Asigurări sociale. Decizia 1902/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI

Dosar nr.5587,- ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA Nr. 1902

Ședința publică din data de 21 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu

JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea cererii de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în,-, jud. D împotriva deciziei civile nr.1408 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns revizuientul personal și intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, reprezentată de consilier juridic - conform delegației 1198/20.10.2009.

Procedura legal îndeplinită.

Cererea de revizuire este scutită de plata taxei de timbru.

S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a atașat dosarul - al Curții de APEL PLOIEȘTI, în care a fost pronunțată decizia care se solicită a fi revizuită.

Părțile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri noi de formulat în cauză și solicită cuvântul pentru dezbateri.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.

La solicitarea instanței, revizuientul arată că cererea de revizuire este formulată în temeiul disp. art. 322 pct. 9 Cod proc.civilă, în sensul că sentința 645 din 11 martie 2009 pronunțată de instanța de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovița, este potrivnică celei pronunțate de Curtea de APEL PLOIEȘTI la 17 iunie 2009.

Se arată în esență, de revizuient, că instanța de recurs nu a ținut cont de hotărârea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița privind recalcularea pensiei, instanță care corect a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu de cotizare de 20 de ani conform art. 14 din Legea 3/1977 și deciziei nr. 40 din 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Solicită admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei civile nr. 1408 din 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Dâmbovița ca temeinică și legală.

Consilier juridic - având cuvântul pentru intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, solicită respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, avându-se în vedere că față de susținerile recurentului în cauză nu sunt incidente disp. art. 322 pct. 9 Cod proc.civilă.

CURTEA

Prin cererea înregistrată sub nr.- pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să-i emită o decizie de recalculare pentru limită de vârstă conform dispozițiilor OUG nr.4/2005 în care la stabilirea punctajului anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată în urmă cu 3 ani.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este pensionar pentru limită de vârstă în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, potrivit deciziei nr.-/24.09.1998, pensia sa intrând în procesul de recalculare prevăzut de HG nr.1550/2004, HG nr.733/2005 și se încadrează în categoria pensiilor cărora li se aplică recalcularea conform dispozițiilor OUG nr.4/2005.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât în conformitate cu prevederile art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, astfel că drepturile reclamantului au fost acordate în mod corect și legal.

După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.645 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să emită reclamantului o decizie de recalculare a pensiei cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani, începând cu 01.12.2005, cu plata diferențelor de pensie de la aceeași dată.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul este pensionar pentru limită de vârstă din anul 1998, conform deciziei nr.-/24.09.1998 și a lucrat 21 ani, 6 luni în grupa I de muncă și 6 ani, 3 luni și 24 de zile în grupa a II- a precum și 2 ani, o lună și 28 de zile în grupa a III- a de muncă, drepturile sale de pensie fiind stabilite în conformitate cu Legea nr.3/1977 modificată.

A mai reținut instanța de fond că în temeiul art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 privind operațiunile de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 01.04.2001, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977, aceste principii desprinzându-se din interpretarea disp.art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000, în același sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o decizie în interesul legii.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut că în Legea nr.3/1977 la art.14 se menționează că pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin de 20 de ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, reclamantul încadrându-se în aceste dispoziții legale, motiv pentru care acțiunea sa este întemeiată.

Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocându-se disp.art. 304 pct. 8 și 9 precum și art. 304 indice 1 Cod pr.civilă.

Recurenta a susținut că hotărârea este greșită deoarece au fost eronat interpretate și aplicate prevederile art. 4 din OUG nr.4/2005 și art.2 alin.1 și 3 din Anexa nr.1550/2004, inclusiv Normele tehnice de aplicare a acestui din urmă act normativ, stagiul diferit de cotizare utilizându-se numai în cazul pensionării inițiale pe baza unei legi speciale, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Curtea de APEL PLOIEȘTI prin decizia civilă nr. 1408 din 17.06.2009 admis recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii B, modificat în tot sentința recurată, iar pe fond respins acțiunea sub toate capetele de cerere ca neîntemeiată.

Pentru pronunța această decizie instanța de recurs reținut următoarele:

Prin decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara statuându-se că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și 2 din legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.

Concluzia primei instanțe în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei reclamantului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu poate fi însă primită, câtă vreme dispozitivul integral al deciziei nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii este cel mai sus-enunțat.

Or, conform art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.

De menționat, că alin. 1 al art. 77 din Legea nr. 19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr. 3, alin. 2 al.art.77 instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art. 77 alin. 1.

Potrivit art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art. 43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera c și și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.

Art. 43 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 litera și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art. 47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.

Art. 20 alin. 1 din legea nr. 19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr. 1 legii și la litera d- activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.

Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care recurentul-reclamant nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 21 de ani, 6 luni și 6 ani, 3 luni și 24 zile în grupa a II a, precum și 2 ani o 1 lună și 28 zile în grupa a III a de muncă - alte domenii decât cele mai sus-indicate, astfel încât decizia dată în interesul legii și avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției, nu este aplicabilă intimatului-reclamant.

Pentru intimatul - reclamant, așa cum corect a arătat și recurenta-pârâtă prin motivele de recurs, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către recurenta-pârâtă și nu cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977, așa cum a pretins intimatul - reclamant prin acțiune și cum a dispus și instanța de fond.

Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.

De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.

Intimatul-reclamant a fost pensionat conform deciziei nr.-/24.09.1998, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr. 5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.

Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea intimatului-reclamant, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.

Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.

Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, recurenta-pârâtă a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale intimatului-reclamant în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr. 3/1977.

Împotriva acestei decizii formulat cerere de revizuire reclamantul .

Astfel, în cuprinsul cererii de revizuire se arată, în esență, că în temeiul disp.art.322 pct.5 prezintă ca înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate instanței de recurs, decizia nr.40/2008 a Înalte Curți de Casație și Justiție publicată în Of. nr.334/2009 în care sunt precizate cum se stabilește stagiul complet de cotizare pentru persoanele care au desfășurat activități in condiții deosebite în gr.I si II și și-au deschis dreptul la pensie in perioada 1 iulie 1977 - 31 martie 2001.

Această decizie, arată revizuentul stabilește că trebuiesc respectate art.77 alin.2 raportat la art.43 și anexa nr. 4 din Legea pensiilor nr.19/2000, la art.4 alin.1 din. 4/2005, la art.2 alin.1 si 3 din Normele Metodologice a Hotărârii 1550/2004 a art.14 alin.1 si 3 din Legea nr.3/1977.

Această decizie, însă nu a fost luată în considerare de către instanța de recurs, deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial.

De asemenea, se invocă disp. art.322 pct.9, în sensul că există două hotărâri potrivnice, respectiv cea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și cea a Curții de Apel.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de revizuire formulate, precum și a dispozițiilor legale incidente în speță, Curtea va retine că cererea de revizuire întemeiată pe disp.art.322 pct.5 și 7 cod.pr.civilă este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de drept de executare.

Spre deosebire de recurs, care are în vedere în primul rând erorile de drept, revizuirea vizează îndreptarea erorilor de fapt.

Fiind o cale extraordinara de atac, revizuirea poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute in art.322 pr.civilă.

în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.5 pr.civilă, acesta se referă strict la înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Înscrisul considerat de revizuent ca fiind determinant pentru soluționarea pricinii îl reprezintă decizia nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție publicată in Of. nr.334/2009.

Ori, decizia dată în interesul legii este lipsită de relevanță deoarece, după pronunțarea sa a intrat în vigoare OUG nr.100/2008 care la art.782din Legea nr.19/2000 stabilește un număr suplimentar de puncte pentru fiecare an de spor din perioadele lucrate în grupele I și/sau II de muncă.

Față de aceste considerente, nu reiese că decizia mai sus menționată nu a fost avuta in vedere de către instanța de recurs doar datorita nepublicării textului integral al acesteia in Oficial, ci si pentru cele mai sus expuse, astfel ca nu poate fi aplicabil disp.art.322 pct.5 pr.civ.

In ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art.322 pct.7 pr.civilă, acesta se referă strict la hotărâri pronunțate în aceeași pricină, respectiv să existe triplă identitate de părți, obiect și cauză, care sunt elementele lucrului judecat.

De asemenea, revizuirea nu este admisibilă dacă hotărârile contradictorii au fost pronunțate în aceeași cauză pe parcursul mai multor cicluri procesuale determinate de căile de atac exercitate de părți.

Față de aceste considerente, Curtea, în baza disp.art.322 pct.5 si 7 pr.civilă, urmează a respinge cererea de revizuire formulata de revizuent ca inadmisibilă.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, cu domiciliul în,-, jud. D împotriva deciziei civile nr.1408 din data de 17 iunie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimata în revizuire Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în municipiul Târgoviște,-, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2009.

Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

- - - - - -

Grefier,

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr. 3120

Red./MD

4 ex/3.11.2009

Președinte:Lucian Crăciunoiu
Judecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Asigurări sociale. Decizia 1902/2009. Curtea de Apel Ploiesti