Asigurări sociale. Decizia 177/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.177
Ședința publică din data de 20 februarie 2008
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în T,- A, județ D, împotriva sentinței civile nr.1358 din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în T, -,.6,. 33, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă reprezentată de avocat din Baroul Dâmbovița, lipsind recurenta-pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătoarei intimatei-reclamante și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă susține, în esență, că în mod corect instanța de fond a admis contestația și a anulat decizia nr.480/2007 emisă de recurentă, răspunsul nr.1773/2007 al D și decizia nr. -/2007 emisă de aceeași recurentă, reținând, în mod corect, că nu poate fi vorba de culpa intimatei în constatarea neregulilor urmare a controlului de audit intern. Prima instanță a apreciat corect că aceste deficiențe nu pot constitui temei de anulare a deciziilor, atâta timp cât decizia asupra capacității de muncă emisă anterior deciziei nr.480/2007 a devenit definitivă, a intrat în circuitul civil și și-a produs efectele. Depune la dosar concluzii scrise, filele 12-14.
Solicită respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței primei instanțe. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. -/03.05.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, a răspunsului nr.1773/30.08.2007 emis de Oficiul Județean de Expertiză medicală a capacității de muncă D, precum și a deciziei nr.480/27.04.2007.
În motivarea contestației, s-a arătat că în anul 2001, ca urmare a faptului că îndeplinea toate condițiile cerute de Lg.nr.19/2000 și a diagnosticului medical a fost pensionată cu încadrare în gradul II de invaliditate, urmând a fi chemată la revizuire la fiecare 12 luni, prezentându-se anual și îndeplinind cerințele de efectuare a controalelor medicale, motiv pentru care, de fiecare dată, s-a emis o nouă decizie de pensionare.
Prin decizia nr. 480/27.04.2007 i se aducea la cunoștință că i-au fost anulate toate deciziile de pensionare emise în favoarea sa în perioada 2004 - 2007, în baza unei note de constatare al cărei conținut îi este necunoscut, nefiindu-i comunicat, motiv pentru care a contestat și această decizie la Cabinetul de expertiză medicală, iar prin adresa nr.1773/30.08.2007 se pretinde că i s-a răspuns acestei contestații.
Înainte de expirarea termenului de contestare a primei decizii i-a fost comunicată și decizia nr. -/2007 prin care se dispune încetarea plății pensiei de invaliditate și obligarea sa la restituirea sumei de 10371 lei pretinsă a fi încasată nelegal.
A mai precizat reclamanta că motivele invocate nu justifică măsurile dispuse, cu atât mai mult cu cât face dovada că este bolnavă și nu este culpabilă de nicio încălcare a dispozițiilor Legii nr.19/2000, Casa Județeană de Pensii D neputându-și invoca propria culpă în lipsa verificărilor necesare și a îndeplinirii procedurii.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 62 alin. 6 și art. 56 alin. 2-6 din Legea nr. 19/2000 și s-au anexat în copie deciziile contestate și acte medicale.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că decizia nr. -/2007 a fost primită de reclamantă la 28.05.2007 și a fost contestată la instanță la data de 05.11.2007.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deciziile contestate fiind emise în condiții legale, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute și s-a menționat aceasta în nota de constatare nr.19144/2007, întocmită de Direcția de Audit Intern și Control din Cadrul. În baza acesteia s-a concluzionat că la dosarul medical există documente medicale, formularul privind concluziile medicului expert este o fotocopie a concluziei autentice, pe care s-au efectuat modificări ale anului, deciziile există în două exemplare dar sunt redactate diferit, iar în Registrul Unic de activitate a fost emisă decizia pentru o altă persoană.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr. 1358 din 12.12.2007 Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția tardivității invocată de pârâtă, a admis contestația formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii D, a anulat decizia nr.480/27.04.2007 emisă de pârâtă, răspunsul nr.1773/30.08.20007 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală a Capacității de muncă D și decizia nr. -/03.05.2007 emisă de pârâtă, luându-se act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. 480/27.04.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 350/2002, 662/2003, 884/2004, 1181/2005, 1920/2005 și 811/2006, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 10371 lei RON reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii cererii invocată de pârâtă, instanța a luat act că nu s-a făcut dovada comunicării deciziei cu borderou către reclamantă, astfel că această excepție a fost respinsă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pârâta Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de Audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul nr.340/2001.
S-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
S-a reținut că CNPAS prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă. Această activitate poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive.
Această concluzie rezultă din prevederile art. 39 alin. 3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor.
În ceea ce privește susținerea intimatei în sensul că reclamanta nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, tribunalul a constatat că aceasta nu poate fi primită, deoarece petenta s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză M, conform art. 56(2) din Legea nr. 19/2000, după cum i s-a indicat în decizia nr. 480/2007. Răspunsul i-a fost comunicat printr-o adresă pe care pârâta nu-l consideră o decizie în sensul art. 56, aspect care de asemenea ține de propria culpă, deși prin acest răspuns se menționează că i se respinge reclamantei contestația și rămân valabile elementele deciziei nr.480/2007.
Obligația comunicării unui răspuns este instituită de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care pârâta nu a respectat-o, neputându-se menționa de către aceasta că este vorba de o situație atipică, câtă vreme și-a întemeiat decizia contestată pe dispozițiile art.53-56 și 62-63 din Legea nr.19/2000 și a indicat drept temei al contestării art. 56 alin. 2 din Legea nr.19/2000, cale pe care reclamanta a urmat-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal conf. art. 304 pct. 9 Cod pr. Civilă, pârâta, solicitând admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziei contestate ca legale și temeinice.
A susținut recurenta-pârâtă că, în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ca urmare a împrejurării că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la M, cabinet ce a emis decizia medicală contestată. De asemenea, în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art. 39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001 conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Totodată, soluția instanței e nefondată și raportat la împrejurarea că decizia anulată în parte prin sentința pronunțată a fost emisă în baza deciziei nr.174/20.04.2007, decizie rămasă definitivă în condițiile în care ea nu a fost contestată în termen de 30 zile de la comunicare, conform disp. art. 56 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
A susținut recurenta-pârâtă că, în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art. 39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41,capitolul III,secțiunea C din Ordinul nr.340/2001 conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis,la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
Totodată, soluția instanței e nefondată și raportat la împrejurarea că decizia anulată în parte prin sentința pronunțată a fost emisă în baza deciziei nr.480/27.04.2007, decizie rămasă definitivă în condițiile în care ea nu a fost contestată în termen de 30 zile de la comunicare, conform disp. art. 56 alin. 2 din Legea nr.19/2000.
Pârâta a solicitat admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziilor emise ca legale și temeinice, sau, în subsidiar, modificarea in parte a sentinței în sensul înlăturării dispoziției privind anularea deciziilor nr. 480/27.04.2007 și nr. -/3.05.2007 precum și adresa nr.1773/30.08.2007 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, constată că recursul este nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Urmare a controlului efectuat de CNPAS - Direcția de Audit Intern și Control în conformitate cu art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, prin decizia 480/27.04.2007 a anulat deciziile asupra capacității de muncă pe perioada 1.05.2004 - 1.05.2007 pe considerentul că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare (neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute).
Ulterior, s-a emis decizia nr. -/3.05.2007 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 10371 RON reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
Hotărârea recurată apare ca temeinică și legală și în considerarea împrejurării că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M, aflat în subordinea recurentei, nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
S-a arătat că, în prezent, s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, dar în lipsa unor indicii că contestatoarea ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată, nu se poate dispune suspendarea judecății, nefiind îndeplinite cerințele art. 244 (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța penală nu s-a pronunțat în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv. În aceste condiții anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de pârâtă împotriva salariatei este nelegală.
Recurenta nu a făcut dovada erorilor care să constituie cazuri de nulitate pentru deciziile de pensionare, întrucât neregularitățile procedurale puteau fi remediate, punând în vedere părții ce acte suplimentare trebuie să prezinte. Este normal că reclamanta nu a depus diligențe pentru a face probe suplimentare în dosarul de pensie, deoarece, din moment ce Casa de Pensii D i-a admis dosarul, reclamanta a avut conștiința că a efectuat toate actele necesare prevăzute de lege.
În ceea ce privește termenul de contestare al deciziilor, Curtea observă că procedura urmată de Casa Județeană de Pensii D este confuză și greoaie, răspunsul Casei de Pensii la contestația administrativă fiind o simplă adresă care nu prevede calea și termenul de atac, iar procedura administrativă nu poate împiedica procedura judiciară, cât timp aceasta este exercitată în termenul prevăzut de lege.
Din considerentele expuse, apreciind ca temeinică și legală sentința recurată, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, prin reprezentantul său legal, împotriva sentinței civile nr. 1358 din 12.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-contestatoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 20 februarie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
CP/FA
2008-03-04
2 ex.
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Ioana Cristina Țolu
