Asigurări sociale. Decizia 1598/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1598
Ședința publică din data de 3 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
: - - -
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.927 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, nr.98, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-contestatoare, personal, lipsind recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Având cuvântul intimata-contestatoare declară că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația intimatei-contestatoare că nu mai are cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond intimata-contestatoare solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a soluției instanței de fond.
CURTEA:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița, sub nr. 1705/120/08.02.2008, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 135/10.01.2008 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă D, precum și a deciziei nr.1861/17.12.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că decizia nr.1861/17.12.2007 a fost atacată la Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă D, iar prin adresa nr.135/2008 i s-a răspuns că anularea nu a avut la bază criterii medicale, ci neîndeplinirea procedurii de încadrare în gradul de invaliditate.
La soluționarea contestației, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000 modificată pârâta era obligată să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, al cărui aviz era obligatoriu și definitiv, iar prin neîndeplinirea acestei obligații respingerea contestației este vădit neîntemeiată.
În plus, nu i s-a transmis nici un document din care să rezulte constatările organului de control.
S-a depus în copie: deciziile nr.1861/2007 și 135/2008.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală, deciziile contestate fiind emise în condiții de legalitate, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute. Aceasta a mai arătat că deciziile nu au fost anulate pe criterii medicale, ci în urma constatării unor înscrieri și înregistrări neconforme cu realitatea.
S-au anexat în copie: nota de constatare nr.50386/29.10.2007, deciziile contestate.
După examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin sentința civilă nr. 927 din 28 mai 2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația, a anulat decizia nr.135/10.01.2008 emisă de pârâtă prin Oficiul Județean de Expertiză Medicală D și decizia nr.1861/17.12.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr.1861/2007 Casa Județeană de Pensii D -Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr.416/2003, 642/2004, 6321/2005 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Contestația este privită ca întemeiată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă -Cabinetul Medical M, control care a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
Această activitate poate avea loc în baza art 39 din Ordinul 340 /2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340 /2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare ".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
Pentru trecut, anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri definitive.
Pe de altă parte, reclamanta a susținut în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr, conform art. 56 (6) din. 19/2000 decizia de încadrare în sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea pârâtei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau altfel spus nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantului nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art.56 alin 2 din Legea nr.19/2000, care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care de asemenea, pârâta nu a respectat-
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.6, 8 și 9.pr.civ. și art. 3041.pr.civ.
Susține recurenta că, în mod greșit, s-a reținut de către prima instanță faptul că, la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, în condițiile în care temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, îl constituie art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, ca urmare a notei de constatare a CNPAS - Direcția Audit Intern și Control, având numărul 50386/29.10.2007, prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertiză medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata-contestatoare a unor documente medicale la dosarul cauzei ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse și la, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de către intimata-contestatoare la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe intimată.
S-a solicitat, pentru aceste motive, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei în anul 2004, cu motivarea că aceasta au fost emisă cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimata-reclamantă nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat și constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, îl va respinge conform dispozițiilor art. 312 Cod proc.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentant legal, cu sediul în Târgoviște,- A, județul P, împotriva sentinței civile nr.927 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare domiciliată în comuna, nr.98, județul
Irevocabilă.
Pronunțată înn ședință publică, azi 03 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
- - --- - --- -
GREFIER,
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored./SȘ/2 ex./11.09.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
;
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Mihaela Moiceanu Ioana
