Asigurări sociale. Decizia 19/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.19
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
: -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentanți legali, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.966 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic, intimatul-contestator, personal și asistat de avocat din Baroul Dâmbovița, potrivit împuternicirii avocațiale nr.8/2008.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru.
Avocat pentru intimatul-contestator depune la dosar, în copii, decizia asupra capacității de muncă nr.2760/24.08.2007 emisă de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale -Cabinet de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M, precum și practică judiciară în materie, respectiv sentințele civile nr.1173/23.11.2007, nr.1053/07.11.2007, nr.1192/27.11.2007 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, înscrisuri pe care le comunică și recurentei. Declară că alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, prin consilier juridic arată că nu a avut cunoștință despre această ultimă decizie de încadrare în gradul 3 de invaliditate, dar precizează că aceasta nu are efecte decât pentru viitor, nu pentru trecut. Alte cereri nu mai are de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților că alte cereri nu mai au de formulat,consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, consilier juridic solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii, iar pe fond emiterea deciziilor emise de către instituția ce o reprezintă, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței, în sensul neanulării deciziei nr.219/26.04.2007.
În mod eronat instanța de fond a respins cererea de suspendare, încălcând prevederile art.244 Cod procedură civilă care prevede că instanța poate să suspende cauza când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. Arată că s-a făcut dovada că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei medicale de la Cabinelul Medical M, cabinet de unde a fost emisă și decizia medicală contestată.
Tot în mod eronat s-a reținut de prima instanță că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat la bază prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, în realitate temeiul legal al anulării îl reprezintă prevederile art.41.
Învederează că decizia emisă de Comisia de expertiză a fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale.
Solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Având cuvântul în fond pentru intimatul-contestator, avocat, apreciază recursul ca nefondat și solicită respingerea lui.
Precizează că într-adevăr s-a început urmărirea penală asistentei medicale de la Cabinetul medical, dar nu s- suspendat cauza întrucât nu erau întrunite cerințele prevăzute de art.244 Cod procedură civilă, aplicarea acestuia putându-se face în condițiile în care intimatul-contestator era suspendat de săvârșirea vreunei fapte penale.
Cu privire la apărările recurentei în sensul că prima instanță a reținut eronat ca temei de anulare al deciziilor prevederile art.39 din Ordinul nr.340/2001, arată că instanța de fond a reținut acest temei ca temeiul juridic în baza căruia s-a efectuat controlul.
Arată că starea de boală este atestată și de ultimul act depus, apreciind ca neîntemeiate motivele de recurs formulate de intimată și solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr.8/14.01.2008, pe care o depune la dosar.
În replică, consilier juridic pentru recurenta-intimată Casa Județeană de Pensii D, arată că nu s-a contestat starea de boală a contestatorului, ci modalitatea de obținere a calității de invalid.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr- contestatorul a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii D anularea deciziei nr.221/24.04.2007 emisă de Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă M precum și a deciziei nr.- din 26.04.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii
Motivând contestația a arătat că prin deciziile contestate i s-au anulat deciziile de încadrare în grad de invaliditate, s-a dispus încetarea plății pensiei și recuperarea sumei de 12176 RON reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
Contestatorul a apreciat deciziile de anulare ca fiind nelegale și netemeinice întrucât au fost încălcate prevederile art.53-56 și art.62-63 din Legea nr.19/2000, toate deciziile anulate din perioada 2003-2006 fiind rezultatul
constatărilor unui medic de specialitate, ele nefiind contestate și producându-și efectul definitiv.
A mai susținut că intimata invocă propria culpă în sensul lipsei de vigilență și profesionalism în verificarea procedurii de expertizare și pretinde restituirea unei sume de bani pentru a-și acoperi propria neglijență, că în decizia de anulare s-a invocat o notă de constatare care nu i-a fost adusă la cunoștință și nu-i poate fi opozabilă.
S-au anexat contestației copii de pe deciziile nr.-/26.04.2007, 221/24.04.2007, adresa din 01.06.2007 emisă de Policlinica Târgoviște prin care solicită Cabinetului de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă avizarea pensionării contestatorului, documentar din 29.05.2007 de expertiză medicală și recuperarea capacității de muncă, acte medicale, decizia asupra capacității de muncă, acte medicale, decizia asupra capacității nr.119/24.03.2006, dovada înregistrării contestației împotriva deciziei de anulare a deciziilor de încadrare în grad de invaliditate la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, deciziile de încadrare în gradul doi de invaliditate nr.902/15.03.2002,1028/07.03.2006, precum și decizia nr.2760/24.08.2007, de încadrare în gradul trei de invaliditate cu termen de revizuire la 31.07.2008.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației motivat de faptul că pensionarul nu s-a prezentat la revizuirea medicală periodică, iar menținerea gradului de invaliditate s-a făcut pe baza unor documente contrafăcute, că în decizia de anulare s-a menționat că se anulează decizia medicală nr. nr.1982/18.03.2006 deoarece aceasta este decizia existentă în dosarul medical al contestatorului, iar decizia 1028/10.03.2006 a rămas valabilă deoarece figurează în Registrul unic de Activitate pe numele din.
Intimata a arătat că numerele de pe deciziile medicale sunt fictive iar medicul expert a anulat decizia existentă în dosarul contestatorului.
S-a invocat de către intimată lipsa procedurii prealabile față de faptul dacă decizia emisă de medicul expert poate fi contestată în termen de 30 de zile la instanța judecătorească.
Pe fond intimata a arătat că decizia de menținere în grad de invaliditate a fost eliberată în lipsa derulării procedurii de revizuire medicală și anume prezentarea la consultația medicală cu documentația necesară și stabilirea gradului de către medicul expert.
S-au anexat întâmpinării copii de pe următoarele acte: nota de constatare CNPAS nr. 17805/20.04.2007, decizia nr. 221/24.04.2007, decizia nr. -/26.04.2007, extras Registrul Unic de Activitate.
A fost respinsă de către instanță cererea intimatei privind suspendarea cauzei în baza art.244 (1) pct.2 Cod procedură civilă motivat de faptul că s-a început urmărirea penală împotriva asistentei de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, deoarece nu s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre cercetările ce se efectuează împotriva asistentei medicale și contestator, iar pe de altă parte textul sus arătat, instituie o facultate pentru instanță în ce privește suspendarea și nu o obligație.
Prin sentința civilă nr.966 din 19.10.2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovițaa fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D, fiind anulate deciziile nr.-/26.04.2007 și nr.221/24.04.2007.
Examinând actele și lucrările dosarului tribunalul a reținut că prin decizia nr. 221/24.04.2007 Casa Județeană de Pensii D- Cabinetul de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă Maa nulat decizile asupra capacității de muncă nr. 902/15.03.2003, 1110/18.03.2003,1053/18.03.2004, 1184/15.03.2005, 1982/18.03.2000, pe motiv că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările legale în vigoare.
Ulterior prin decizia nr.-/26.04.2007 s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 12176 RON reprezentând suma încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007, invocându-se faptul că au fost anulate deciziile de încadrare în gradul de invaliditate.
Cele două decizii au fost emise ca urmare a controlului asupra activității de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă-Cabinetul Medical M, conform HG nr.13/08.01.2004 și a Secțiunii C, pct.III, art.39 din Ordinul 340/2001.
Ca urmare a controlului au fost constatate deficiențe constând în neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute.
În prezent s-a dispus începerea urmăririi penale față de asistenta medicală de la Cabinetul de expertiză și recuperare a capacității de muncă M, suspectată de a fi falsificat documente din dosarele medicale ale pensionarilor.
Până în prezent nu sunt indicii că petentul ar avea vreo legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată.
De asemenea nu s-a pronunțat instanța penală în legătură cu existența unor infracțiuni de fals material sau intelectual în înscrisuri oficiale și nici nu s-au anulat deciziile de încadrare în grade de invaliditate pe acest motiv.
În aceste condiții anularea acestor decizii înainte ca instanța penală să se pronunțe în mod definitiv cu privire la sesizarea formulată de intimată împotriva salariatei este nelegală.
Este adevărat că prin serviciul audit CNPAS și control are dreptul să verifice activitatea cabinetelor de expertiză și recuperare a capacității de muncă.
În baza art.39 din Ordinul nr.340/2001 invocat în nota de constatare, însă efectele constatărilor asupra deciziilor medicale nu pot avea efecte retroactive, concluzia rezultând din prevederile art.39 alin.3 din Ordinul 340/2001 care stabilesc că "decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii, indiferent de modul de rezolvare".
Așa fiind, în cazul în care se constată deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală se pot emite noi decizii de menținere în același grad, de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității, cu efecte pentru viitor, pentru trecut, anularea deciziilor neputând avea loc decât în baza unei hotărâri penale definitive.
Pe de altă parte, conform art.56 (6) din Legea nr.19/2000 decizia de încadrare sau neîncadrare într-un grad de invaliditate necontestată în termen este definitivă.
De asemenea, existența unor deficiențe în activitatea Cabinetului de expertiză și recuperarea capacității de muncă M, aflat în subordinea intimatei, nu poate constitui un temei suficient de anulare a deciziilor, știut fiind faptul că nimeni nu poate invoca neregularitatea produsă prin propriul său act sau altfel spus nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
În plus, în ceea ce-l privește pe contestator decizia nr.1028/08.III.2006 (fila 62) emisă pe numele său și comunicată acestuia, cu termen de revizuire în martie 2007 nu a fost anulată prin decizia nr.221/2007, ea continuând să-și producă efectele, chiar dacă în dosarul său de pensie nu figurează vreo decizie cu acest număr.
Totodată, petentul și-a îndeplinit obligațiile ce-i incumbau în calitate de pensionar de invaliditate, această împrejurare rezultând din actele medicale depuse la dosar.
Astfel, Policlinica Târgoviște a solicitat la 01.06.2007 a se viza de Cabinetul de expertiză prelungirea pensionării, la 19.06.2007 s-a întocmit un documentar de expertiză medicală și recuperare a capacității de muncă (fila 11), au fost emise scrisori medicale ca urmare a nenumăratelor internări și sunt dovezi ale examenelor medicale la care a fost supus de-a lungul timpului.
De asemenea, prin decizia asupra capacității de muncă nr.2760/24.08.2007 cu termen de revizuire la 31.07.2008 a fost încadrat din nou în gradul III de invaliditate (anterior avea gradul II de invaliditate) ceea ce demonstrează că obținerea unei pensii de invaliditate a avut la bază motive medicale reale.
Susținerea intimatei în sensul că petentul nu ar fi respectat procedura prealabilă de contestare a deciziei de anulare a deciziei medicale, nu a fost reținută de tribunal, reținându-se că petentul s-a adresat cu contestație Cabinetului de Expertiză M, conform art.56 (2), înregistrată sub nr.134/14.05.20076 care însă nu i-a comunicat nici un răspuns.
Or, obligația comunicării unui răspuns este instituită de art.56 alin.2 din Legea nr.19/2000 care acordă un termen de 45 de zile pentru rezolvare.
Cum nici în prezent intimata nu a făcut dovada modului de soluționare a contestației astfel încât tribunalul a apreciat îndeplinită procedura prealabilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând admiterea căii de atac și în principal modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii și a menținerii deciziilor emise ca legale și temeinice,sau,în subsidiar,modificarea in parte a sentinței în sensul înlăturării dispoziției privind anularea deciziei nr.219.047/26.04.2007.
A susținut recurenta-pârâtă că în mod eronat prima instanță a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ca urmare a împrejurării că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale dela M,cabinet ce a emis decizia medicală contestată.De asemenea,în mod greșit s-a reținut că la baza emiterii deciziilor de anulare au stat disp. art.39 din Ordinul 340/2001 iar nu disp. art. 41,capitolul III,secțiunea C din Ordinul nr.340/2001conform cărora deciziile rămase definitive pot fi revizuite în caz de erori de către unitatea de expertiză medicală care le-a emis,la sesizarea organelor de control ale CNPAS.
A mai precizat că,urmare a controlului efectuat,s-a procedat la anularea deciziei pentru anul 2006 identificată la dosarul medical al reclamantului.Totodat,documentele medicale depuse de reclamant la dsarul cauzei nu au fost analizate de medical specialist în expertizare medicală.
De asemenea,a precizat că hotărârea recurată e nelegală și pentru faptul că,anulând decizia nr. 219.047/26.04.2007 prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut.
Curtea,examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului,de criticile formulate,dar și sub toate aspectele conform art. 3041proc.civ. constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod corect prima instanță a reținut că,urmarea a controlului efectuat de CNPAS-Direcția de Audit Intern și Control conform art. 39 din Ordinul nr.340/2001 Casa Județeană de Pensii D-Cabinetul de Expertiză Medicală și Recuperare a Capacității de MuncăM a anulat deciziile asupra capacității de muncă nr.902/15.03.2003,1110/18.03.2003,1053/18.03.2004.1184/15.03.2005,1982/18.03.2000 pe considerentul că nu a fost respectată procedura de expertizare medicală prevăzută de reglementările în vigoare(neprezentarea pensionarului la consultația medicală cu documentația necesară și menținerea gradului de invaliditate pe baza unor documente contrafăcute),ulterior emițând decizia nr.-/26.04.2007 prin care s-a dispus încetarea plății pensiei de invaliditate și recuperarea sumei de 12176RON reprezentând sumă încasată necuvenit cu titlu de pensie de invaliditate pe perioada 01.05.2004-01.05.2007.
Acest control a fost efectuat în baza art. 39 din Ordinul nr.340/2001,deciziile emise neputând produce efecte retroactive,astfel cum rezultă din disp.art.39 alin.3 din același ordin ce stabilesc că decizia emisă de oficiul de expertiză ca urmare a unui autocontrol se aplică de la data emiterii,indiferent de modul de rezolvare.Raportat la dispoziția legală anterior invocată în mod corect prima instanță a reținut că în ipoteza în care ar fi constatat existența unor deficiențe în legătură cu derularea procedurii de stabilire a încadrării în grade de invaliditate sau de revizuire medicală,recurenta -pârâtă ar fi trebuit să emită noi decizii de menținere în aceleși grad,de încadrare în alt grad sau de încetare a invalidității cu efecte numai pentru viitor,anularea deciziilor emise anterior fiind de competența instanței penale.
Hotărârea recurată apare ca temeinică și legală și în considerarea împrejurării că existența unor deficienț în activitatea Cabinetului de Expertiză și Recuperare a Capacității de Muncă M,aflat în subordinea recurentei,nu poate constitui un motiv justificat de anulare a deciziilor potrivit principiului că nimeni nu-și poate invoca propria culpă.
De asemenea,dispoziția primei instanțe de respingere a cererii de suspendare a judecății întrucât s-ar fi dispus începerea urmăririi penale împotriva asistentei medicale de la M,cabinetul care a emis și decizia medicală contestată,e legală în condițiile în care nu s-a stabilit că reclamantul ar avea legătură cu activitatea infracțională desfășurată de această angajată și nu s-a pronunțat o hotărâre privind existența unor infracțiuni de fals material în înscrisuri oficiale sau fals intelectual și nu s-a dispus anularea deciziilor de încadrare în grad de invaliditate emise cu ocazia săvârșirii acestor infracțiuni.
Nici susținerea recurentei în sensul că în cauză a fost încălcat principiul disponibilității întrucât s-a dispus anularea deciziei nr.-/26.04.2007 deși nu s-a cerut urmează a fi apreciată ca neîntemiată deoarece din cuprinsul acțiunii introductive reiese că reclamantul a înțeles a formula contestație și împotriva deciziei prin care s-a dispus recuperarea sumei reprezentând pensia de invaliditate încasată în perioada 01.05.2004-01.05.2007,chiar dacă nu a indicat numărul acesteia.
Din considerentele expuse,apreciind ca temeinică și legală sentința recurată,în baza art. 312 proc.civ. Curtea urmează a respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței nr.966/19.10.2007 pronunțată de tribunalul Dâmbovița ca nefundat.
Văzând disp.art.274 proc.civ. constatând culpa procesuală a recurentei,urmează a dispune obligarea acesteia la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul reprezentând onorariu apărător ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D, prin reprezentanți legali, cu sediul în Târgoviște,- A, județul D, împotriva sentinței civile nr.966 din 19 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul-contestator domiciliat în comuna, sat, județul
Obligă recurenta la 750 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 ianuarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
- - - - - -
Grefier,
Tehnored.MP/SȘ
2 ex./4.02.2008
dosar fond - - Tribunalul Dâmbovița
judecători fond - G
-
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Cristina Mihaela Moiceanu Marilena
