Asigurări sociale. Decizia 1816/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.1816
Ședința publică din data de 24 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
-
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 928 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în comuna, sat (), județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitate apărătorului intimatei-reclamante, respectiv avocat, să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 septembrie 2008, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată la ribunalul Dâmbovița sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr.2754/28.17.2007 emisă de Oficiul județean de expertiză medicală a capacității de muncă D și nr.1636/2007 emisă de Cabinetul de Expertiză Medicală
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că decizia nr. 1636/2007 a fost atacată la Cabinetul de Expertiză Medicală M, iar prin decizia nr. 2754/2007 i s-a răspuns că anularea nu a avut la bază criterii medicale ci neîndeplinirea procedurii de încadrare în gradul de invaliditate.
Aceasta a mai precizat că afecțiunile de care suferă și operațiile suportate implică un risc major asupra stării de sănătate și nerespectarea procedurii încadrării în gradul de invaliditate nu este culpa sa.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind netemeinică, deciziile contestate fiind emise în condiții de legalitate, deoarece reclamanta nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a efectuat pe baza unor documente contrafăcute.
Aceasta a mai arătat că deciziile nu au fost anulate pe criterii medicale, ci în urma constatării unor înscrieri și înregistrări neconforme cu realitatea.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmbovița prin sentința nr. 928 din 28 mai 2008 admis contestația și a anulat decizia nr. 2754/28.12.2007 emisă de Oficiul Județean de Expertiză Medicală a Capacității de Muncă D și decizia nr. 1636/01.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de muncă
S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Prin decizia nr. 1636/01.11.2007 Casa Județeană de Pensii D - Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nnulat deciziile asupra capacității de muncă nr. 981/2002, 1227/2003, 1419/2004, 1248/2005 pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Contestația a fost considerată ca întemeiată pentru următoarele considerente:
Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale - Direcția de audit Intern și Control a efectuat un control asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă - Cabinetul Medical
Controlul a avut loc în baza HG nr. 13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul 340/2001, iar în urma acestuia s-au constatat deficiențe constând în neprezentarea pensionarei la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor domentele contrafăcute.
În mod cert CNPAS, prin serviciul de audit și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă, activitate care poate avea loc în baza art. 39 din Ordinul 340/2001 invocat în nota de constatare, însă rezultatele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive, concluzie ce rezultă din prevederile art. 39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare.
Astfel, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se puteau emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, iar pentru trecut anularea deciziilor nu putea avea loc decât în baza unei hotărâri definitive.
Pe de altă parte, reclamanta a susținut în mod întemeiat că deciziile sale de încadrare în grad de invaliditate sunt definitive, nefiind contestate.
Într-adevăr, conform art. 56(6) din Legea nr. 19/2000 decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate, necontestată în termen este definitivă.
Existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflate în subordinea pârâtei nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau altfel spus nimeni nu-
și poate invoca propria culpă, neputându-i fi imputabilă reclamantei nerespectarea procedurilor medicale de către persoanele competente să efectueze aceste proceduri.
Obligația comunicăriii unui răspuns este instituită de art.56 alin.2 din Legea nr. 19/2000, care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare, urmând a se emite o decizie, cu consultarea obligatorie a Institutului Național de Expertiză Meedicală și Recuperare a Capacității de Muncă, procedură pe care de asemenea, pârâta nu a respectat-
Împotriva acestei hotărâri, pârâta Casa Județeană de Pensii Dad eclarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a arătat, în esență că temeiul emiterii deciziilor de anulare îl reprezintă disp.art. 41 cap. III, Secțiunea C din Ordinul nr. 340/2001, care îi îndrituiesc să revizuiască, în caz de erori, deciziile rămase definitive.
A învederat recurenta că reclamanta nu a depus alte acte medicale și că nu sunt indicii în sensul că aceasta ar deține și alte acte medicale.
Față de aceste considerente, s- solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, și pe fond, respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prima instanță a reținut în mod corect efectuarea controlului în baza Secțiunii C, pct.III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficiențe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatoarei în anul 2004, cu motivarea că aceasta au fost emisă cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare.
Deciziile emise în baza controlului, așa cum just a reținut prima instanță, nu pot produce efecte retroactive, dispozițiile art. 39 alin.3 din Ordinul menționat statuând că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare. Raportat la aceste dispoziții, în cazul în care s-ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grad de invaliditate sau de revizuire medicală, recurenta-pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor, anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca fiind temeinică și legală raportat la faptul că existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de Expertiză aflat în subordinea recurentei nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
Cu privire la faptul că intimata-reclamantă nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanța reține că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru și nu s-a conformat și că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate.
Față de aceste considerente, Curtea privește recursul ca nefondat și constatând că sentința primei instanțe este legală și temeinică, îl va respinge conform dispozițiilor art. 312 Cod proc.civilă.
Pentru ate motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 928 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în comuna, sat (), județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
--- - --- - -
GREFIER,
Red.
Tehnored.SȘ/
2 ex./13.10.2008
dosar fond.- - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond -
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Ioana Cristina Țolu
