Asigurări sociale. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA nr.173

Ședința publică din data de 20 februarie 2008

PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu

JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu

- - -

Grefier -

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1116 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în comuna G, sat, nr.14, județ

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, filele 8-9, prin care a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra recursului civil de față:

Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, a solicitat anularea deciziei nr.522/27.04.2007, emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M, a deciziei nr. -/04.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, menținerea în plată a pensiei stabilită prin ultima deciziei și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Motivând contestația, a arătat că decizia nr. 522/24.07.2007 prin care i s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate este nelegală și netemeinică, că a respectat etapele de revizuire medicală, iar faptul că nu s-ar fi respectat procedura de expertizare medicală nu poate determina anularea deciziei și stabilirea vreunei culpe a sa, răspunderea să se stabilească în sarcina celor vinovați de nerespectarea legii.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, iar pe fond ca netemeinică, arătând că reclamanta a contestat decizia medicală, a primit răspuns dar acesta nu a fost contestată și în instanță, că nu urmat toată procedura prevăzută de lege și că, anularea deciziilor asupra capacității de muncă s-a făcut în baza unei note de constatare, care a stabilit că aceasta a fost emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme, întocmite de către asistenta de la cabinetul de expertiză medicală, fără a exista o dovadă că s-a prezentat personal la termenele de revizuire.

Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1116 din 16 noiembrie 2007 admis excepția inadmisibilității contestației formulată de contestatoarea, excepție invocată de Casa Județeană de Pensii și a admis contestația formulată împotriva deciziei nr. -/04.05.2007, anulând numai în parte această decizie, numai cu privire la măsura recuperării sumei de 7069 lei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 522/27.04.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M a anulat deciziile asupra capacității de muncă emise pe perioada 2001-2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.

Prin decizia nr. -/04.05.2007, emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 7069 lei, reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004 - 01.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.

În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că petenta nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, invocând excepția inadmisibilității, tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată.

Astfel, contestatoarea s-a adresat direct instanței de judecată, solicitând anularea deciziei nr. 522/27.04.2007, emisă de Cabinetul de expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M deși, potrivit art.56 din Legea nr. 19/2000 aceasta trebuia contestată la Casa Teritorială de Pensii în termen de 30 de zile de la comunicare, iar împotriva acestei decizii se putea face contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Această procedură nu poate fi confundată cu acele jurisdicții facultative și gratuite prevăzute de constituție și de anumite legi speciale care presupun soluționarea unor contestații de către persoane anume desemnate, jurisdicție care poate fi sau nu urmată, petentul având posibilitatea de a alege între aceste jurisdicții și instanțele de judecată.

Neurmând această procedură prealabilă obligatorie, diferită de jurisdicțiile facultative și gratuite, tribunalul a constatat că cererea adresată direct instanței de judecată este inadmisibilă.

Contestația s-a considerat a fi întemeiată pentru considerentele ce se vor exprima în continuare.

Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical

Controlul a avut loc în baza HG nr. 13 /08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340 /2001.

S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.

În prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petenta ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.

De asemenea, nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.

În aceste condiții, anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei este nelegală.

Având în vedere că petenta nu a urmat procedura de contestare a deciziei de anulare a deciziilor medicale, admițându-se excepția inadmisibilității contestației împotriva acesteia, cu consecința respingerii aceasta a rămas definitivă, subzistând temeiul de anulare a deciziei de pensionare invocat de intimata Casa Județeană de Pensii D și anume, anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.

Anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce însă efecte juridice decât pentru viitor, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare."

Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând disp. art. 304 pct. 8,9 și art. 3041Cod proc.civilă.

Recurenta a invocat în esență faptul că în mod nelegal prima instanță dispus anularea în parte a deciziei de încetare a plății pensiei de invaliditate și de recuperare a sumei încasată necuvenit întrucât decizia de anulare a capacității de muncă a rămas definitivă, contestatoarea neurmând procedura legală, sens în care nu mai putea fi contestată decizia de încetare și de recuperare.

A mai arătat recurenta că în mod greșit prima instanță a reținut ca temei al soluției date dispozițiile art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, dispozițiile corecte fiind cele stabilite de prevederile art. 41, cap. III secțiunea C din acest ordin.

O altă critică vizează neaplicarea în cauză a dispozițiilor art. 244 Cod proc.civilă privind suspendarea cauzei în condițiile în care s- făcut dovada începerii urmăririi penale împotriva numitei - asistent medical la.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot sentinței, în sensul respingerii contestației.

Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, sens în care a depus și o serie de acte medicale.

Curtea examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și în raport de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește soluționarea cererii de suspendare a cauzei, potrivit art. 244 Cod proc.civilă, constată că în mod corect s- apreciat că nu sunt incidente aceste dispoziții, ele instituind posibilitate și nu o obligație, judecătorul trebuind să decidă asupra oportunității luării măsurii suspendării cauzei. În cauza de față, nu sunt probe care să concluzioneze că soluția ce se va da în cauza penală care o privește pe, ar avea înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce se va da contestației.

Astfel, în mod corect s-a apreciat că nu sunt incidente disp. art. 244 Cod proc.civilă.

Prin decizia nr. 522/27.04.2007 Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă eliberate contestatoarei cu începere din anul 2001, cu motivarea că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală.

Această decizie prevede calea de atac a contestației, care se poate exercita în 30 de zile de la comunicare conform art. 56 alin. 2 din Legea 19/2000.

Recurenta, fără însă să respecte expirarea acestui termen, la data de 04.05.2007 emite decizia nr. - prin care încetează plata pensiei de invaliditate și se dispune recuperarea pensiei încasată necuvenit pe perioada 2004-2007.

Decizia prevede că termenul de contestație la instanța competentă este de 45 de zile de la comunicare.

Contestatoarea s- adresat instanței de judecată pentru anularea deciziei nr. 522/27.27.04.2007, deși aceasta trebuia contestată la Casa teritorială de Pensii în 30 de zile de la comunicare. Pentru nerespectarea acestei proceduri, prima instanță apreciat că este inadmisibilă contestația împotriva deciziei nr. 522/27.04.2007.

Curtea constată însă că dispozițiile art. 56 din Legea 19/2000 nu au fost respectate chiar de către recurentă care nu putea emite decizia nr. - decât după expirarea termenului de 30 de zile de contestare a deciziei nr. 522.

Această împrejurare nu a fost însă cercetată de instanța fondului care a apreciat că este sarcina contestatoarei să dovedească parcurgerea procedurii prevăzute de art. 56 alin 2 din Legea 19/2000, deși emiterea celei de- doua decizii la numai 7 zile de la data celei dintâi este argumentul decisiv că nerespectarea procedurii legale se datorează chiar culpei recurentei, neputând fi transferată în sarcina contestatoarei așa cum a motivat instanța de fond.

Întrucât contestatoarea nu a formulat recurs, curtea nu va analiza legalitatea și temeinicia deciziei cât privește inadmisibilitatea și dispoziția de încetare a plății pensiei de invaliditate, urmând a verifica hotărârea numai prin prisma criticilor din recursul Casei Județene de Pensii

Astfel, se constată că dispoziția de recuperare este nejustificată. Prima instanță interpretat și aplicat corect disp. art. 39 alin. 3 din Ordinul nr. 340/2001, stabilind în mod just că deciziile emise de Oficiul de Expertiză ca urmare autocontrolului efectuat, se aplică de la data emiterii lor, și nu retroactiv cum în mod greșit a procedat recurenta, cu atât mai mult cu cât erorile constatate prin actul de control nu sunt imputabile contestatoarei din prezenta cauză ci angajatei recurentei, pentru care s- dispus și începerea urmăririi penale. În plus, actele medicale dispuse la dosar, atât la fond cât și în recurs, fac dovada stării precare de sănătate contestatoarei.

În baza acestor considerente, Curtea apreciază ca neîntemeiate criticile invocate sens în care în temeiul art. 312 cod proc.civilă urmează să respingă recursul ca nefondat.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECI D

Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1116 din 16.11.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea, domiciliată în comuna G, sat, nr.14, județ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2008.

Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu

- - - - - - - -

Grefier

Operator de date cu caracter personal

Număr de notificare 3120

Red. /MD

2 ex./18.03.2008

fond - al Trib.

G -

Președinte:Vera Andrea Popescu
Judecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 173/2008. Curtea de Apel Ploiesti