Asigurări sociale. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 178
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului formulat intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1717 din 28.10. 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliat în Târgoviște, str.- -,.23, Sc. D,.78, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin serviciul registratură s-au depus concluzi scrise din parte intimatei reclamante.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița, sub nr- a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr. 226/19.01.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă D, precum și a deciziei nr. 1062/22.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M.
Motivând contestația a arătat că a depus toate documentele necesare menținerii în grad de invaliditate, ba mai mult afecțiunile de care suferă și neevaluate de organele medicale, atestă starea sănătății sale deosebit de gravă, motiv pentru care deciziile medicale contestate sunt nelegale și netemeinice.
S-au anexat contestației copii de pe decizia nr. 226/19.01.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D și de pe încheierea din 04.06.2008 pronunțată în dosarul -.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației motivat de faptul petenta nu a respectat procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare, decizia medicală fiind emisă în baza unor documente și înscrisuri neconforme cu realitatea întocmite de către asistenta medicală și în lipsa unei dovezi că petentul s-a prezentat personal la termenele de revizuire.
S-au anexat întâmpinării copii de pe deciziile atacate, de pe nota de constatare întocmită cu ocazia verificărilor efectuate la cabinetul de expertiză precum și de pe decizia nr. -/26.10.2007 privind încetarea plății pensiei și recuperarea sumei de 6818 lei.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 1717/28.10.2008 Tribunalul Dâmbovițaa admis contestația și a anulat deciziile nr.226 din 19.01.2008 emisă de Oficiul Județean de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă D și nr.1062/22.10.2007 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin decizia nr. 1062/22.10.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa nulat decizia asupra capacității de muncă emisă în anul 2000 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Prin decizia nr. -/26.10.2007 Casa Județeană de Pensii Dad ispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 6818 lei,cu motivarea că a fost anulată decizia de încadrare în grad de invaliditate.
Contestatoarea a atacat decizia privind anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate la Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă M, iar prin decizia nr. 226/19.01.2008 emisă de Cabinetul de Expertiză și Recuperarea Capacității de Muncă s-a respins contestația, rămânând valabilă decizia M nr.1062/22.10.2007.
Decizia nr. 1062/22.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă Maa vut drept temei rezultatele unui control efectuat de CNPAS - Direcția de audit Intern și Control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă la Cabinetul medical M, invocându-se drept temei al controlului prevederile HG nr. 13/08.01.2004 și a secțiunii C pct.III, art. 39 din Ordinul 340/2001, ocazie cu care s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
S-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor, însă nu sunt indicii că petentul ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.
De asemenea, nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals și nici nu s-a anulat decizia de încadrare în grad de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții, a considerat tribunalul că anularea acestei decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu pricire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei este nelegală.
De asemenea, anularea deciziei de încadrare în grad de invaliditate nu poate produce efecte juridice decât pentru viitor, concluzie care rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de Oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.". În cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, deoarece pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Neprocedând în acest mod s-au încălcat prevederile Ordinului 340/2001 precum și prevederile art. 56 din Legea nr. 19/2000, care stabilesc procedura privind încadrarea în grad de invaliditate, s-a dispus încetarea plății pensiei și s-a anulat decizia privind încadrarea în grad de invaliditate emisă în anul 2000.
A mai arătat instanța de fond că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor întrucât nimeni nu-și poate invoca propria culpă, neputându-se imputa reclamantei nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Susține recurenta că în mod eronat s-a reținut de către prima instanță că la baza emiterii deciziei de anulare a deciziilor asupra capacității de muncă au stat prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001 în condițiile în care, temeiul legal al anulării, prevăzut și în decizie, îl constituie art.41, capitolul III, secțiunea C din Ordinul nr.340/2001, care prevede că deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis, la sesizarea organelor de control ale CNAPS.
În această situație, arată recurenta, s-a procedat la anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate ca urmare a notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control prin care s-au constatat anumite erori în privința procedurii de expertizare medicală, precum și în privința documentelor care au stat la baza emiterii deciziilor de încadrare în grad de invaliditate.
Tot în mod eronat se susține că instanța de fond a reținut că împrejurarea că reclamanta a depus la dosar documente medicale ori faptul că deține asemenea documente denotă că acestea au fost depuse la M, neexistând dovezi în acest sens, iar documentele depuse de reclamantă la dosarul cauzei nu au fost analizate de medicul specialist în expertizare medicală a capacității de muncă, care nu a expertizat-o pe reclamantă.
În ceea ce privește consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, se învederează că în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat motivarea în condițiile în care, potrivit art.56 din Legea nr.19/2000, nu este obligatorie consultarea acestui institut, dispozițiile legale conferind doar posibilitatea consultării, iar în cazul în care institutul este consultat, avizul acestuia este obligatoriu.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii contestației.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul pârâtei, dar prin notele scrise depuse la dosarul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Prin decizia nr. 1062/22.10.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M s-a anulat decizia asupra capacității de muncă nr. 546/10.11.2000 emisă pentru intimata-reclamantă, reținându-se că aceasta au fost eliberată fără a fi respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
În cuprinsul deciziei sus menționate s-au invocat rezultatele controlului consemnate în nota de constatare nr.48871/22.10.2007, iar drept temei juridic au fost indicate anumite dispoziții ale Legii nr.19/2000, ale Ordinului nr.340/2001 al pentru aprobarea normelor de aplicare a Legii nr.19/2000, precum și ale nr.HG1229/2005 privind aprobarea Regulamentului de Organizare și Funcționare a și a serviciilor teritoriale de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă.
În atare situație, în mod corect prima instanță a făcut trimitere în fundamentarea soluției la dispozițiile art.39, din secțiunea C, punctul III, din Ordinul nr.340/2001 al, care statuează, printre altele, că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a activității de control se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Prin urmare, în cazul în care în urma unui control, se constată deficiențe în ceea ce privește derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate ori de revizuire medicală se pot emite noi decizii prin care să fie menținut același grad de invaliditate, persoana în cauză să fie încadrată în alt grad de invaliditate sau decizii de încetare a invalidității, efectele producându-se pentru viitor, așa cum justificat a concluzionat și prima instanță.
Intimata reclamantă s-a adresat cu contestație împotriva deciziei nr.1062/22.10.2007 la Oficiul Județean de Expertiză Medicală D, în temeiul art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000, text de lege menționat chiar în cuprinsul deciziei, iar acesta din urmă i-a comunicat decizia nr.226/19.01.2008 conform căruia anularea dispusă prin decizia nr.1062/22.10.2007 a avut în vedere lipsa documentelor conforme și necesare încadrării și menținerii în grad de invaliditate.
Recurenta pârâtă a încălcat însă dispozițiile art.56 alin.3 din Legea nr.19/2000, modificată și completată, în raport de care, la soluționarea contestației, trebuia să consulte Institutul Național de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă, după cum corect a reținut și prima instanță, institut al cărui aviz este obligatoriu și definitiv, fiind neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia solicitarea avizului nu ar fi obligatorie, ci opțională.
Recurenta a susținut că la dosarul medical intimatul reclamant nu a depus documente justificative, iar acesta nu a fost expertizat de medicul specialist, deși din conținutul notei de constatare a CNPAS-Direcția Audit Intern și Control, rezultă că nu motive medicale, ci nerespectarea procedurilor legale a impus anularea deciziei asupra capacității de muncă nr. 546/2000, măsură contestată ulterior de beneficiară.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că nu i se pot imputa intimatului reclamant neregulile constatate în dosarul său medical, iar existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M nu poate justifica anularea deciziei nr. 546/2000
Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, soluția tribunalului, care a anulat atât decizia 226/19.01.2008 a Oficiului Județean de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă D, cât și decizia nr.1062/22.10.2007 a Casei Județene de Pensii D- Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de Muncă M, apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul ca nefondat, urmând ca în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă să-l respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 1717 din 28.10. 2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta domiciliat în Târgoviște, str.- -,.23, Sc. D,.78, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
--- - - - -- -
Grefier
Red.
2 ex./06.02.2009
dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
jud. fond - - G -
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Marilena Panait Dan
