Asigurări sociale. Decizia 199/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 199
Ședința publică din data de 10 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Carmen Pârvulescu Dr. - -
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent împotriva sentinței civile nr. 1685/19.11.2009, în contradictoriu cu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii A, având ca obiect asigurări sociale.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul-recurent personal, lipsă fiind pârâta-intimată.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reclamantul-recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii acțiunii ca nefondată pentru motivele expuse în cererea de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin contestația înregistrată la instanță la data de 19.08.2009, scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, contestatorul, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii A, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie nr. -/24.07.2009 și recalcularea pensiei potrivit mențiunilor din carnetul de muncă.
În motivarea contestației, contestatorul arată că în mod greșit s-a reținut că are o vechime în muncă de 25 de ani, 4 luni și 6 zile, în loc de 25 de ani, 4 luni și 15 zile, situație care ar fi putut duce la o depunctare a pensiei.
De asemenea, contestatorul arată că în mod greșit s-a reținut că el a fost încadrat în grupa I și 2 de muncă, întrucât așa cum rezultă din carnetul de muncă, a fost încadrat doar în grupa I de muncă.
În drept contestația nu este motivată.
În probațiune contestatorul depune decizia nr. -/24.07.2009 și carnetul de muncă.
Contestatorul depune concluzii scrise prin care solicită ca punctajul total să fie împărțit la 20 de ani și nu la 30 de ani, deoarece a lucrat peste 20 de ani în grupa I de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1685/19.11.2009 pronunțată în dosar nr- a fost respinsă contestația.
Tribunalul a reținut:
Dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis începând cu data de 1.10.1998, după cum rezultă din decizia nr. -/24.07.2009 (fila 22 dosar), fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr. 3/1977. Contestatorul are o vechime în grupa I de muncă de 25 de ani, 4 luni și 6 zile, după cum rezultă din decizia antemenționată.
La calcularea pensiei, intimata a avut în vedere stagiul complet de cotizare de 30 de ani, conform art. 8 din Legea nr. 3/1977, după cum reiese din decizia nr. -/24.07.2009 și din buletinul de calcul nr. 11228/8.04.2009 (fila 24 dosar).
În conformitate cu prevederile art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem public al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.04.1977-31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Potrivit deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008, pronunțată în recurs în interesul legii, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile art. 77 alin. 2, raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art.14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, dispozițiile art. 14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
Potrivit art. 160 alin.(1) din Legea nr. 19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi, constituie stagiu de cotizare.
Pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare și la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.
Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare (art. 3 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 1550/2004).
Cu alte cuvinte, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Tribunalul constată că dreptul la pensie al contestatorului s-a deschis în anul 1998, fapt ce rezultă din decizia nr. -/24.07.2009, astfel încât contestatorul se încadrează în intervalul prevăzut de decizia nr. 40 din data de 22.08.2008, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Potrivit acestei decizii, așa cum am arătat anterior, art. 14 din Legea nr. 3/1977 nu are semnificația reducerii stagiului complet de cotizare de la stagiul de 30 de ani, prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977, la stagiul de 20 de ani, ci doar reducerea vârstei legale de pensionare și de acordarea sporului de grupă.
Prin urmare, reținerea de către intimată a stagiului de cotizare de 30 de ani și calcularea punctajului mediu anual la stabilirea drepturilor bănești ale contestatorului, prin raportarea la acest stagiu, este corectă și legală, contestatorul fiind pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Reținerea unui stagiu de 20 de ani în temeiul Legii nr. 19/2001, nu se justifică, deoarece această lege dispune numai pentru viitor și nu se aplică retroactiv, conform art. 1 cod civil și art. 15 alin. 2 din Constituția României.
De asemenea, instanța nu poate combina dispozițiile Legii nr. 3/1977 cu cele ale Legii nr. 19/2000 pentru a aplica condițiile mai favorabile din aceste două legi, pensiei contestatorului.
Stabilirea de către instanță a unei alte modalități de calculare a pensiei decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.
Rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării și interpretării legii și nicidecum completării sau modificări acesteia.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, reprezintă de fapt incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.
Prin urmare instanțele judecătorești nu au competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin. (4) din Constituție, precum si prevederile art. 61 alin. (1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competenta, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Susținerile contestatorului potrivit căreia intimata i-ar fi valorificat o vechime greșită de doar 25 de ani, 4 luni și 6 zile, nu este adevărată, lucru ce se poate constata din decizia contestată și din buletinul de calcul, de unde reiese că totalul stagiului de cotizare realizat este de este de 40 de ani, 5 luni și 2 zile, iar faptul că s-ar fi reținut valorificarea unui stagiu de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, de asemenea nu este adevărată, deoarece în decizia contestată nu s-a consemnat nici o perioadă lucrată în această grupă.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art. 2 alin. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004, a deciziei nr. 40 din data de 22.08.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a art. 8 și 14 din Legea nr. 3/1977, instanța a respins contestația formulată de contestator ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației.
Recurentul a susținut în motivarea recursului că sentința este netemeinică și nelegală, fiind apreciate greșit înscrisurile depuse la dosar și că în mod nelegal nu s-au aplicat dispozițiile Legii nr. 3/1977 și nu i s-a acordat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani în loc de 30 de ani.
Pârâta intimată nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și se impune menținerea dispozițiilor sentinței pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a pensionat în anul 1998 apoi a lucrat după pensionare și prin decizia contestată i s-a luat în calcul perioada 1.11.2007 - 1.05.2009 conform art. 95 din Legea nr. 19/2000.
Decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 19/2000 și, prin urmare nu sunt incidente dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, ale Hotărârea Guvernului nr. 1550/2004 și nici ale Legii nr. 3/1977 și în mod inutil instanța de fond a făcut referire la acestea.
Este adevărat că reclamantul s-a pensionat în baza legii nr. 3/1977 și că în mod evident i s-a recalculat pensia în baza Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, dar obiectul cauzei îl constituie contestația împotriva unei decizii emise în baza Legii nr. 19/2000, prin valorificarea perioadei lucrată după pensionare și după intrarea noi legi în vigoare.
Reclamantul a desfășurat activitate în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare (Legea nr. 3/1977)m 25 de ani 4 luni și 6 zile și a realizat un stagiu de cotizare de 40 de ani 5 luni și 2 zile, iar stagiul complet de cotizare (stabilit în baza nr.OUG 4/2005) este de 30 de ani.
Legea nr. 19/2000 reglementează situația celor care au lucrat în grupa I de muncă prin dispozițiile tranzitorii ale art. 1671și 1651, dar care nu prevăd reducerea stagiului complet de cotizare.
Reclamantul recurent face referire, prin motivele de recurs, la practica instanței cu privire la stagiul complet de cotizare a persoanelor care au lucrat în grupa I de muncă și referitor la acest aspect, în raport de o practică neunitară a instanțelor din țară, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în Interesul Legii nr. 40/22.09.2008.
Prin considerentele acestei decizii s-a reținut însă că stagiul complet de cotizare este de 30 de ani și nu de 20 de ani cum pretinde reclamantul.
Mai mult, după adoptarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 100/2008, legii nr. 218/2008, Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 209/2008, care modifică dispozițiile art. 782și 1651din Legea nr. 19/2000 și care prevăd măsuri reparatorii pentru persoanele care au lucrat în fostele grupe I și II de muncă, nu se mai poate pune în discuție reducerea stagiului complet de cotizare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1685/19.11.2009.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.
GREFIER,
Red. /15.03.2010
Tehnored../ 4 ex./18.03.2010
Prim inst.: Tribunalul Arad -,
Emis 2 comunicări
Președinte:Ioan JivanJudecători:Ioan Jivan, Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu
