Asigurări sociale. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 175
Ședința publică din 13 februarie 2008
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru
JUDECĂTOR 3: Ioan
GREFIER:
Pe rol se află examinarea recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1127 din 16.10.2007, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat în reprezentarea reclamantului intimat, lipsă fiind pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că prin registratura instanței, la data de 29.01.2008, intimatul a depus întâmpinare.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, conform motivelor expuse pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă nr. 1127 din 16 octombrie 2007 dată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis contestația formulată și precizată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A și în consecință: a anulat deciziile de pensionare nr. -/25.10.2006 și nr. -/27.07.2006 emise de intimată, a obligat intimata să emisă o nouă decizie de pensionare cu luarea în calcul a pensiei de 584 lei și un punctajului mediu anul de 1.80867 puncte începând cu data de 01.03.2006, cu toate indexările prevăzute de lege, a obligat intimata la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 lei constând în 800 lei onorariu expert și 500 lei onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin acțiunea formulată și precizată, înregistrată la Tribunalul Arad la 5 iulie 2006, reclamantul a cerut în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii A anularea deciziei de pensionare nr. 1/-/25.05. 2006 și 1/-/27.07. 2006 emise de pârâtă, recalcularea pensiei și obligarea pârâtei de a emite a nouă decizie de pensionare pentru munca depusă și limita de vârstă cu luarea în considerare a tuturor sporurilor, adausurilor și veniturilor de care a beneficiat, dovedite cu cartea de muncă și adeverința suplimentară nr- emisă de angajator și care, au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
În motivarea acțiunii precizate a arătat că la emiterea celor două decizii de pensionare nu au fost valorificate toate sporurile și adausurile de care a beneficiat, neînscrise în cartea de muncă.
Prin întâmpinare pârâta Casa Județeană de Pensii s-a opus admiterii acțiunii formulate și precizate motivând că la calcularea pensiei a avut în vedere toate adeverințele depuse de reclamant la dosarul administrativ.
A recunoscut că a valorificat doar sporurile cu caracter permanent, făcând trimitere la art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 unde se prevede expres că la stabilirea drepturilor de pensie de au în vedere, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1), al art. 164, și sporurile cu caracter permanent care au făcut parte din baza de calcul a pensiei după data de 01.04. 1992.
Faptul că se i-au în calcul doar sporurile cu caracter permanent rezultă și din dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 49/1992 care modifică și completează legislația anterioară a pensiei.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize contabile pentru determinarea punctajului mediu anual, total și cuantumul pensiei, de către experta.
Din actele și lucrările dosarului, văzând raportul de expertiză contabilă și adeverința suplimentară nr- eliberată de angajatorul T - de A, văzând obiecțiunile pârâtei Casa Județeană de Pensii A la raportul de expertiză și răspunsul expertei la obiecțiunile formulate, tribunalul reține următoarele:
Acțiunea este fondată.
Problema de drept care se ridică se referă la împrejurarea dacă, sporurile și adaosurile menționate în adeverința suplimentară nr- emisă de angajatorul T - de A, trebuie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 se referă doar la includerea sporurilor cu caracter permanent.
Legea nr. 19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la dispozițiile cuprinse în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 4/ 2005, anexă privitoare la sporuri, indemnizații și majorări de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04. 2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
La punctul IV din această Anexă se prevede că la determinarea punctajului mediu anual se utilizează și sporurile acordate de către ministerul d e resort conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate în salariile aferente, dovedite cu state de plată, pentru care s-a datorat și plătit contribuția de asigurări sociale.
La pct. V din Anexă se precizează că se au în vedere sporurile cu caracter permanent, obligație prevăzută de Legea nr. 49/1992, dacă au fost prevăzute în legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, când a intrat în vigoare Legea nr. 49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile evidențiate în adeverința suplimentară în discuție se regăsesc în contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art. 19 alin. 4 din acest contract, caracterul permanent al sporului este determinat de timpul lucrat în aceste condiții - zilnic, lunar și pe toată durata anului.
Din modul de redactare a textului rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată durata anului și nepermanent pentru un alt angajat căruia i s-a acordat doar sporadic.
Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe un an calendaristic va beneficia de acesta la stabilirea punctajului mediu anual, în timp ce un angajat care a primit acest spor doar 11 luni sau mai puțin, nu poate beneficia de acest spor.
Art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității care asigură tuturor participanților la sistemul public - contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Acest principiu se regăsește în preambulul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/ 2005 unde se arată că trebuie respectat principiul egalității, la " condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ".
Pe cale de consecință, în condițiile în care Legea nr. 19/2000 nu cuprinde dispoziții privitoare la modul de stabilire a sporurilor ce se iau în calcul, este necesar să se aplice, prin analogie prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/ 2005, chiar dacă reglementează modul de recalculare al pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Potrivit art.78 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile sau, după caz, a venitului lunar asigurat la salariul brut lunar aferent lunii respective, comunicat de Comisia Națională de Statistică.
La punctul 19 lit. b) din Titlul II al punctului A) din Ordinul nr. 340/2001 se prevede că sintagma " salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se înțeleg, inclusiv, sporurile, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Din cuprinsul dispozițiilor legale citate rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor menționate în adeverințele depuse la dosarul de pensionare care nu au fost valorificate la stabilirea deciziilor de pensionare contestate, conform raportului de expertiză întocmit de către experta, parte integrantă a prezentei.
Față de concluziile raportului de expertiză contabilă reținem că reclamantul a realizat 55,61.655 puncte, compuse din 52,63.230 plus (52,63.230 x 5,67% ), procentul de 5,67% reprezentând procentul de corecție a deciziei de pensionare pe baza raportului dintre totalul veniturilor realizate pe parcursul stagiului de cotizare.
Punctajul mediu anual realizat de reclamant este de 1,80.867 puncte; valoarea pensiei calculată la 323,10 lei valoarea punctului de pensie este de 584 lei.
Prin urmare, drepturile reale de pensie ale reclamantului sunt de 584 lei, la care urmează să se adauge toate indexările care au apărut de la data emiterii deciziei, până în prezent.
Pentru considerentele prezentate, în baza art. 155 din Legea nr. 19/2000, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, instanța de fond a dispus conform celor arătate mai sus.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Aad eclarat, în termen legal, recurs împotriva sentinței civile nr.1127/16.10.2007 a Tribunalului Arad, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de recurs se arată că Tribunalul Arada interpretat eronat dispozițiile art.164 din Legea nr.19/2000, modificată prin Legea nr.338/2002, apreciind, pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, în care s-au utilizat eronat câștigurile brute pentru întreaga perioadă, că toate sporurile de care a beneficiat reclamantul sunt sporuri cu caracter permanent și că unitatea angajatoare ar fi confirmat acest lucru.
Astfel, din adeverința suplimentară nr-, eliberată de R A, nu rezultă că sporul pentru ore festive, cap secție și conducere simplificată ar fi sporuri cu caracter permanent, iar sporul de vechime, sporul de muncă grea, sporul de periculozitate și sporul pentru ore de noapte au fost valorificate de Casa Județeană de Pensii A, considerându-le ca fiind cu caracter permanent.
Unitatea angajatoare confirmă reținerea și virarea CAS -ului și a contribuției la fondul de pensie suplimentară, însă nu defalcă aceste contribuții în raport cu fiecare spor și adaos în parte.
În carnetele de muncă au fost înregistrate numai salariile de bază brute sau nete și nu veniturile brute sau nete, intenția legiuitorului fiind de a utiliza salariile brute sau nete, iar nu veniturile brute sau nete.
În raportul de expertiză efectuată în cauză s-au utilizat veniturile sau câștigurile brute, însă între noțiunea de salariu brut și cea de venit ori câștig brut există o mare diferență.
Hotărârea recurată se întemeiază greșit pe dispozițiile OUG nr.4/2005, deoarece pensia reclamantului a fost stabilită în temeiul Legii nr.19/2000, precum și pe dispozițiile Capitolului II pct.19 al Ordinului nr.340/2001, întrucât doar pct.42 din secțiunea VIII face trimitere la art.164 din lege, iar pct.19 se referă la stagiul de cotizare realizat după 01.04.2001.
Toate sporurile care au fost catalogate de angajator ca fiind cu caracter permanent au fost valorificare de Casa Județeană de Pensii A prin deciziile de pensionare pe care le-a emis.
În adeverința aflată la dosarul cauzei se specifică care sunt sporurile cu caracter permanent: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru muncă grea feroviară, spor pentru condiții periculoase, spor condiții nocive, iar "alte sporuri" nu au caracter permanent, fiind acordate în raport de timpul efectiv lucrat și pentru care unitatea nu a reținut și nu a virat pensia suplimentară (cota individuală), chiar dacă ele au fost acordate în baza contractului colectiv de muncă. Nefiind îndeplinită condiția contributivității, ca principiu de bază stipulat în art.2 lit. e din Legea nr.19/2000, nu există temei legal al valorificării "celorlalte sporuri" pretinse de reclamant.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 și 3041Cod procedură civilă, art.164 din Legea nr.19/2000, modificat prin Legea nr.338/2002.
Reclamantul-intimat a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului intimatei Casa Județeană de Pensii A ca nefondat.
În cuprinsul acestor concluzii scrise se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, se susține că, instanța de fond a soluționat corect problema de drept dedusă judecății, în sensul că la stabilirea pensiei pentru limita de vârstă trebuie luat în calcul întregul salariu brut individual care a constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, în concordanță cu pct. IV din Anexa la.G nr. 4/2005.
De asemenea invocă dispozițiile Cap. I pct. 19 din Ordinul nr. 340/2001 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 19/2000 și ale G nr. 4/2005, care statuează că la stabilirea pensiei trebuie avute în vedere salariile brute individuale asupra cărora s-a perceput contribuția de asigurări sociale, incluzând toate sporurile și indemnizațiile, indiferent dacă au avut sau nu caracter permanent.
În mod greșit, opinează recurenta că unicul criteriu ar consta în permanența sau nepermanența sporurilor, urmând ca sporurile cu caracter permanent să fie avute în vedere la stabilirea pensiei, iar cele nepermanente să fie omise.
Or, din adeverința depusă de reclamant la dosarul cauzei, rezultă că toate sporurile de care a beneficiat, permanente și nepermanente, au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale și, ca atare, trebuiau luate în calcul la stabilirea punctajelor anuale, cum corect a procedat experta în raportul de expertiză.
Recurenta susține greșit că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, atâta vreme cât reclamantul a contestat decizia de recalculare, iar în preambulul nr.OUG4/2005 se prevede că procedura de recalculare trebuie să respecte principiul: " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Intenția legiuitorului nu a fost de a-i discrimina pe cei pensionați anterior anului 2001 față de cei pensionați după apariția Legii nr.19/2000, fapt ce ar duce la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului, consacrate de art.16 alin.1 din Constituția României.
Experta a valorificat în mod corect datele din adeverința suplimentară, emisă de angajator, inclusiv în privința sporului de vechime.
Pe de altă parte, raportul juridic dedus judecății și temeiul pretențiilor reclamantului îl reprezintă un contract de asigurare, prin efectul legii, care păstrează caracterele generale ale oricărui contract de asigurare.
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în cauză și a prevederilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin sentința civilă nr.1955/14.12.2006, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, s-a admis acțiunea reclamantului privind anularea deciziilor de pensionare nr.-/25.05.2006 și nr. -/27.07.2006 emise de intimata Casa Județeană de Pensii A; a fost obligată la emiterea unei noi decizii de pensionare, pentru suma de 584 lei începând cu data de 01.3.2006 la care să adauge toate indexările prevăzute de lege începând cu data de 01.03.2006 precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.300 RON.
Împotriva acestei sentințe intimata a declarat recurs. Curtea de APEL TIMIȘOARA, prin decizia civilă nr.341/18.04.2007, a admis recursul intimatei contra sentinței civile nr. 1955/14.12.2006, pronunțată în dosarul nr-, pe care a casat-o trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Arad
Examinând recursul declarat de pârâtă prin prisma motivelor invocate, a probelor existente la dosarul cauzei și a dispozițiilor art.304 pct. 7 și pct.9 coroborate cu cele ale art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Decizia de pensionare nr.-/27.07.2006 a Casei Județene de Pensii A, contestată de reclamant, a fost emisă ca urmare a cererii reclamantului de recalculare a pensiei, cu luarea în considerare a tuturor sporurilor de care a beneficiat reclamantul, sporuri care nu au fost valorificate la emiterea deciziei de pensionare a reclamantului și sunt menționate în adeverința nr- eliberată de CFR
Din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că reclamantul a beneficiat, în perioada iulie 1973 - martie 2001, pe lângă salariul tarifar efectiv realizat, de următoarele sporuri: spor de vechime, spor pentru muncă în condiții grele, spor pentru timpul lucrat în cursul nopții, spor pentru ore festive, spor pentru ore suplimentare necompensate cu timp liber corespunzător, spor pentru muncă în condiții periculoase, spor școală, fără a se menționa care dintre aceste sporuri au caracter permanent și care nu au un asemenea caracter, contrar celor afirmate în cererea de recurs a pârâtei.
În adeverința nr-, CFR A confirmă că, în toată perioada cât reclamantul a fost angajat al unității, respectiv iulie 1973 - martie 2001, unitatea a virat CAS - ul datorat, iar pentru perioada 15.06.1977-31.03.2001 a virat contribuția pentru pensie suplimentară.
Prin decizia de pensionare contestată, s-a recalculat dreptul de pensie al reclamantului, cu începere de la 01.03.2006, luându-se în calcul, pentru perioada 1997 - 2001, doar sporul de noapte, alături de cel de vechime, cel pentru muncă grea și cel pentru condiții periculoase, ce au fost valorificate și prin decizia de pensionare inițială, respectiv prin decizia de pensionare nr.1.-/25.05.2006, emisă de Casa Județeană de Pensii
În speță, se ridică problema dacă sporurile menționate în adeverință și neluate în calcul la stabilirea pensiei, prin decizia de pensionare contestată, au caracter permanent, întrucât art.164 alin.3 din Legea nr.19/2000 se referă doar la astfel de sporuri.
Legea nr.19/2000 nu definește sporurile cu caracter permanent, astfel încât stabilirea caracterului permanent al unui spor nu se poate face decât apelând la prevederile cuprinse în Anexa la.OUG nr.4/2005, anexă privitoare la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare, care, potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, deși nr.OUG4/2005 se referă la recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar nu la cele stabilite conform Legii nr.19/2000.
La pct.IV din această anexă se prevede că se utilizează, la determinarea punctajului mediu anual, și sporurile acordate de către ministerul d e resort, conform dispozițiilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate, împreună cu salariile aferente, în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Totodată, la pct.V din anexă, se au în vedere sporurile cu caracter permanent, în conformitate cu prevederile Legii nr.49/1992, arătându-se, printre altele, că se iau în considerare sporurile cu caracter permanent prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractul colectiv de muncă, atât pentru perioadele anterioare datei de 01.04.1992, data intrării în vigoare a Legii nr.49/1992, cât și pentru cele ulterioare acestei date.
Sporurile menționate în adeverințele de mai sus se regăsesc în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, în capitolul intitulat "sistem de sporuri".
Conform art.19 alin.4 din acest contract, "caracterul permanent al sporului nu este determinat de timpul lucrat în aceste condiții (zilnic, lunar) ci de acordarea acestuia pe toată durata anului".
Din modul de redactare al acestui text, rezultă că unul și același spor poate fi permanent pentru un angajat, dacă i s-a acordat pe toată perioada anului, și nepermanent pentru alt angajat, căruia i s-a acordat sporadic. Prin urmare, criteriul stabilit prin articolul citat dă naștere unei discriminări între angajați, deoarece un salariat ce a încasat unul din sporurile stabilite în contractul colectiv de muncă pe tot parcursul unui an calendaristic, va beneficia, la stabilirea punctajului mediu anual, de acest spor, în timp ce un angajat ce a primit acest spor doar 11 luni pe an, cum este cazul reclamantului pentru unele sporuri în anumiți ani, ca de exemplu sporul festiv pe anii 1999, 2001 și 2002, nu va beneficia de luarea în calcul a unui asemenea spor la stabilirea punctajului mediu lunar.
Adresa nr- a ui CFR A nu putea fi luată în considerare de către instanța de fond, cu privire la caracterul permanent sau nepermanent al unor sporuri, atâta timp cât unele date din cuprinsul său sunt contrazise de dispozițiile legale în materie, iar instanța de judecată este abilitată să interpreteze prevederile legale incidente într-o cauză, nefiind ținută de o adresă administrativă.
Art.2 lit.b din Legea nr.19/2000 prevede că unul din principiile de bază ale sistemului public de pensii este cel al egalității, principiu "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Acest principiu se regăsește în preambulul la.OUG nr.4/2005, unde se arată că trebuie respectat principiul: " la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Pe cale de consecință, în condițiile în care Legea nr.19/2000 nu cuprinde dispoziții privitoare la modul de stabilire a sporurilor, ce se iau în calcul, este necesar să se aplice, prin analogie, prevederile nr.OUG4/2005 și pentru pensiile stabilite în temeiul Legii nr.19/2000, deși nr.OUG4/2005 reglementează modul de recalculare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a invocat dispozițiile nr.OUG4/2005 în considerentele hotărârii recurate.
Potrivit art.78 alin.1 teza a II-a din Legea nr.19/2000, numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru statistică.
La punctul 19 lit.b din Titlul II al punctului A din Ordinul nr.340/2001, se prevede că prin sintagma "salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă" se au în vedere, inclusiv, sporurile, indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Dispozițiile pct.42 din Titlul VIII: "Dispoziții tranzitorii privind pensiile" din Ordinul nr.340/2001, invocate de către recurentă, nu sunt incidente în cauză, deoarece se referă la salariile medii anuale, brute sau nete, prevăzute la art.164 alin.1 din Legea nr.19/2000, în contextul în care art.164 alin.2 din aceeași lege se referă la aceste salarii.
Din dispozițiile legale citate anterior, rezultă că reclamantul este îndreptățit la recalcularea pensiei cu luarea în considerare și a sporurilor menționate în adeverințele depuse la dosarul de pensionare, ce nu au fost valorificate la stabilirea pensiei prin deciziile de pensionare contestate, conform celor reținute în raportul de expertiză întocmit de d-na expert.
Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, cu respectarea prevederilor legale incidente în cauză, ținând seama de toate probele administrate în cauză de către părți.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr.1127/16.10.2007, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul ca neîntemeiat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța va obliga pârâta-recurentă Casa Județeană de Pensii A la plata către reclamantul-intimat a sumei de 500 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, constând din onorariu de avocat, conform chitanței nr.10/24.01.2008 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii A împotriva sentinței civile nr. 1127 din 16.10.2007, dată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
, 13 februarie 2008, în ședința publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /6.06. 2008
Tehnored.: M/ 2 ex. 6.06. 2008
Primă inst.: și
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Florin Dogaru, Ioan
