost emisă și decizia medicală contestată, se reține, mai întâi de toate, că nu s-a formulat o asemenea cerere de suspendare la prima instanță, cu privire la care instanța să se fi pronunțat.
Oricum, în cauză nu se justifică suspendarea judecății în baza art.244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă.
Astfel, conform art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Textul respectiv instituie un caz de suspendare legală facultativă și nu de drept, fiind la latitudinea instanței de a aprecia, în raport de obiectul cauzei și de probatoriile administrate, dacă se impune suspendarea judecării cauzei pe acest temei.
Faptul că împotriva asistentei medicale, de la Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-a început urmărirea penală, persoană menționată și în nota de constatare nr.49562/25.10.2007 ca fiind cea responsabilă de efectuarea de înscrisuri și înregistrări neconforme realității la dosarul medical și în evidențele cabinetului, precum și în documentele transmise Casei Județene de Pensii D, nu poate constitui un argument suficient pentru a se dispune suspendarea judecării pricinii de față în temeiul art. 244 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, nefăcându-se dovada unei legături de cauzalitate între cercetările care se efectuează împotriva asistentei respective și intimata-contestatoare.
Neîntemeiate sunt și criticile privitoare la soluționarea greșită a fondului cauzei.
Astfel, prin decizia nr.1139/25.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă emisă pentru intimata-contestatoare, având nr.987/22.05.2001, reținându-se că aceasta a fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare și, în consecință, încadrarea într-un grad de invaliditate nu se justifică.
La numai o zi de la emiterea deciziei nr.1139/25.10.2007 și fără a se aștepta ca această decizie să rămână definitivă prin epuizarea căilor legale de contestare, Casa Județeană de Pensii Dae mis decizia nr.-/26.10.2007, prin care, având în vedere decizia de anulare nr.1139/25.10.2007 a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate a intimatei-contestatoare și recuperarea sumei de 7012 lei de la aceasta, ca sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 1.11.2004 - 1.11.2007.
Intimata-contestatoare s-a adresat, în termen legal, cu contestație împotriva deciziei nr.1139/25.10.2007 a Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art. 56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, primind decizia nr.2695/27.12.2007 a Casei Județene de Pensii D - Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare Capacității de Muncă, prin care i s-a respins contestația pe motivul lipsei documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr.1139/25.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.49562/25.10.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr. 340/2001 al pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 19/2000, precum și ale HG nr.1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Controlul consemnat în nota de constatare nr.49562/25.10.2007 invocată de recurentă, a fost efectuat de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, în baza HG nr. 13/2004 și a Ordinului nr. 340/2001 al - Secțiunea C, punctul III, art. 39, controlul vizând activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art. 39 din Secțiunea C, punctul III din Ordinul nr. 340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
În consecință, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale, datorate, în principal, unei angajate a cabinetului au impus anularea deciziei asupra capacității de muncă, măsură contestată ulterior de beneficiară.
Prin urmare, nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
Câtă vreme s-a concluzionat în mod justificat că decizia de anulare nr.1139/25.10.2007 a fost emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M în mod nelegal, impunându-se anularea acesteia, apare ca fiind corectă și soluția de anulare a deciziei nr.-/26.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, ce a avut la bază decizia de anulare nr. 1139/25.10.2007.
În raport de considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.891 din 22 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, domiciliată în Târgoviște, Bd. -,.27,.C,.1,.5, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 august 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
--- - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
/FA
2008-09-11
2 ex.
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Traian Logojan Cristina
