Asigurări sociale. Decizia 177/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 177
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1609 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea domiciliată în comuna, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3505/120/28.05.2008, petenta formulat contestație împotriva deciziei nr. - din 17.04.2008, emisă de Casa Județeană de Pensii D, prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate începând cu data de 23.08.2006, urmând ca suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 23.08.2006 - 01.05.2008, în total 5125 lei, să se recupereze de la petentă.
A formulat contestație și împotriva titlului executoriu - decizia nr. - din 17.04.2007, solicitând exonerarea de plată a sumei de 5125 lei.
În motivarea în fapt a cererii, petenta a arătat că în urma unor probleme medicale a fost expertizată pe baza documentației medicale și pe bază de examen medical i s- acordat pensie de invaliditate cu drept de revizuire și încadrare în grad de invaliditate.
arătat de asemenea petenta că la fiecare termen de revizuire a prezentat acte medicale, iar în urma procedurilor de expertizare eliberându-i-se nouă decizie cu termen de revizuire.
a emis decizia nr. 335/09.04.2008 prin care s-a dispus anularea deciziei asupra capacității de muncă, cu motivarea că a fost emisă fără respectarea procedurii de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Petenta a apreciat că decizia nr. 335/09.04.2008 este lovită de nulitate absolută, întrucât nu se încadrează în cazurile de încetare a plății pensiei, prevăzută de Legea nr. 19/2000- art. 91. de asemenea, decizia este nelegală, deoarece arată petenta, nu s-a aflat în niciunul din cazurile de suspendare a plății pensiei prevăzute de art. 92 lit. C din Legea nr. 19/2000.
S-a solicitat admiterea contestației așa cum a fost formulată.
În drept petenta și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 53-56, 86, 89, 91, 92, 187 din legea nr. 19/2000, art. 40, 41, secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001 și art. 7 din HC 1229/ 2005.
Prin întâmpinarea formulată intimata solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegală.
În conformitate cu dispozițiile art. 56 alin. 2 din legea nr. 19/2000, se arată de intimată, că decizia trebuia contestată în termen de 30 de zile de la comunicare la casa teritorială de pensii, în speță CJP D -
A apreciat intimata că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de lege, neexistând vreo dovadă în acest sens, astfel că decizia de anulare a deciziilor medicale a rămas definitivă.
De asemenea, deciziile asupra capacității de muncă au fost anulate în mod corect și legal, iar încetarea plății pensiei de invaliditate s-a făcut cu data de 23.08.2006, considerente pentru care solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept intimata și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile Codului d e procedură civilă cu modificările și completările ulterioare.
Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 1609 din 16 octombrie 2008 admis acțiunea formulată de petenta în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D și a anulat decizia nr. 335 din 09.04.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă M și decizia nr. - din 17.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 56(6) din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificată ulterior, decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen, este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă D prin emiterea deciziei de anulare nr. 335/09.04.2008, în baza Notei de constatare nr. 24139/04.04.2008, nu constituie temei legal și suficient pentru anularea acestor decizii asupra capacității de muncă al petiționarilor, emise în perioada 2000 - 2007, știut fiind faptul că medicul expert al asigurărilor sociale nu are competența de a anula anumite decizii de stabilire a capacității de muncă.
De altfel, nimeni nu-și poate invoca propria turpitudine pentru a-și acoperi o neregularitate a competenței proprii prin emiterea notei de constatare nr. 24139 din 04.04.2008.
Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, putea potrivit dispozițiilor art. 56 și următoarele din Legea nr. 19/2000, să emită o nouă decizie de încadrare într-un anumit grad de invaliditate al petiționarului, în funcție de starea sănătății sale, însă nicidecum nu avea competența anulării deciziilor medicale emise anterior, decizii care erau definitive, necontestate în termen de 30 de zile de la data emiterii lor.
În consecință, competența anulării acestor decizii de încadrare într-un anumit grad de invaliditate aparține instanței de judecată. Potrivit art. 56 alin. 6 din Legea nr. 19/2000, unitatea intimată are doar competența revizuirii medicale în funcție de afecțiune, la intervale de 6 - 12 luni, până la împlinirea vârstei standard de pensionare, conform art. 61 alin. 1 din lege, putând menține, schimba, ori înceta calitatea de pensionar de invaliditate.
În sfârșit, pentru încadrarea ori neîncadrarea într-un grad de invaliditate, se cere, potrivit art. 56 alin. 3 din lege și avizul Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperarea Capacității de Muncă, care, care este obligatoriu, prin emiterea unui aviz pe care unitatea intimată nu l-a solicitat.
Instanța mai reținut că deciziile contestate de petiționară nu sunt întocmite potrivit reglementărilor prevăzute de dispozițiile art. 58 și următoarele din Legea nr. 19/2000, atât forma cât și fondul deciziei necuprinzând elementele obligatorii ale unei decizii de expertizare medicală a capacității de muncă a unei persoane fizice.
Împotriva sentinței primei instanțe intimata Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 punctele 8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut prima instanță faptul că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, întrucât în mod corect și legal, așa cum s-a prevăzut și în decizia de anulare a deciziilor de încadrare medicală, temeiul legal al anulării l-a reprezentat art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
În aceste condiții, arată recurenta, aceasta a procedat în mod corect și legal la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate, în urma notei de constatare nr.24139/04.04.2008 a CNPAS - Direcția audit Intern și Control.
Tot în mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că depunerea de către intimata contestatoare a unor documente medicale la dosar ori deținerea de asemenea documente duc la concluzia că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de intimată la dosar nu au fost analizate de către medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, acesta neexpertizând-o pe contestatoare.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a B, se arată că în mod greșit și-a întemeiat instanța motivarea întrucât potrivit art.56 din Legea nr.19/2000 nu există obligația consultării institutului de către, ci numai posibilitatea consultării acestuia, iar în cazul în care institutul respectiv este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Astfel, prin decizia nr. 335/09.04.2008, Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia nr. 3304/11.08.2006 asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior, prin decizia nr. -/17.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D, s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 5125 lei reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 23.08.2006 - 01.05.2008 având în vedere decizia de anulare nr. 335/09.04.2008 prin care au fost anulate deciziile de încadrare în grad de invaliditate.
În cuprinsul deciziei nr. 335/09.04.2008 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr. 24139/04.04.2008, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
Potrivit notei de constatare nr. 24139/04.04.2008 (filele 18-19 dosar fond), a fost efectuat un control, în baza nr.HG13/2004 și a Ordinului nr.340/2001 al - secțiunea C, punctul III, art.39, de către Direcția Audit Intern și Control a CNPAS, control ce a vizat activitatea de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă a Cabinetului Medical
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, text de lege invocat chiar în cuprinsul notei de constatare și care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală, se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se numai pentru viitor.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimata-contestatoare nu a depus documente justificative, iar aceasta nu a fost expertizată de medicul specialist, deși din conținutul notei de constatare nr. 24139/04.04.2008 întocmită în urma controlului, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale datorate, în principal, unei angajate a cabinetului, au impus anularea deciziilor asupra capacității de muncă emise pentru intimata-contestatoare, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatei neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei asupra capacității de muncă emisă intimatei-contestatoare, indicate în cuprinsul deciziei nr.335/09.04.2008.
Nu rezultă din considerentele sentinței atacate că prima instanță și-ar fi întemeiat motivarea pe faptul că la soluționarea contestației formulată în baza art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 este obligatorie consultarea Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, însă de principiu, în conformitate cu disp.art.56 alin.3 din această lege, această consultare este obligatorie și nu opțională, așa cum pretinde recurenta.
Astfel, conform art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la soluționarea contestației casa teritorială de pensii consultă Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, iar avizul acestui institut este obligatoriu și rămâne definitiv.
În raport de considerentele mai sus arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul intimatei Casa Județeană de Pensii D ca nefondat, iar în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței indicate de recurentă în motivarea recursului.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1609 din 16.10.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu contestatoarea domiciliată în comuna, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
Tehnored. MP/MD
3 ex/13 februarie 2009
.fond - al Tribunalului Dâmbovița
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
