Asigurări sociale. Decizia 1983/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECI Z A nr.1983
Ședința publică din data de 27 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
- --- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta, domiciliată în P, -, -.113, județ D și pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, împotriva sentinței civile nr.955 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 20 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 27 octombrie, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii D, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei să execute decizia nr. 1417/15.07.2008 pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr-, să îi restituie drepturile bănești cuvenite, actualizate cu coeficientul de inflație, începând cu luna noiembrie 2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia menționata a fost anulată decizia nr.-/15.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, prin care i-au fost anulate de către pârâtă deciziile asupra capacitații de muncă. Urmare a acestei decizii judecătorești a solicitat prin adresele nr. 31340/13.08.2008 si 20/26.09.2008, emise de executor judecătoresc, repunerea în plata pensiei de invaliditate, însă demersurile sale au rămas fără rezultat.
La termenul de judecată din 05.02.2009 reclamanta a depus la dosar precizări la acțiune, prin care a solicitat contravaloarea cupoanelor de calatori pe anul 2008 și 2009, precum și despăgubiri în valoare de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare la instanțe și la B, diferențe în plus pentru plata medicamentelor cumpărate în perioada cât i-a fost anulată pensia. Mai arată reclamanta că în luna decembrie 2008 primit 5632 lei pe cuponul de pensie, însă nu cunoaște ce reprezintă, banii nefiind însoțiți de o nota explicativă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca fiind rămasa fără obiect, având în vedere că reclamanta a fost repusă în drepturile de pensie, iar sumele au fost acordate reclamantei în data de 23.12.2008 pentru perioada decembrie 2007 - decembrie 2008 fiind în cuantum de 5632 lei.
Reclamanta a mai depus la dosar o cerere de solicitare a tichetelor de călătorie, la care a atașat cuponul de pensie pe luna ianuarie 2009. A precizat că, în funcție de deplasările pe care le efectua cu aceste tichete de călătorie apreciază valoarea unui tichet la 50 RON și, în consecință, solicită contravaloarea totală a acestora în sumă de 600 RON.
Pe baza probatoriilor cu acte administrate în cauză, prin sentința civilă nr.955 din 16.04.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea și a obligat unitatea intimată la plata contravalorii cupoanelor de călătorie pentru anul 2008.
Prin aceeași sentință a fost respins capătul de cerere referitor la plata pensiei de invaliditate pentru luna noiembrie 2007, ca fiind rămasă fără obiect și capătul de cerere cu privire la despăgubiri de 1000 lei reprezentând cheltuieli de deplasare, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că prin decizia civila nr. 1417/15.07.2008 pronunțata de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- a fost anulată decizia nr.-/15.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii Ca urmare a acestei hotărâri judecătorești, petenta trebuia să fie repusă în drepturile sale de pensionară de invaliditate, însă cu toate cererile adresate pârâtei Casa Județeană de Pensii D, aceasta nu și-a îndeplinit obligația stabilită prin hotărâre judecătorească.
A mai reținut tribunalul că în luna decembrie 2008, petenta a primit suma de 5632 lei pe cuponul de pensie, fiind emisă și decizie de către Casa Județeană de Pensii D de repunere în plată a reclamantei - filele 17-18.
Ținând seama că obiectul cererii de chemare în judecată a constat în obligarea pârâtei la repunerea în drepturile de pensie și având în vedere că aceasta și-a îndeplinit aceasta obligație, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, tribunalul a apreciat că prin soluționarea pretențiilor reclamantei, cererea acesteia a rămas fără obiect, în conformitate cu prevederile art. 82.civ.Cod Penal, tribunalul a respins acest capăt de cerere ca fiind rămas fără obiect.
În ceea ce privește solicitarea petentei de obligare a pârâtei la contravaloarea cupoanelor de călătorie pe anul 2008 si 2009, tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 71/2004 aceasta era îndreptățită la 6 calatorii simple pe calea ferată, anual și, întrucât pârâta nu a prezentat dovezi cu privire la acordarea acestor cupoane pe anul 2008, tribunalul a admis solicitarea reclamantei și a obligat pârâta să îi plătească echivalentul în bani al celor 6 cupoane.
În ceea ce privește anul 2009, tribunalul a apreciat ca fiind prematură solicitarea formulată de reclamantă cu privire la obligarea pârâtei de acordare a contravalorii acestor cupoane.
În privința capătului de cerere privitor la obligarea pârâtei la plata de despăgubiri în valoare de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de deplasare la instanțe și la B, diferențe în plus pentru plata medicamentelor cumpărate în perioada cât i-a fost anulată pensia, tribunalul a constatat că aceasta nu a prezentat nicio dovadă a efectuării acestor cheltuieli, astfel încât în conformitate cu prevederile art. 1169.civ. potrivit cu care "C ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească", tribunalul a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta, cât și pârâta.
În motivarea recursului formulat, reclamanta susține că, în conformitate cu decizia nr. 1417/15.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Paf ost repusă în plata drepturilor de pensie de invaliditate, dar, cum nu a primit cele 6 tichete de călătorie simplă pe CFR, prevăzute de nr.OUG 71/2004, nici în anul 2008 și nici în anul 2009, consideră că decizia Curții de Apel nu a fost executată în totalitate.
Se solicită instanței să precizeze care este contravaloarea tichetelor de călătorie CFR pe anul 2008 și 2009 și să oblige pârâta la plata acestora la termenul stabilit de aceasta.
Recurenta- reclamantă mai susține că are probleme de sănătate și are nevoie de cupoane de călătorie CFR pe anul 2009 sau de contravaloarea lor.
La rândul său, pârâta Casa Județeană de Pensii a criticat sentința instanței de fond solictând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în sensul neobligării la plata contravalorii cupoanelor de călătorie pentru anul 2008.
În motivarea recursului formulat se menționează că, potrivit disp. art. 9 din nr.OG 226 /2008 privind unele măsuri financiare -bugetare compensarea în bani pentru tichetele de călătorie pe calea ferată neutilizate în anul 2008, prevăzută la art. 4 din OUG nr. 71/2004, aprobată prin Legea nr. 565/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu se acordă.
Se mai solicită modificarea sentinței ponunțate și în sensul neobligării la plata cheltuielilor de judecată.
În drept recursul a fost întemeiat pe disp. art. 299-316 pr.civ.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recursuri în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursurile sunt fondate, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta -recurenta a solicitat, printre altele, obligarea Casei Județene de Pensii Dambovița la acordarea cupoanelor de călătorie CFR sau a contravalorii acestora pentru anul 2009, precum și a contravalorii cupoanelor CFR neacordate în anul 2008.
PotrivitHotărârii nr. 2.403 din 21 decembrie 2004 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 147/2000 privind reducerile acordate pensionarilor pentru transportul intern, cu modificările ulterioare, și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari,art. 14, pentru pensionarii repuși în drepturi în cursul anului calendaristic, precum și pentru pensionarii veniți prin transfer de la alte case teritoriale de pensii sau din alte sisteme de pensii și asigurări sociale, care nu figurau în evidența și care nu au primit taloane speciale de călătorie pentru anul respectiv, taloanele speciale de călătorie vor fi emise și distribuite o dată cu efectuarea primei plăți a drepturilor lunare de pensie. În acest scop Casele teritoriale de pensii vor comunica la CNPAS cazurile respective, pentru evidență, în conformitate cu normele de lucru interne.
Curtea mai reține că prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 88 din 20 noiembrie 2006 s-a completat art. 4 din Ordonanță de Urgență Nr. 71 din 23 septembrie 2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari, menționându-se că " începând cu anul 2008 pensionarii beneficiază de o compensare în bani pentru tichetele de călătorie pe calea ferată neutilizate".
În prezent însă, prin Ordonanță de urgență nr. 226 din 30 decembrie 2008 privind unele măsuri financiar-bugetare, publicată în Monitorul Oficial Nr. 899 din 31 decembrie 2008 se prevede la art. 9,în legătură cu compensarea în bani pentru tichetele de călătorie pe calea ferată neutilizate în anul 2008, prevăzută la art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2004 privind acordarea unor facilități familiilor de pensionari, aprobată prin Legea nr. 565/2004, cu modificările ulterioare, că nu se acordă.
În consecință, apare fondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii D în sensul că, fără un temei legal, instanța de fond a acordat contravaloarea acestor tichete de călătorie, fără a preciza suma care reprezintă valoarea acestor tichete.
Se impunea a se solicita reclamantei să precizeze temeiul de drept al cererii sale de acordare a contravalorii tichetelor de călătorie, urmând ca instanța sa stabilească dacă cererea a fost formulată în baza dispozițiilor mai sus-meționate care permiteau, la un moment dat, decontarea de către casele de pensii a tichetelor de călătorie neutilizate, sau dacă este o veritabilă cerere în despăgubiri formulată împotriva Casei județene de pensii pentru neacordarea tichetelor de călătorie, căreia îi este aplicabilă o altă procedură de soluționare și alte dispoziții de drept substanțial.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că în mod neîntemeiat și în contradicție cu dispozițiile legale aplicabile în speță a fost apreciat de către instanța de fond ca fiind prematur formulat capătul de cerere prin care s-a solicitat acordarea tichetelor de călătorie în natură sau contravaloarea acestora pentru anul 2009.
Instanța de fond nu a observat situația că recurenta a solicitat în principal acordarea în natură a tichetelor de călătorie CFR și doar în subsidiar contravaloarea acestora.
Pe de altă parte, instanța de recurs nu poate proceda la examinarea legalității sentinței primei instanțe, în lipsa stabilirii cadrului procesual al cauzei de către instanța de fond și a indicării temeiului juridic al obligării intimatei la plata contravalorii cupoanelor de călătorie pentru anul 2008, ceea ce echivalează cu o soluționare a procesului fără a intra în cercetarea fondului. De asemenea, aprecierea ca fiind prematură a cererii privind biletele de călătorie pentru anul 2009 a condus la lipsa cercetării fondului acesteia.
În consecință Curtea constată că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile art. 312 pr.civ. potrivit cărora în cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de recurs, după casare, trimite cauza spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea casată sau altei instanțe de același grad.
Casarea cu trimitere își găsește și rațiunea practică în sensul că ea este impusă și de dreptul parților la două grade de jurisdicție în ceea ce privește capătul de cerere respins ca prematur formulat.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 pr.civ. Curtea urmează să admită cele două recursuri formulate de reclamanta și de pârâta Casa Județeană de Pensii D, să caseze sentința
recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond. La examinarea fondului cauzei, instanța de fond urmează să aibă în vedere atât motivele invocate de părți în fața instanței de recurs cât și problemele de drept dezlegate prin decizia pronunțată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta, domiciliată în P, -, -.113, județ D și pârâta Casa Județeană de Pensii D, cu sediul în Târgoviște,-, împotriva sentinței civile nr.955 din 16.04.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și în consecință:
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - --- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
29.10.2009
5 ex.
/FA
Trib.D nr-
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Elena Simona Lazăr
